rss
rss
rss

Cand ajunge Mircea N Stoian speranta ta ca vei apuca ratingul de picior, inseamna ca in barca iti intra mai multa apa decat poti scoate cu galetusa din dotare. Dan Capatos esueaza lamentabil pe un format de emisiune pe care au dat-o de gard si Mircea Badea & Oreste, dar nu atat lipsa de plici a biciului ar fi problema aici, cat stropii cu care pare hotarat sa se acopere acest baiat inzestrat cu suficient talent si inteligenta.
Pentru cine nu-l stie, Dan Capatos a fost un ziarist incisiv la Evenimentul zilei, care si-a facut intrarea “pe sticla” prin emisiunea de actualitati mondene VDTV. Nu trebuia sa ai cine stie ce simt de observatie pe-atunci ca sa vezi ca baiatul era mult peste nivelul personajelor din revistele colorate. Tocmai umorul relaxat si ironia detasata erau ingredientele care ii faceau comentariile savuroase si picante in acelasi timp. Verva a continuat si la matinalul Antenei 1, unde la glumele lui radea Cristina Cioran. Si, dupa principiul lui Peters, Capatos a fost avansat la show-ul “paCatos”, un fel de “Noaptea tarziu”, filmata cam in acelasi decor.
Teoretic vedetele erau cam tot alea, da sampania nu mai facea poc. Mi-am zis, ce pacat, i-ar trebui un om care sa-i dea replica, pentru ca e un tip spontan, doar asa ceva l-ar pune in valoare. Pe vremea cand Mircea Badea isi adormea telespectatorii cu formatul copiat dupa Conan O’Brien, omul cu replica era Oreste. Doar Capatos n-o sa gaseasca pe cineva mai intristator decat Oreste, cel cu glumele din Rebus, mi-am zis. Ei bine, scormonind printre cautatorii Elodiei, a gasit si asa ceva. Numai ca de data asta nu de insipid ar fi vorba, ci de prostul gust in stare pura, clocotit, evaporat si apoi lichefiat ca apa distilata, in sticluta de esenta care e Mircea N Stoian.
Asa ne-am ales cu inca un realizator care isi recruteaza invitatii dintre “veteranii” lui Dan Diaconescu, de parca Madalin Ionescu nu era destul. Si asa ne-am pricopsit cu Nikita in duet cu Naomi, cu jumatate din fetele de la pagina 5, basca Sexy Braileanca si toata viitura care-ti poate umple casa de namol daca nu esti suficient de rapid cu telecomanda.
La ultima emisiune (luati-o ca pe o promisiune pe care mi-o fac mie insumi) ne-a fost prezentata o eleva de liceu de la Creanga, cu participari la olimpiade, care ne anunta ca s-a hotarat sa devina o femeie puternica si intependenta, pe picioarele ei, ce mai, incolo-ncoace, vrea sa joace in filme porno. Pe mine m-a intristat tonul de bascalie “al casei”, abil imbinat cu indignarea in fata “ipocriziei” directoarei scolii care se punea de-a curmezisul celebritatii elevei.
Ma opresc aici cu relatarea… aveam de gand sa zic despre cariera pe care ar putea-o urma cu aplomb fiica lui Stoian (daca are) spre incantarea libidinoasa a ipochimenului, despre cat de trist e ca le-am bagat in cap unor copii ca asta e calea pe care iti poti castiga celebritatea si chipurile independenta, despre JD Salinger si multe altele… Dar au toate astea vreun sens cand vorbim de Mircea N Stoian? Cat despre Capatos, am speranta ca nu-i niciodata prea tarziu ca sa ti se faca rusine.
PS: Poate Stoian chiar are dreptate si toti cei care nu-i impartasim vederile suntem doar niste ipocriti. Eu unul ma simt mai confortabil sa ma stiu in cu totul alta categorie decat domnia sa, daca altfel nu pot sta lucrurile.

