rss
rss
rss

Un fotograf, Zoltan Lorencz, a rupt o lege nescrisa pentru a vorbi intr-un interviu despre fitele divelor autohtone si despre ponderea pe care o au machiajul si editarea ulterioara in Photoshop a fotografiilor unor vedete care isi proiecteaza o imagine artificiala cu ajutorul mass media. Zoltan a vorbit in Libertatea despre lipsa de seriozitate, aroganta, dar si complexele peste care a dat privind dincolo de obiectivul camerei in relatia cu vedete ca Mihaela Radulescu, Dana Razboiu, Andreea Raicu. Ca fotograf, Lorencz a lucrat cu foarte multe vedete din show-biz, dar a cochetat si cu pictura, cu tablouri care au ca subiect tot vedete ca Gigi Becali sau Julio Iglesias si amintesc ca maniera de tablourile “omagiale” ale lui Nicolae Ceausescu, facute de Sabin Balasa.
Retusarea fotografiilor in Photoshop e o practica preluata de la vedetele din strainatate, starlete ca Britney Spears si Pamela Anderson fiind surprinse de paparazzi fara machiaj in ipostaze de nerecunoscut. O alta vedeta, Angelina Jolie a fost acuzata chiar de practici dictatoriale, impunand ziarelor carora le-a acordat exclusivitati sa o prezinte in imagini favorabile, atent studiate si sa ii mediatizeze actiunile caritabile din Asia si Africa.
Cum se realizeaza practic editarea in Photoshop a unei imagini cu un model, puteti vedea si in acest clip video.

Mihaela Radulescu
Mihaela Radulescu neretusata- Foto: libertatea.ro

Andreea Banica
Andreea Banica neretusata- Foto: libertatea.ro

Andreea Raicu
Andreea Raicu neretusata- Foto: libertatea.ro

Anda Adam
Anda Adam neretusata- Foto: libertatea.ro

Britney Spears
Britney Spears neretusata- Foto : teamsugar.com

Helena Christensen
Helena Christensen neretusata: Foto: ziua.ro

Jennifer Lopez
Jennifer Lopez neretusata- Foto: collegejolt.com, topsocialite.com

Pamela Anderson
Pamela Anderson neretusata - Foto: babble.com, treehugger.com

Angelina Jolie
Angelina Jolie neretusata - Foto: teamsugar.com, thebeautystop.com

Prima idee de acest fel au avut-o cei care au creat pagina de un milion de dolari: MillionDollarHomePage.com, un site care nu are continut propriu, un urias bilboard in care fiecare milimetru patrat de ecran e de vanzare. Cei care platesc sa aiba un spatiu publicitar fie el si minuscul, probabil nu isi vor creste traficul din clickuri directe, dar isi pot creste Page Rank-ul, aparand ca link pe o pagina bine cotata.
Proiectul american a avut mare succes, toti pixelii s-au vandut, unele suprafete chiar si cu zeci de mii de dolari, in vreme ce versiunea lui romaneasca, PixelPage.ro, abia isi duce zilele.
Sex for Sale
Incurajat de succesul pe care gigantul Google il are licitand cuvinte prin programul AdSense, un bulgar a lansat un site unde sunt licitate cele mai ravnite cuvinte din online. N-o sa va vina sa credeti, dar “sex” e inca liber! (Cel putin era, cand am vizitat 1000WordsForSale.com. Pentru a-si extinde “vitrina” de cuvinte, bulgarul le-a organizat in pagini separate pentru fiecare litera. Site-ul are o grafica frumoasa (desi poate nu neaparat originala – daca aveti un blog WordPress, exista chiar si un plugin care va poate face tag-urile sa arate asa).

Cumparatorii de reclama care vor sa ramana la metode mai traditionale, pot verifica aici pretul pe care l-ar avea de platit pentru ca anuntul sau site-ul firmei sa apara ca link sponsorizat in paginile de cautare sau ca reclama in Google Ads.

Petrisor Obae publica in Pagina de media un interviu exceptional cu editorialstul ziarului Gandul, Cristian Tudor Popescu. Interviul poate fi citit dar si urmarit aici in format video, fiind realizat in parteneriat cu site-ul video HappyFish TV.
CTP-ul, aflat in forma de zile mari, vorbeste despre soarta presei scrise, pe care o considera muribunda si pe cale de a se transforma intr-o anexa a publicitatii.
In locul ziarelor de calitate se vor ridica site-urile de stiri care vor colporta doar informatii si care au deja in clipa de fata succes folosind fie nume politico-mondene gen Udrea, fie cuvinte la care publicul reactioneaza pavlovian: moarte, sex, bani.
In opinia lui CT Popescu, reluarea ironic-dispretuitoare a notiunii de deontolog are ca scop chiar discreditarea ideii de reguli in jurnalism, care sa permita apoi obtinerea de si mai multa audienta pe cai facile. Exemplul ales a fost cel al OTV, despre care crede ca isi obtine ratingul in mod fraudulos: in vreme ce ceilalti alearga pe culoare, ca la atletism, fiecare pe culoarul lui, Dan Diaconescu alearga de-a curmezisul gazonului, taie stadionul, pe coarda si iese mai incolo!”
Acum nu mai e nevoie de telefon de la patron
O alta mare problema a media in clipa de fata o constituie restrangerea libertatii de exprimare si a diversitatii de gandire ca urmare a tabloidizarii, a coagularii in trusturi si a suprematiei pe care comercialul o detine prin presiunea audientei si tirajului. In clipa de fata, este de parere CT Popescu, nici nu mai e nevoie ca un patron, fie el si din umbra cum era Viorel Hrebenciuc, celebrul guzgan rozaliu sa dea telefoane pentru a se interesa de ce se intampla in redactie. Pur si simplu jurnalistii sunt selectati dupa un anumit tipar si lucrurile in trust merg in directia dorita de patron fara a mai fi nevoie nici macar de telefoane.

Cu putin timp in urma, am scris un pamflet cu titlul Christian Ciocan, purtatorul de cuvant al tuturor bancurilor cu politisti. Era un text cam acid, poate chiar excesiv, sigur ca nu domnul invocat e cel mai rau cadru al ministerului, dar asa este in fond orice pamflet. Domnul Ciocan a intrat pe site, a citit si mi-a multumit pentru cele scrise.
Saptamana asta am scris un alt articol: Mircea Badea ar vrea pedeapsa cu moartea chiar si pentru minori. In el doar titlul era tendentios pentru ca am vrut doar sa sugerez ca practica verdictelor transate, bazate pe franturi de informatii are doua taisuri si nedreptatea se poate intoarce. In rest, tonul era decent si echilibrat, va puteti convinge citindu-l. Domnul Mircea Badea, om cu umor si realizator al unei emisiuni-pamflet, a intrat pe site, a citit si a comentat: “esti extraordinar de exagerat de prost”.

Cand nu te adresezi unei societati, ci unei gloate, a aduce vorba de pedeapsa cu moartea e una din culmile populismului. Multimile in delir te vor aplauda in speranta ca executiile vor fi si televizate. Practic, cu tema asta mergi la sigur. Ca si cu propunerea de desfiintare a Parlamentului, sau de confiscare a averilor (desi, la punctele astea doua, daca o spui la televizor, s-ar putea sa-ti superi patronul, in fine, macar de ochii lumii, merita sa incerci…)
Prin urmare, nici nu m-a mirat prea mult ca Mircea Badea a vorbit cu aplombu-i specific despre pedeapsa capitala in emisiunea de aseara. Daca audienta / traficul iti ocupa doua din cele trei articole de pe noul blog, nici nu e de mirare, ca strategie. M-a descumpanit doar ca Badea nu s-a oprit nici macar o secunda din placerea de a se asculta, pentru a-si da seama ca milita probabil in premiera mondiala pentru aplicarea pedepsei capitale unor minori!
Pentru cei care nu au vazut emisiunea, iata despre ce era vorba: cativa minori s-au filmat in timp ce isi imbatau cu forta un coleg de scoala. Baiatul a fost adus in coma alcoolica, batut si batjocorit in fel si chip in timp ce respectivii isi si comentau fapta. Abia cand au vazut ca baiatului ii curge sange pe gura, “prietenii” si-au intrerupt filmarea si au sunat la salvare.
Nu incerc sa ii scuz pe respectivii imbecili, lor mare lucru n-ai ce sa le ceri. Te ingrozesti pur si simplu (daca mai poti) si atata tot. Dar un realizator de televiziune ar trebui sa mearga ceva mai departe de instinctele gloatei. In loc sa ceara executarea faptasilor, Badea putea pune problema cum de ajung niste adolescenti la un pas de a tortura si omori un alt copil, sa se intrebe ce discernamant au ei si daca s-a ocupat cineva serios vreodata de educatia lor. Desigur…o asemenea abordare e “pentru deontologi”…iar aia nu fac rating.
Argumentele supreme aduse de Mircea Badea au fost in rezumat “avem dreptul sa-i ucidem din moment ce Dumnezeu nu intervine (pasamite sa-i trasneasca!) si am vazut cu ochii nostri“. Daca n-as fi convins ca nu e cazul, l-as suspecta de naivitate. Adica un montaj de 30 de secunde filmate si difuzate la stirile de la ora 5 reprezinta tot ce e necesar pentru a decide condamnarea la moarte a faptasilor, adulti sau minori?! Pe absurditatea unei asemenea “justitii” televizive cred ca nu mai e cazul sa mai insist. E exact genul de faima si putere pe care l-au cautat fara prea mult discernamant si tinerii care s-au filmat maltratandu-si colegul de scoala, dar din pacate si Mircea Badea, cel care i-ar vrea spanzurati.

…avertismentul Paunescu
Un critic literar facea in urma cu cativa ani o demonstratie nepatimasa a raportului direct proportional care exista intre gradul de sinceritate a unui autor si calitatea operei sale de-a lungul timpului. “Obiectul sau didactic” era poezia lui Adrian Paunescu, entuziasmanta in anii de tinerete si din ce in ce mai cabotina pe masura ce compromisurile se adunau. Talent poti investi si in propaganda (cu atat mai rau pentru public), dar micile siretlicuri ori marile sarlatanii isi cer pretul in cele din urma. Pentru a fi convingatoare, literatura are nevoie mai intai de adeziunea intima totala a autorului. Altfel, magia devine simplu truc de scamator, mai mult sau mai putin iscusit.
…absent de la negocieri
Cazul editorialistului de la Cotidianul si 22, Traian Radu Ungureanu mi se pare un subiect de dezbatere mai interesant decat impartirea ministerelor in “monstruoasa coalitie”. Cand doua gasti se comporta odata ajunse in pestera lui Aladin exact asa cum te-ai astepta sa se comporte, disputandu-si prada, imprejurarea e cel mult prilej de observatie psihologica. Idei, cele doua gasti indecente nu au de disputat. Un fel de manifest demagogic le tine loc de program. E proiectul lor prin care spera cinic sa mai ajunga si peste patru ani in respectiva pestera a impartelii.
Traian Ungureanu nu participa la imparteala. Insinuarile cu un post de ambasador pe care l-ar astepta mi se par jignitoare si nedrepte la adresa sa. De altfel, am avut confirmarea ca e un personaj absolut dezinteresat din ceata totala in care s-a aflat in zilele in care fiecare negocia cu fiecare. Daca TRU ar fi fost parte a unui aparat de propaganda, ar fi avut acces la informatii din interior, ar fi stiut in avans ca e cazul sa ia o atitudine mai intelept-rezervata. Nu ar fi ajuns sa ameninte fie si in gluma ca se arunca de pe bloc daca pedistii lui bat palma cu pesedistii.
As fi vrut ca Traian Ungureanu sa aiba mai mult noroc. De dragul lui as fi vrut ca Traian Basescu sa nu fie demagogul descurcaret din lumea reala, ci liderul providential care sa renasca speranta romanilor, din lumea lui TRU. Sa cheme la tepe hrebenciucii si patricii, nu pe proprii lui alegatori.
…cinicii si tonomatele
As fi vrut, mai presus de toate, ca Traian Ungureanu sa fie salvat de ironiile a doua mari categorii: cea a cinicilor si cea a tonomatelor. In raport cu acestea doua, tot l-as plasa deasupra, chiar daca n-ar fi, alaturi de Radu Paraschivescu, jurnalistul cel mai talentat al momentului.
Cinicii, personalizati de sustinatorii votului alb, gen Cristian Parvulescu si Cristian Tudor Popescu, n-au nicio indreptatire pentru dispretul fata de cineva care isi exercita public o optiune. In ziua alegerilor, CT Popescu a facut chiar o intreaga teorie a delegarii votului sau masei de alegatori. Cum se mai poate prezenta cineva drept comentator al fenomenului cand isi declina competenta in materie de politica in favoarea te miri carei babe din Ghimpati? Si daca gestul cel putin utopic al protestului generalizat prin votul alb mai are o noima, sa ne mai amintim ca in ziua anuntului, CTP il considera pe Stolojan persoana potrivita pentru a scoate tara din criza? Ori, daca e atat de usor sa te inseli, putina intelegere pentru cineva care se inseala cu mai mult entuziasm ar fi binevenita.
A doua categorie de critici pe care n-as fi vrut s-o vad triumfand e cea a tonomatelor. In cazul Antenelor se poate vorbi fara frica de practici care tin de propaganda si nu de presa libera. Numai in logica propagandei e posibil sa te isterizezi seara de seara obsesiv impotriva unei singure tinte – Basescu, acuzat ca e un dictator in toata legea, primul dictator pe care-l poti face albie de porci la televiziune.
…tocilarul redactiei
Din clipa in care a gasit cu cale sa justifice si chiar sa teoretizeze alianta cu PSD ca alegere inteligenta in detrimentul tradatorilor liberali acuzati de infidelitate tocmai cu acelasi PSD, Ungureanu a ridicat sprancenele si celor mai ingaduitori cititori ai sai. Ale celor, intre care ma numar si eu, care chiar tineau la el. De reprosurile lor e aproape imposibil sa-l mai aperi. Si constati cu amaraciune ca sarmanul TRU a ajuns tocilarul redactiei, de care colegii sunt liberi sa-si bata joc. Primul editorialist lasat sa scrie nu pentru a da greutate si credibilitate publicatiei (Vantu e priceput la genul asta de scamatorii), ci doar ca sa aiba colegii lui ce scrie apoi in cheie parodica.
Pe TRU am sa continui sa-l citesc, macar pentru stoicismul demn de Moby Dick. Asa cum asteapta el sa mai vada din Traian Nastase* barbat de stat si din Elena Udrea fata mare, astept si eu ca muntele de talent scriitoricesc pe care sta sa primeasca, biblic vorbind, un graunte de mustar de luciditate, si omul sa se scuture de absurditatea in care s-a infundat. Mie mi-ajunge un simplu “ma scuzati, am avut incredere in cine nu trebuia” pentru a avea din nou incredere in spusele lui.
PS: numele “Traian Nastase” a fost nascocit de formatia Sarmalele Reci acum cativa ani intr-un cantec pe care il putem considera acum…profetic.

Urasc “investigatiile jurnalistice” filmate cu o camera ascunsa. Mai precis circul ieftin in care sunt ele transformate, pentru ca, de cele mai multe ori, invinutii sunt recrutati dintre zgribulitii in care baga spaima primarul Piedone pe vremea raidurilor prin piete. Instinctiv empatizez cu ei, nu cu investigatorii lu’ peste. Nu stiu cum se face dar marii moguli (intre care chipurile ar fi cine stie ce dusmanie) nu sunt niciodata filmati cu camera ascunsa. Nici politicienii pe care toti ii banuim. Ei, vorba lui Ioan Muresan, intr-un moment antologic…”nu vorbesc, scriu”…sau, mai bine spus, tac si fac.
Ultima victima de acest fel: presedintele universitatii Dimitrie Cantemir, filmat in timp ce ii promitea unei tinere de la Realitatea ca o va inscrie la facultate in luna decembrie, urmand sa accepte, la insistentele “jurnalistei” oarece favoruri sexuale, dar refuzand categoric spaga in bani.
Pai mie abia asta mi se pare stirea! Omul ar trebui si premiat. E primul roman filmat cu camera ascunsa in timp ce refuza categoric sa ia bani. In al doilea rand, din inregistrare reiese ca rectorul acceptase ilegalitatea fara sa-i ceara ceva, bucuros doar ca ii mai vine un musteriu, fie el si in decembrie. (Ca facultatile de stat sau particulare se comporta ca niste buticuri de patalamale, sper ca nu mai mira pe nimeni care are contact cu lumea reala.)
De aici incolo, practic suntem invitati la o editie din “Tradati in dragoste” sau “Test de fidelitate”. “Jurnalista” de la Realitatea e cea care insista cu intrebarea insinuanta “dar cu ce as putea sa ma revansez?”. Iar cand intre ea si barbat sunt cam 40 de ani diferenta, cred ca situatia e perfect egala cu aceea a strungarului urat si balbait caruia brusc ii sare in brate o dansatoare la bara care ii marturiseste cu glas de caprioara ca i-a cam luat mintile.

Alexandra Avram, candidata la titlul de Miss si VJ la Music Channel incearca sa il intervieveze pe Adi Despot de la Vita de Vie. Eugenia Voda….watch and learn!

Later edit:

Interviul a facut inconjurul netului si a ajuns sa fie parodiat chiar de protagonistul Adi Despot intr-o reclama la o galerie de arta:

Invitat in emisiunea Mihaelei Tatu (da, m-am sacrificat pentru voi, ca sa va pot relata!) Lucian Mandruta a demontat (fara sa-si propuna) unul din mecanismele supra-mediatizarii crizei economice mondiale. Jurnalistul a amintit ca o stire de televiziune are drept componente informatia si emotia, ambele fiind supuse presiunilor si fluctuatiilor modei. Stirile violente, cum ar fi relatarile de la accidentele de circulatie au “facut epoca”, rating si bani pentru patronii de televiziuni, dar in clipa de fata, stirile despre spectrul somajului au o capacitate mai mare de a-i solicita emotional pe telespectatori.
Observatia lui Mandruta e una interesanta si ne indica de ce televiziunile au ajuns sa relateze ca pe disponibilizari inclusiv reducerile de personal pe timpul iernii operate de companiile care au, prin natura lucrurilor, angajati sezonieri (constructii). Din pacate, impactul acestei cautari cu orice pret a emotionalului in stiri se intoarce in economia reala printr-o stare de insecuritate care a inghetat deja in mod artificial multe bugete de investitii sau de publicitate.
PS: Cercul vicios e cu atat mai interesant cu cat televiziunile, care isi cresc ratingul relatand despre disponibilizari, se vor numara printre afacerile lovite de reducerile cheltuielilor cu publicitatea ale marilor companii.

Pe site-ul Diva se deruleaza un sondaj care isi propune desemnarea celei mai dive dintre purtatoarele de fusta de pe la noi. Surpriza placuta a fost ca desi optiunile sunt limitate la 10, cel putin pana la momentul vizitei mele in clasament conducea detasat Anca Parghel, o artista in toata puterea cuvantului, care ne impresioneaza prin felul in care infrunta o boala terifianta. In rest, la mai toate candidatele realizarea de capatai a anului e maritisul sau tot ceva legat de asternut. Altminteri, daca doar celebritatea e criteriul, sa fim seriosi, femeia anului in Romania nu poate fi decat una singura: Elodia! Iata lista, in ordine alfabetica.

Andra – voce nemaipomenita, dar parca pentru titlul de diva mai e nevoie si de putina educatie. Principala realizare: m-am maritat.
Andreea Banica – etalonul de eleganta si stil al soferilor de camion. Principala realizare: m-am maritat.
Andreea Marin Banica – in perioada pauzei s-ar putea intretine dand meditatii de fatarnicie politicienilor, pentru ca de la ea mai tot Parlamentul ar avea ce invata. Principala realizare: un copil minunat
Andreea Raicu – oricine si-a pierdut vremea cu Megastarul de pe Prima TV s-a intrebat cine sa fie mai lipsit de talent: concurentii sau prezentatoarea. Principala realizare: m-am despartit de Chirila dar arat in continuare senzational in poze.
Anca Parghel – se misca la fel de natural si in jazz si in muzica populara sau de club. Principala realizare: traieste prin si pentru muzica ei.
Adelina Chivu – in culmea carierei ajunsese sa citeasca fara cusur textele de pe prompter. Principala realizare: m-am maritat.
Iulia Vantur – desi prezinta o emisiune “dansanta”, e pe atat de gratioasa, pe cat sunt de subtile melodiile lui Moga. Principala realizare: aproape m-am maritat
Iuliana Tudor – realizatoarea celei mai urmarite emisiuni de folclor de la TVR ofera fantezii nebanuite segmentului rural al audientei, neposesor de alternative prin cablu. Principala realizare: sunt mai feminina decat Marioara Murarescu
Mihaela Radulescu – dupa ce a trecut la mozaism de dragul lui Elan, pe care l-a inselat cu Dani, cel abia trecut de varsta Bar Mitzvah-ului, devoratoarea si-ar putea schimba peste vreo douazeci de ani si numele din Mihaela in Israela. Principala realizare: Andreea Marin e mai antipatica decat mine.
Nicoleta Luciu – o actrita mare. Foarte mare. Peste 90 de centimetri, absolut naturali. Pozata din toate unghiurile imaginabile, si-a gasit miliardarul potrivit, caruia i-a daruit de altfel un superb bebelus. Principala realizare: alaptez

Pagina 11 of 15« Prima...910111213...Ultima »

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica