Plecarea Catavencului de la macelarie, o despartire sfasietoare
Despre ce a insemnat pentru mine Academia Catavencu, am scris mai demult, cand am amintit si ziua din care n-am mai cumparat Catavencu, cu ani buni in urma. A fost o parte din copilaria si tineretea mea, de-asta am si fost aspru cu ei. Am avut surpriza sa constat ca povestea mea se regaseste in zeci de alte cazuri, in comentarii de pe net care suna cam asa: erau fantastici, ii citeam de la inceput, s-au schimbat de cand au aparut banii si Vantu, i-am evitat dupa samd.
Zoso a dat in premiera vestea ca o parte consistenta din redactia Catavencu pleaca sa fondeze alta revista. Si s-a pornit balacareala. Mircea Toma, singurul membru-fondator din grupul demisionarilor, il face tepar pe Vantu si spune ca e pregatit sa se alature pagubitilor de la FNI. Da, acel FNI care i-a hranit pana cand obezitatea le-a incalcit scrisul pe toti catavencii, despre care Mircea Toma afla abia acum.
In replica, Ioan T Morar spune ca Mircea Toma lua bani ca ONG-ist ca sa critice proiectul Rosia Montana in articole pe care le strecura in revista, ca si pe cele cu Salvati Vama Veche.
Rebelii se repliaza si ei si spun ca erau cenzurati de mogulul cel rau si ca au gasit acum un mogul mai bun la suflet. Il cheama Adrian Andrici, e patron la City FM si mic jucator pe bursa, anunta Petrisor Obae. Cam prea mic pentru a sustine un proiect media de anvergura in vremuri de restriste.
Cel mai umplut de zoaie iese Doru Buscu, vechilul lui SOV, despre care fugarii sustin ca are o leafa de 15.000 de euro dintr-un buget de 50.000. Inca mai tin minte poza cu Buscu si Hrebenciuc punand tara la cale la o terasa in campanie si cred ca el e specia cea mai avansata genetic de mutant obtinut din incrucisarea unui catavenc cu un tonomat. Sigur pe el, Buscu anunta la unison cu Vantu ca plecarea unor angajati e o veste buna, ca oricum mancau prea mult. In plus, spune ca rebelii au fost urniti din loc de vestea ca li se vor taia lefurile cu 20%.
Nici macar “nepotrivirea de caracter” nu poate fi evocata la acest divort, desi cuvinte ca libertatea de opinie si cenzura s-au fluturat. La Catavencul eolian ramane de pilda cel mai furibund fan al lui Basescu, Ioan T Morar, coleg cu raspandacul de intoxicari al lui Hrebenciuc, Cristian Sutu, venit mai nou. Asta pentru ca fondatorii revistei au si pachete motivante de actiuni, iar dividendele pot veni si din truda oricaror tineri, din sutele care asteapta la usa redactiei.
Un exemplu, Radu Alexandru: e poate cel mai talentat din noua generatie, uneori e savuros, dar lipsa oricarui criteriu moral il impiedica sa se apropie vreodata de spiritul de pe vremuri de la Catavencu, acel spirit care te facea sa o simti solidara cu tine si mai mult decat o revista. E doar unul dintre cei care, chiar si cand imi place cum scriu, ma fac sa ma simt strain, ca si cum razboaiele lor n-ar fi si ale mele, nu e o surpriza ca a ales sa ramana la vechiul Catavencu, in ceva care tinde sa devina un mediu corporatist. Poate o fi problema de generatie, sigur am imbatranit si eu, dar nu pot sa rezonez la unison cu cei care apreciaza sectiunea de paparazzi sau cancan de pe site.
Update: Intr-un interviu acordat Hotnews, unul dintre demisionari, Catalin Prisacariu spune ca la preluarea Catavencu de catre Vantu au existat 2 voturi impotriva: de la Mircea Toma si Liviu Mihaiu. Printre exemplele de persoane publice pentru care s-au facut presiuni sa nu fie criticate in Catavencu, ziaristul a mentionat politicieni de la multe partide (fara sa dea nume) si pe patronul Blue Air, Nelu Iordache, care avea in acel timp reclama masiva pe Realitatea TV.
Prisacariu a mai spus ca miercuri va aparea noua revista, care va contine numele “Catavencu” in titlu, precum si un site cu acelasi nume, lasand sa se inteleaga ca “fugarii” vor folosi un artificiu gen catavencu.com sau catavencu.eu.
Update 2: Pe noul sau blog, liderul celor plecati, Catalin Prisacariu, anunta in premiera ca noul Catavencu “fara mogul” se va numi Kamikaze.
Cel mai nou mall din Berceni are acces subteran direct din statia de metrou
Cel mai mare mall din Romania s-a deschis la mine in cartier, asa ca eu si 80.000 de vecini de-ai mei ne-am bulucit saptamana trecuta sa vedem hardughia. Hangarul din prefabricate e ridicat pe locul in care a fost candva cea mai frumoasa biserica din Bucuresti, manastirea Vacaresti, demolata fara vreun motiv aparent de Ceausescu. Cum de dragul mallului, RATB a mutat putin statia de tramvai, acum intre cele doua intrari ale magazinului e o lungime egala cu o statie de tramvai, ca sa aveti o idee de volumul constructiei. Lungimea aceasta e mascata si de tarabele cu blugi si diverse de la Castani, care isi vor duce in continuare zilele in umbra magazinelor de fite. Daca lungimea asta nu e de loc aratoasa, la cele doua extremitati intrarile sunt aproape monumentale, cea dinspre Big fiind dotata cu arteziana si scena pentru concerte. Cea mai desteapta miscare mi se pare cea pomenita in titlu, un pasaj subteran care trece pe sub intersectie si pe sub linia de tramvai, pentru a ajunge in statia de metrou Piata Sudului. N-am testat daca lucrarea e finalizata, dar scarile rulante care urcau erau circulate.
Punctul de atractie din Sun Plaza e magazinul Cora de la parter, care cu un numar record de case de marcat (89, cele mai multe din Romania) ar trebui sa functioneze fara coada si in zilele de varf. Cel mai mare competitor in zona e Carrefour Grand Arena, de la Metalurgiei. Pentru City Mall, de la Pieptanari (Eroii Revolutiei), aceasta ar putea fi lovitura fatala, stiut fiind ca mall-ul spectaculos dar scump gafaie in cautare de cumparatori pentru afacere intr-unul din cele mai populate dar si sarace cartiere din Bucuresti. Problema comertului in Berceni era tocmai lipsa optiunilor de mijloc. Mall-urile prea luxoase raman pe post de loc de promenada sau muzeu pentru vizitatorii cu buzunarele goale, in vreme ce primaria de sector, condusa de un manelist iremediabil ca Piedone, construieste in continuare piete cu aspect de bazar in care omul se strecoara prin cei 30 de cm dintre tarabe. Reteta Cora si Carrefour pare una suficient de realista si de decenta pentru a avea succes. Cora are si numeroase produse sub marca proprie, iar cele sub brandul Willy (alimentare, cosmetice) ii multumesc si pe amatorii de chilipiruri.
Pe langa hipermarket, Sun Plaza are si alte magazine: cele trei marci principale de telefonie mobila, Flanco, Mobexpert, un magazin separat de materiale de constructii (Baumax). La etaj sunt restaurante si urmeaza a fi disponibile nu mai putin de 20 de sali de cinema, binevenite in zona. Proprietarii se lauda si cu 2000 de locuri de parcare in subteran, mai problematic fiind accesul, intr-o zona si asa foarte aglomerata. Sun Plaza e o investitie de peste 200 de milioane de euro a Erste Bank, care detine si BCR.
Cum se ajunge la Sun Plaza: Cu metroul, statia Piata Sudului. Din centru: cu autobuzul 381 (Victoriei, Romana), de la Unirea (troleibuzul 76, autobuzele 313, 312), cu tramvaiele: 17, 34, 1, 11.
Update: Am verificat personal si iesirea dinspre metrou a pasajului e inca in santier.
Vadim isi baga nasul in analizele presedintelui
“Dna Dana Grecu, inainte de a incepe, vreau sa va spun ca v-am adus si un martisor….”
“Vai, dle Vadim Tudor, sunteti la fel de dragut ca intotdeauna….”
Nu stiu ce e mai ireal in dialogul cu care a inceput emisiunea despre starea de sanatate a lui Traian Basescu de la Antena 3: asocierea lui Vadim Tudor cu epitetul “dragut ca intotdeauna” sau tonul gingas al prezentatoarei mereu cu capsa pusa. Am crezut initial ca ieri, fiind duminica, a fost si singura zi din an in care sotul doamnei a dat pe-acasa si a detensionat-o cat de cat, dupa care mi-am amintit de institutia (chipurile defuncta) care avea exclusivitate pe productiile literare ale lui Felix si Vadim de inainte de ‘89.
Tot balciul a pornit de la un ziarist, care in campania electorala isi pusese banner cu PSD pe blog si intoxica televiziunile cu exit-poll-uri in zilele de votare. Pentru cine l-a urmarit pe Cristian Sutu de pe vremea cand scria la Cotidianul si recent la Academia Catavencu, e clar ca in toata cariera a avut doar doua surse de informare mari si late: Viorel si Hrebenciuc.
Duminica, Sutu a dat un fonfleu de zile mari, cu un aplomb al exclusivitatilor inventate demn de Tiberiu Lovin de la Reporter virtual. Formularea era ceva de genul “presedintele e in terapie intensiva, ziaristi, aveti o ora sa urmariti pontul…” Spre seara, presedintele iese la brat cu sotia, dar nu de la terapie intensiva, ci dintr-o carciuma unde se uitase la un meci.
Teama de a nu te face de ras ar impiedica pe orcine sa mai ridice o asemenea petarda si a doua seara. Totusi, subiectul a umplut prime-time-ul si pe Realitatea si pe Antena 3. Scosi la atac: Florian Bichir, acest calugar Rasputin cu expertiza in chilotii Simonei Sensual, si Vadim Tudor, calificat in mirosit funduri prezidentiale inca de pe cand era poet de curte.
“Traian Basescu are o boala grava. Are boala pe poporul roman”, ne informeaza sugubat Vaccin. Apoi ne citeste previzibil un raport intocmit de generali de servicii secrete, care doresc sa ramana anonimi, si care concluzioneaza ca Basescu are cancer generalizat.
Eliminarea scurtaturilor inutile din meniurile Windows
Unele programe au prostul obicei de a se insinua in meniurile Windows-ului. De exemplu, atunci cand dai mouse dreapta pe desktop sau intr-un folder apar comenzi noi, ca in exemplul de mai jos.
Unele scurtaturi sunt utile (gen “arhiveaza cu WinrRAR”), altele sunt pur si simplu enervante.
Ca sa scapam de ele exista solutia complicata de a edita registy (Start/Run/regedit)
si solutia mai simpla: descarcati aceste doua programele gratuite si mici (nu necesita instalare, doar dati click pe executabil).
ShellExView
Si ShellMenuView, din care puteti inclusiv sa modificati ce programe se deschid cu comenzi gen “Edit file”.
Invatati de la Ion Cristoiu, care-i om batran si stie
Acuma, nu e vina mea ca site-ul celor de la Adevarul nu se vede bine in Opera, nu posibil sa mai fi fost oarece vorbe mai incolo.
In alta ordine de idei, imi cer scuze ca n-am mai scris de multa vreme, in caz ca a observat cineva 
.
HTML5, viitorul standard al internetului
Browserele din generatia urmatoare vor recunoaste un nou standard (HTML5) aflat in prezent in curs de dezvoltare. Cu Google Chrome puteti vedea o pagina demonstrativa realizata de Youtube la adresa www.youtube.com/html5. Si Apple pare sa creada in noul trend, asa ca nou lansatul gadget iPad, desi e destinata navigarii pe internet, nu poate citi animatiile Flash. Un minus major in prezent, care va fi depasit de noua tehnologie. Asadar, care sunt noutatile HTML5:
- va incorpora animatiile gen flash fara plug-in-ul de la Adobe
- va integra tehnologii auxiliare folosite in realizarea paginilor web: CSS, Java
- continutul video va putea fi inserat in pagini fara embed, cu referire direct la sursa, asa cum se intampla acum cu o fotografie
- va putea avea grafica vectoriala (de genul celei din Corel), ceea ce inseamna ca o imagine sau un meniu se vor vedea la fel de bine pe un ecran de telefon sau pe un monitor cu diagonala de un metru (fara pixelare)
- va avea o mai buna organizare a codului sursa, cu impartiri pentru elementele de navigatie si de continut utile motoarelor de cautare
- va folosi mai bine memoria cache, descarcand parti din continutul din pagina inainte de a da click pe un videoclip de pilda; tot prin aceasta metoda vor putea fi vazute fotograme din videoclip cu mouse over
- va integra elemente de localizare geografica (gen GPS, cum pot fi vazute acum pe Google Maps)
- va permite mutarea elementelor in pagina (drag and drop ca in Ajax)
- va putea folosi fonturi alese sau create de designer
Who’s gonna save me now
De veghe in lanul de secara a fost cartea care m-a salvat de criza adolescentului. (O exista sintagma asta sau doar mie mi se aplica? Dar ma gandesc ca daca e criza femeii de 30 de ani, ar trebui sa fie si asa ceva.) Nu pot sa explic cum, dar a facut-o, m-a scos din depresie ca un prieten si mi-a aratat ca lucrurile pot fi vazute si din alta perspectiva. Probabil nu de-asta fusese scrisa, dar efectul asta a fost.
Au urmat apoi alte intalniri, unele fermecatoare, altele sclipitoare, dar doar una, la fel de neasteptata. O alta carte care mi-a intins o mana pe fundul prapastiei.
Acum o zi ne-a parasit JD Salinger, parintele lui Holden Caulfield, eroul din “The catcher in the rye”, copilul teribil al literaturii americane. Avea 91 de ani! Uitasem ca traieste, dar de intalnirea cu cartea lui nu am uitat. Simt ca am nevoie urgent de o carte salvatoare, pentru ca acum sunt in plina criza a barbatului la 30 de ani si nu e de gluma, desi un amic a fost suficient de dragut sa imi confirme ca arat de 15-16.
Ukraine, the land of no choice
Peste doua saptamani Ucraina va alege in turul 2 al alegerilor prezidentiale intre Viktor Yanukovych, fanul declarat al rusilor, si Yulia Tymoshenko, noua iubire secreta a lui Putin. Primul a facut de doua ori puscarie in tinerete pentru talharie la drumul mare, furt si acte de violenta. Yulia Tymoshenko a ales metode ceva mai subtile de reusita: a vandut gaze rusesti. Dar si astea au adus-o dincolo de gratii cu acuzatii de coruptie. Discret dar sigur, tarfa lui Putin infiltrata blocul pro-occidental de la Kiev a devenit unul din cei mai bogati oameni din Ucraina, o tara in care oligarhii sunt nu doar mai bogati dar si mai brutali decat ai nostri.
Perdantul absolut al alegerilor e presedintele (inca) in functie, Viktor Yushchenko. Liderul Revolutiei Portocalii, desfigurat de agentii KGB care l-au otravit cu dioxina acum cativa ani, s-a prabusit la un lamentabil 5%, impreuna cu sperantele ucrainenilor de occidentalizare.
Cantecul de mai sus e imnul Revolutiei Portocalii de la Kiev cantat de GreenJolly: Razom nas bahato (Nu vom accepta asta).
O mostra minora de incompetenta judiciara
Pe langa coruptie mai exista o cauza pentru care justitia e unul din domeniile cu impact catastrofal asupra vietii noastre de zi cu zi: pura incompetenta. Pur si simplu multe dosare ale procurorilor nu razbat in instanta pentru ca sunt prost argumentate juridic, iar multe sentinte ale judecatorilor sunt strambe din acelasi motiv. Iata un exemplu nu foarte semnificativ, care imi e furnizat de Adevarul.
O judecatoare a adus ca proba pentru arestarea unor inculpati pozele lor de pe Hi5:
„Examinarea fotografiilor de grup, ce au fost extrase dupa accesarea informatiilor postate de inculpati pe portalul Hi5, releva elemente sugestive in ceea ce priveste coeziunea gruparii si calitatea personajelor ce o compun.”
(scrie in motivarea sentintei)
Sa ne intelegem: privind pozele si eu pot sa spun ca sunt niste persoane in preajma carora nu mi-as dori sa ma aflu. Nu cred ca au banii din munca cinstita, nu mi-e greu sa mi-i imaginez santajand sau chiar talharind persoane. Dar acestea sunt pareri personale, eu pot sa am antipatii si simpatii, o judecatoare, nu. In ce masura e relevanta intr-o sentinta calitatea unor persoane dedusa dintr-o poza de la o nunta. Si, daca mafiotii ar fi fost pozati impreuna ascultand Vivaldi nu un manelist, cum ar fi sunat sentinta? Ar fi fost o grupare mafiota compusa din persoane de buna calitate? )
Si nu in ultimul rand, ce sanse ar avea o asemenea motivatie de sentinta sa nu fie infirmata la CEDO cu daunele de rigoare?
Ce e twitter si cum se foloseste