Locul lui Luis Lazarus la OTV a fost ocupat cu brio de un personaj la fel de indigest. Il cheama Tudor Barbu si are scoala teverista de pe timpuri, deci promite. Specialitatea lui nu sunt campaniile justitiare aducatoare de profit, e mai mult axat pe nisa politica, dar si de aici se pot strange castiguri comparabile, daca stii cui sa-i pui la dispozitie ora de emisie. Nu-l vad in stare sa-si ia prea curand Lamborghini nici macar in leasing, dat fiind ca e momentan cantonat in zona mai stramtorata a gargaragiilor de provincie cu aspiratii la cate o primarie sau vreo deputatie de colegiu desfundat, dar de undeva tot trebuie sa incepi.
In cele cateva secunde cat l-am rabdat asta seara, tabarase impreuna cu un politician bine hranit pe un batranel firav de 95 de ani. “Tataie, mata esti intelept, daca ai ajuns la varsta asta, da de politicieni ce parere ai, ai auzit vreunu?”
Aici trebuie sa recunosc ca am avut aproximativ aceleasi presupozitii ca politicianul si reporterul, adica mi s-a strans inima ca o sa urmeze ceea ce asteptau cei doi. Dar in loc sa vedem un taran incoerent spunand cu ura “da, sunt toti niste hoti, au furat, era mai bine pe timpul lui Ceausescu, noroc cu dumneavoastra ca ne mai ajutati….” stupoare! Batranul raspunde: “da, da, politicieni, am ascultat mai multi, l-am apucat si pe Maniu…” V-ati prins? Pentru minunea asta de om, actualii descurcareti nici nu meritau sa-i ocupe memoria la capitolul politicieni!
Dar ce e mai trist e ca nici din punctul asta cei doi haidamaci ai camapaniei electorale nu si-au iesit din fire si au continuat sa-i vorbeasca omului pe care casunasera cu tot cu echipa de “simpatizanti” ca si cum ar fi avut in fata un tampit, iar in fata micilor ecrane o clasa intreaga de oligofreni.
“Tataie, lasa, da de aia care dorm in Parlament, ce parere ai, i-ai mai vota?”
Omul mai face o ultima eschiva apeland la bun-simt si ingaima ca “Nu sunt toti rai, sunt de la caz la caz….” Dar soarta ii era pecetluita.
Hiena electorala ii pune mana pe umar si ii arata ce e bine pentru el: “Uite, bre, dansu e tanar, n-a mai fost in Parlament, are o firma de avocatura la Bucuresti, o sa mearga sa faca legi pentru tara si pentru mata…”
Stelian Tanase isi incheia pe vremuri comentariile cu formula: “in rest, toate sunt cum le stiti, cineva ne ia drept tampiti”. Mai ilustrativ de atat, n-am gasit nimic.

S-ar putea ca asta sa fie ultima forma de curaj la care suntem chemati. Vremuri prea stramte pentru eroism…
Emitem din milioane de bloguri, de pe sute de posturi de televiziune si radio, cine sa cenzureze asa ceva? Noi. Micile animalute gregare cu spaima ca o sa fim alungati din gasca, trecuti pe lista cu nefrecventabili, ca orginalitatea si nonconformismul nostru nu vor mai fi recunoscute ca atare. Ca nu vom mai primi aprobarea pentru rebeliune si revolutia noastra nu va avea rating.

Cotidianul a intocmit din elan comercial topul celor mai populare 10 teorii ale conspiratiei.
Nu putea lipsi de pe lista nici teoria privitoare la masonerie.
Despre cativa dintre politicienii care imbraca si sortuletul din cand in cand scrie Evenimentul zilei intr-un articol despre candidatii masoni. Sunt mai curand nume din esalonul doi-trei, decat lideri cu reala putere de decizie, ei insisi mi se par mai mult masa de manevra sau mici descurcareti smecheri decat cine stie ce papusari. (Pe lista EVZ apar: Silviu Prigoana, Eugen Badalan, Alin Simota, Stefan Szobotka si alti cativa mai “discreti”).
Povestea daca masonii conduc sau nu lumea (daca o fac, nu sunt prea multumit de serviciile lor) e una fara capat. Uneori te si intrebi in care dintre tabere sunt mai multi indivizi tralala: intre cei care vad numai conspiratii de la Burebista la Traian Basescu, sau intre cei care isi inchipuie ca pot intra in vreo organizatie care sa-i faca sa se traga de sireturi cu Gothe si Kogalniceanu. Toparlania multor personaje prezentate ca fiind membri ai masoneriei romanesti te indeamna sa nu o iei foarte in serios. Nici nu poti parea foarte in apele tale daca sugerezi ca Prigoana si Gheorghe Florea, pentru cei care isi mai aduc aminte de patronul de la Rocar si Fulgerul Bragadiru, conduc Romania din umbra prin relatiile create ca “venerabili”, “mari maestri” sau cum s-or mai fi numit.
Si totusi, nu e nevoie ca masoneria sa fie o hidra globala cu scopuri malefice, asa cum o descriu conspirationistii, pentru ca ea sa se situeze de-a curmezisul jocului democratic. Sa admitem ca e doar un loc de intalnire pentru smecheri arivisti, securisti deveniti dependenti de propriile lor fantasme cu agenti secreti din tinerete. Ca membrii ei nu vor decat sa faca un ban in plus sau sa se mentina intr-o functie cu ajutorul “fratilor”, fara a avea ceva impotriva statului de drept. Simpla existenta a unei ierarhii paralele cu a institutiilor oficiale ne pune in fata unei potentiale nedreptati careia ii cad victima concurentii care nu beneficiaza de un asemenea sprijin din partea niciunui grup pe care n-are importanta daca il denumim ocult sau discret.
Inclin sa cred ca o investigatie pe tema influentei masoneriei in sferele puterii (politice si economice) nu ridica neaparat riscuri legate de eventuale represalii din partea “celor care conduc lumea” ci are mai curand de infruntat teama de ridicol, date fiind proportiile aberante pe care conspirationistii i le dau fenomenului. De aceea am tinut sa semnalez articolul din EVZ, care mi se pare o initiativa curajoasa din acest punct de vedere.

Un punct de vedere transant (semnalat de unul dintre cititorii articolului) puteti urmari in clipul de mai jos. Sunt parerile exprimate de raposatul senator Antonie Iorgovan, despre care recunosc ca am avut o parere nu prea buna in timpul vietii, dar ascultandu-le acum (pentru prima data) mi se par a fi destul de pertinente si la obiect:

Cum sa arati mai slaba in fotografii, folosind Photoshop

Un rezultat cu adevarat uimitor obtinut prin editarea in Photoshop. Chiar te pune pe ganduri: oare cum arata in realitate vedetele care apar in revistele glossy?

Iar acum, un tutorial: cum se corecteaza machiajul in Photoshop cu masks:

Am auzit ceva frumos la radio. Se lansa o carte pentru copii, ceva gen Harry Potter, probabil o aiureala cu vrajitoare, fantome, sau cine stie ce, dar nu asta e important. Important e cum vorbeau niste copii pentru care cartile adresate lor sunt mai captivante decat televizorul, de care probabil ca au fost tinuti departe. De fapt, mai important e ca exista astfel dec copii.
Vorbeau cursiv si elegant, dar nu aveau nimic din desteptaciunea erudita a copiilor-minune declarati geniali, pe care personal ii gasesc monstruosi si antipatici.
Mai intai o fata, pasionata de autorul lansat, caruia i-a citit toate volumele pe nerasuflate, dar de la care apreciaza mai cu seama lucrarea de debut. Entuziasmul nu o impiedica sa fie critica.
Apoi un baiat. E laconic dar cu mintea brici. N-are mila de reporter pe care il asteapta curios-ironic sa-i puna intrebari pertinente daca vrea raspunsuri mai elaborate. Din literatura romana i-a placut “Ciresarii”, dar ii prefera pe autorii straini pentru ca sunt mai exuberanti, au descrieri spectaculoase si pun mai mult imaginatia la lucru. Ai nostri sunt mai prafuiti, lasa sa se inteleaga.
Deocamdata atat. V-am povestit si voua despre ei ca sa va bucurati si sa nu va pierdeti speranta.

Toni Tecuceanu e, alaturi de Catalin Dezbracatu (Codrut Keghes), printre castigurile certe de la Cronica Carcotasilor. Actorul care ii imita foarte bine si cu talc pe Adrian Nastase, Vadim Tudor si mai face si alte cateva personaje amuzante mi se pare chiar insuficient folosit in cadrul emisiunii. Surpriza placuta a venit cand l-am vazut in emisiunea Lianei Stanciu de pe B1TV, care e de obicei o sueta, cu un monolog exersat de acasa.
Poate ca si alte vedete ar trebui sa ia aminte la o asemenea practica. Doar moda dialogurilor aranjate dinainte cu realizatorii a putut fi preluata din show-biz-ul american… De ce aproape toti invitatii isi bazeaza prestatiile televizate exclusiv pe talentul personal, prezentandu-se nepregatiti in fata unui public pe care demonstreaza in acest fel ca nu il respecta?

Va spuneam intr-un articol anterior (L-am turnat pe Dan Voiculescu!) ca m-am decis sa devin petitionar la CNA de fiecare data cand ma enerveaza ceva la televizor. Ei bine, surpriza, azi pe mail primesc un raspuns cat se poate de oficial de la CNA:

Consiliul National al Audiovizualului, intrunit in sedinta publica in data de 28.10.2008, a analizat atat sesizarea dumneavoastra (…) cat si raportul de monitorizare intocmit de directia de specialitate din cadrul C.N.A. ca urmare a reclamatiei, si va comunica urmatoarele:
Membrii Consiliului au decis sa sanctioneze cu somatie publica postul OTV (…), pentru ca s-a constatat incalcarea prevederilor art. 18, alin. 2 din Decizia CNA nr. (…) privind campania electorala in audiovizual („Pana la inceperea campaniei electorale emisiunile informative si de dezbatere vor respecta prevederile Codului audiovizual si nu vor avea caracter de propaganda electorala”).
Cu consideratie,
Presedinte
Rasvan Popescu

Acum trebuie sa recunosc ca sunt destul de incurcat de situatie, si dupa ce am ras cu pofta, ma simt chinuit de remuscari. In nemernicia mea, ca un caine turbat, am muscat mana care m-a distrat, cum ar zice Dinica.
Pai de cine mai rad eu daca din somatie in somatie astia inchid OTV-ul? Magda, iarta-ma! Dom’ Petrica, va rog sa tineti cont si in cazul meu de prezumtia de nevinovatie!
In plus, la modul cel mai serios, ceva ma pune pe ganduri. Dupa cum spuneam mai sus, eu depusesem doua sesizari…prima viza clipurile lui Dan Voiculescu de pe Antena. Ori la respectiva sesizare, bazata pe exact acelasi motiv ca reclamatia care viza OTV, n-am primit inca niciun raspuns!
Si sa nu-l crezi pe Lazarus cand vorbeste de conspiratii. Suspect, foarte suspect!

Schmoukiz Incorporated anunta cu mandrie nedisimulata atingerea impresionantei sume de 100 (o suta!) dolari in conturile site-ului pe care tocmai il vizitati. Doresc sa multumesc in primul rand familiei mele, cunoscutilor si vizitatorilor anonimi care au dat click-uri astfel incat, intr-o buna zi, cineva cu mai mult bun-simt sa-l poata concura pe Becali in Top 300.
Avand in vedere ca suma (care ma face eligibil pentru a solicita cecul de la Google) a fost agonisita cu sudoarea tastaturii in mai putin de un an, un calcul sumar ne arata ca primul milion de dolari il voi face undeva prin octombrie 12008.
Iata ca in plina criza mondiala, cineva mai aduce valuta in tara, chinuindu-se sa refaca balanta comerciala a Romaniei. Va voi tine la curent daca si cand primesc cecul de la Google luna viitoare, ragaz suficient pentru a gasi si un raspuns la chinuitoarea intrebare: ce fac cu banii?!
google adsense

Am tras cu urechea la doi mosi in 381. Erau genul gretos de fosti comunisti care injura cu naduf “democratia” si vorbesc admirativ despre Canal, metrou si blocuri, pe care “astia n-o sa fie in stare niciodata sa le mai faca”. Inedita formula “fostul sef al statului”, folosita de unul din ei pentru a-l desemna sfios pe Ceausescu, m-a lamurit deplin ce hram purtasera mosulicii inainte de ’89.
Pe Magheru, respectivul da cu ochii de Mihaela Radulescu in celebrii chiloti rosii, intinsa pe burta intr-un afis cat blocul. Indignare si manie proletara? Ei, as! Mosul se apleaca spre amic si ii sopteste sigur pe el cu ton de apropo: “asta a zis ca daca te lasi de fumat, ti-o…hi, hi, hi…”.
E, cine zicea ca blogurile sunt o rezervatie in care se alieneaza pustimea? Iata ca prostia marlaneasca sare fara probleme gardul si in azilele de batrani, la o adica.

Se intampla intr-un context diametral opus ideii de tabloid. (Nu, nu eram la biblioteca, langa Ion Cristoiu.) Eram la o lansare de carte, care din ratiuni de PR folosea cateva celebritati pe post de cititori-invitati. Si in timp ce ii priveam si ii ascultam am realizat: n-o sa scriu mare lucru despre cartea lansata. Gasisem un titlu bombastic, mai mult dedus dintr-un amanunt scapat de o invitata, si eram foarte mandru de cat de tentant suna. Si nu aveam absolut nicio remuscare!
Stiti de ce? Pentru ca vedetele noastre nu au substanta care sa te determine sa le tratezi cu respect, cu deferenta. Cand le calci viata, o faci doar pentru ca de la limita decentei nu-ti transmit nimic si tot mai speri ca apropiindu-te vei gasi ceva cat de cat palpabil. Ar fi putut cineva aborda in stil tabloid o intamplare la care ar fi participat Victor Rebengiuc, Gheorghe Dinica, Sorin Dumitrescu, Andrei Plesu sau Ivan Patzaichin? Poate doar un nebun sau un rau-intentionat. Dar evenimentele onorate de personalitati de o asemenea calitate (am dat doar cateva nume din domenii diverse) sunt totusi putine, nu pot tine pasul cu ritmul de azi al presei.
Pentru a-ti face treaba raman “ceilalti”, celebritati de moment care traiesc intr-un fel de simbioza cu presa de scandal, pe care o alimenteaza si care ii mentin “in viata”. Data fiind lipsa lor de substanta, abordarea tabloida nici nu e o tradare a ideii de presa. Ar fi necinstit fata de cititor sa-i iei in serios.
Fenomenul e unul mai amplu de atat. Exista in lume ceva dincolo de goana dupa bani a editorilor. Planeta e intr-o noua revolutie marxista. Pentru prima data a fi celebru e mai de pret decat a fi onest sau respectabil. Iar masele, “inzestrate cu constiinta revolutionara”, sesizeaza monopolul pe care vedetele il au asupra resursei numite celebritate ca pe o nedreptate ce se cere cat mai curand remediata.
Timp de un secol, presa mondiala a creat si vandut celebritati dupa tiparul visului american. Laurence Olivier, Gary Cooper, Gene Kelly, Elvis Presley, Muhammad Ali, Beatles starneau o admiratie cvasireligioasa. Pana si vedetele care calcau toate canoanele, ca Marilyn Monroe, Josephine Baker sau Jim Morrison, ramaneau pe un soclu datorita carismei. Tocmai caracterul metafizic al carismei mentinea sistemul in buna pace. Nimeni nu sesiza nicio nedreptate, niciun siretlic. De aproximativ 30 de ani, modelul hollywoodian de fabricare a vedetelor e in criza. Visul american nu mai e convingator pentru cititorii care prefera prabusirea unei vedete decat legendara ridicare pe culmile gloriei pornind de jos. Ura si sentimentul ca starurile au in mod nemeritat acces la propria lor celebritate au devenit mai puternice si devorarea celebritatilor de catre tabloide e deja rituala. KILL YOUR IDOLS ar putea fi trecut fara probleme pe frontispiciul oricarui tabloid, asa cum pe manseta Scanteii statea scris odinioara “Proletari din toate tarile, uniti-va!”.

Pagina 12 of 15« Prima...1011121314...Ultima »

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica