rss
rss
rss

Mai devreme sau mai tarziu as fi ajuns sa scriu ceva despre el pe blog, dar mi-a luat-o inainte un admirabil articol din Evenimentul zilei, dedicat celui mai faimos clown din istoria circului romanesc: Siminica.
L-am vazut cand eram copil si am fost impresionat de cata tristete razbatea din fizionomia acestui om in prezenta caruia era imposibil sa nu razi. Nu era un clown ca toti clownii: tin minte ca mi se stransese inima cand l-am vazut atarnat doar cu un picior de trapez, mimand ca se dezechilibreaza. Daca ar fi cazut atunci, simteam ca toata planeta nu va mai rade niciodata. Dar Siminica nu cadea, atarna doar ca de-un fir de ata, apoi cobora in arena impleticit cu o sticla in mana si o bricheta. Tragea o dusca si scuipa flacari, apoi primea o ghiulea in burta, trasa dintr-un tun. Eu ma temeam sa nu moara, dar adevarul e ca ar fi si murit daca asta ne-ar fi facut sa radem.
Vreti sa stiti cum s-a numit jucaria mea preferata cand eram mic? Ei bine da, era un clown cu nasul rosu, imbracat tot in dungi si buline…nici nu puteam sa-i pun alt nume. Iar daca scriu prea multe tampenii pe blog, am si o scuza: am cazut intr-o zi fix in cap pe ciment incercand sa imit unul din giumbuslucurile lui Siminica.
Din ziar am aflat ca intuisem bine, orice mare clown e un tragedian in realitate. Siminca a trebuit sa joace la cateva zile dupa disparitia sorei intr-un accident petrecut chiar sub cupola circului. Si spectatorii au ras pe toata durata numarului lui. Acum are 72 de ani si e dezamagit ca in circ au ramas performerii, dar au disparut “magicienii” capabili sa starneasca vraja unei povesti.

Niste baieti destepti de la Harvard dau de cativa ani premiile Ignobel, pentru cele mai amuzante descoperiri stiintifice si cele mai inutile (aparent) demonstratii. Ce m-a scos pe mine din sarite e reactia cititorilor articolului din Evenimentul zilei care prezenta respectivul fapt divers si care se invartea in jurul dictonului incruntat-popular cu baba care se piaptana. Nu lipseau nici referirile la criza mondiala, la foamete si toate cele. Parca Gellu Naum, “parintele” pinguinului Apolodor, lansase candva genialul indemn: baba n-are decat sa se pieptane, va fi treaba arheologilor sa recompuna din pieptanul ei, tara asa cum a fost. (imi cer scuze pentru citarea probabil aproximativa).
Chiar asa, bine fac ca se indigneaza forumistii de pe EVZ, cum isi permit tovarasii astia sa aiba umor in plina criza mondiala?! Pai sa va dau o veste, daca lumea se duce de rapa, se duce tocmai din cauza unor incruntati (ceva mai bine situati decat cei de pe forum) care n-au in cap decat profitul. Si daca e vreo speranta, aceea vine tot de la cei care au suficient spirit pentru a se consacra, macar din cand in cand jocului si gratuitatii.
Nu stiu cat imi va folosi descoperirea care a primit anul acesta premiul Nobel pentru fizica sau biologie, dar in mod cert aflarea faptului ca s-a dovedit stiintific ca puricii de caine sar mai sus decat cei de pisica m-a amuzat, deci mi-a folosit.
Cel mai disputat premiu anul acesta a fost cel pentru chimie, castigat de doua echipe de cercetatori: prima a demonstrat efectul spermicid al coca-colei, iar a doua a demonstrat ca prima echipa s-a inselat!

in cautarea underground-ului pierdut

Cred de mai multa vreme ca media si arta de consum au ajuns in starea deplorabila in care au ajuns si pentru ca a disparut intre timp underground-ul. De fapt, acum orice bruma de talent se cere rapid transformata in sursa de venit, promovata si prezentata ca “next big thing”. Stadiu la care evident nu mai apuca sa ajunga din lipsa unei perioade de acumulare si de rutinare in obscuritate.
Nu stiu daca ati observat, dar din Bucuresti au disparut pana si cantaretii cu chitara din metrou sau de pe strada. Fie au toti deja videoclip fie, mai trist, s-au apucat “de ceva mai serios”. Le-au luat locul, ca-n fotbal, niste cantareti de prin Chile sau Venezuela, cu poncho, fluiere si palarii mexicane. Un turist strain ar putea crede ca ne tragem din azteci si incasi, sau ca suntem un popor tare netalentat daca am ajuns sa importam pana si street performers!
Inainte de ’89, cand talentul natiei se producea aproape exclusiv in underground, doua erau personajele predilecte ale bancurilor: Bula, cel hatru si datator de speranta, respectiv Ceasescu, tot un fel de Bula, dar unul mai incruntat si fara autoironie. Tare ma tem ca la Revolutie romanii l-au impuscat de fapt pe Bula si l-au scapat printre degete pe Ceausescu, de vreme ce bancurile au cam disparut, iar cel de-al doilea personaj pare “alive and kicking” daca judecam dupa frecventa cu care e pomenit.

E un domn grizonat, prezentabil si manierat. E elegant, vorbeste bine limba romana si cred ca are chiar si succes la femei. Asta nu pentru ca are un nume atat de viril. Comisarul Christian Ciocan e purtatorul de cuvant al Politiei Capitalei. E multumit cu viata si cariera lui. Atat de multumit incat si-a cumparat un domeniu de internet cu numele lui doar pentru a-si posta acolo CV-ul si nimic mai mult. Doamnele carora le-am starnit deja interesul (e necasatorit!) il pot vedea pe organ in exercitiul functiunii de fiecare data cand politia mai bate un grup de suporteri sau cand un tir mai storcoseste o baba si stirile de la ora 5 au nevoie de detalii. Ascultati-l cu atentie si priviti dincolo de masteratele si doctoratele insirate pe site, ori de snururile atent asezate pe piept. Veti descoperi ca militianul de tip nou a invatat sa isi poarte burta revarsata si ceafa transpirata nu la vedere ci pe dinauntru. Pentru orice ordinarie a politiei, dl Ciocan are pregatit un paragraf de lege la care sa fie incadrat civilul, de obicei asigurat condescendent si zambitor ca politistii stiu ei mai bine, n-au cum sa se insele.
Cand o mana de adolescenti cu aspect de hippie au scris niste bannere impotriva NATO si au fost snopiti de jandarmi, comisarul Ciocan a aparut la fel de afabil si ne-a explicat ceva despre nevoia de liniste a liderilor prezenti la summit si despre vanataile pe care asa zisii anarhisti si le-au facut probabil singuri.
Alta data, niste suporteri ai Universitatii Craiova au incercat sa ajunga la meciul cu Dinamo. Cum si-a salvat politistul nostru echipa de suflet? Pai intai i-a legitimat pe toti la intrarea in oras, iar dupa ce a vazut ca nu sunt pe lista huliganilor, a trecut la planul B: i-a amendat pe soferii microbuzelor. Cel putin de data asta n-a fost nevoie de pulan, nu?
Duminica a fost o zi proasta pentru comisarul Ciocan, care a fost facut terci de o stirista debutanta de la Realitatea TV. Pe scurt, naistul Gheorghe Zamfir fusese accidentat usor de o masina. Telefonic, un martor intervine si povesteste cum celebrul sau vecin a alergat dupa catelul scapat in fata masinii si s-a lovit mai mult pentru ca s-a dezechilibrat decat din vina soferului, care oricum franase. Martorul suna la 112, artistul e luat de salvare, iar soferul asteapta o ora – doua un echipaj de politie care nu mai apare. Concluzia lui Ciocan e prompta: vatamare din culpa si parasirea locului accidentului! Prezentatoarea stirilor s-a chinuit mult si bine sa obtina de la invitat un raspuns la intrebarea simpla: cat ar trebui sa astepti in strada daca politia nu se prezinta? Pentru Ciocan nu exista decat o varianta – civilul sa astepte acolo cate zile e nevoie, chiar daca nu era clar pentru el daca avusese sau nu loc un accident de circulatie. Iar daca are chef sa contrazica politia – la puscarie cu nemernicul!
Daca as crede ca superiorii lui Christian Ciocan gandesc altfel decat dispretuitor la adresa cetatenilor, le-as face o propunere de bun simt. Dati-l urgent afara pe Ciocan si repartizati-l in postul lui pe tizul Cristian Cioaca, imbracat nu cu uniforma de gala, ci in celebrul tricou negru cu “Prezumtia de nevinovatie”. Oricum, in cazul in care veti mai avea de ascuns diverse lucruri urate de ochii presei, de la Cioaca n-o sa poata scoate nimeni nimic.

Papusica Barbie a stirilor si talk-show-urilor anteniste e buna la toate. Si nu va ganditi la cine stie ce golanii, pe langa ocupatiile deja pomenite, e poeta, conduce o ambitioasa revista economica si cand nu gaseste cele mai bune rime scrie si proza pe care o vinde pe post de editorial. Ultima ei perla de acest tip se intituleaza Oda lui Patapievici la Vacaroiu si dezvaluie chiar ambitii in crestere. Nu va obositi sa cititi platitudinile insirate de zana stirilor pentru a gasi ceva care sa semene a bruma de motivatie pentru un titlu pe care nu ma indoiesc ca Patapievici l-ar considera insultator. Asa ceva nu exista.
Prin campaniile electorale, PSD-ul avea obiceiul sa finanteze proiectele individuale ale unui Horia Alexandrescu, Octavian Andronic sau Florin Marin. Scopul acelor gazete efemere nu era de a convinge pe cineva. Pentru asta ele ar fi trebuit sa fie cumparate si citite, ori nu era cazul. Unica lor ratiune de a exista era ca seara la revista presei un angajat sa citeasca raspicat un titlu de editorial care sa semene nu a opinie, ci a stire. Acesta e si procedeul dupa care e scrisa compunerea doamnei Firea, care e fabulatie pura. Mai ceva decat stirea data de Jurnalul National pe prima pagina acum ceva vreme in care Basescu ii dadea casa ca primar Elenei Basescu. (Aveam sa aflam a doua zi, in urma unei istovitoare investigatii jurnalistice, ca intre purtatoarea acestui nume si fiica presedintelui e doar o coincidenta de nume. Dar ce mai conta, stirea fusese oricum dezbatuta pe larg o seara intreaga in vreo doua emisiuni de televiziune).
Ce uimeste la aceasta iesire (in decor) a Vrancioaiei e lipsa totala de masura si lipsa de ezitare cu care aseaza rahat pe ventilator. Nu discut aici despre evolutia lui H R Patapievici, ale carui pareri despre Traian Basescu nici macar nu le impartasesc si nici despre pseudo-scandalul ICR in care a fost implicat. Doamna Firea are aceeasi libertate de a nu fi de acord cu respectivele opinii, problema e ca, pentru a le combate, apeleaza pur si simplu la tehnici de discreditare si la o mistificare nerusinata. Exista o uriasa diferenta intre “liderii de opinie” arondati trustului Intact si “inamicii” lor: in timp ce Nastase isi consolida un regim asimilabil unei dictaturi mediatice, angajatii lui Voiculescu au functionat tot ca un aparat de propaganda, in timp ce pozitia unora (extrem de putini) ca HR Patapievici a fost critica si curajoasa, cu riscurile si dezavantajele de rigoare. Ce face dna Firea e mai mult decat sa se traga de bretele cu persoane care o coplesesc din punct de vedere intelectual, domnia sa ar acredita ideea ca nu e nicio diferenta intre slujbasii lui Felix si sustinatorii oricarei alte idei. Poate pe cardul doamnei Firea trecerea dintre mandate a fost una (scuzati!) nesimtita, dar pentru un Traian Ungureanu, de pilda, dat afara de la BBC-ul romanesc pentru criticile la adresa puterii pesediste, puteti fi siguri ca schimbarea a venit ca o gura de aer proaspat.
E adevarat ca la nivel informal, HRP a inceput sa fie subiect de ironii. Copilul teribil al GDS-ului nu mai e “cool” si invidiile adunate de unii in niste ani au acum unda verde pentru a iesi la lumina si a-si lua revansa. Dar chiar sa-i reprosezi ca isi formuleaza opiniile dupa castigurile unei functii mi se pare excesiv si nedrept. La urma urmei – daca nu ii pretindem cumva sa dispara in munti sau sa lucreze la saiba in uzina – unde ar trebui sa lucreze un om cu pregatirea lui Patapievici, din moment ce am ajuns sa ii reprosam si acceptarea postului de conducere intr-un institut cultural?

Site-ul oficial al NASA a desemnat drept imaginea zilei o fotografie realizata de Catalin Beldea, autorul rubricii de astronomie din revista Descopera. Fotografia a fost surprinsa in timpul eclipsei totale de soare de luna aceasta, in Siberia, la Novosibirsk. La palpitanta expeditie a luat parte si redactorul-sef al revistei, Marc Ulieru. Cele vazute de ei vor face obiectul unui amplu fotoreportaj in editia din luna septembrie a revistei Descopera.
Mai multe imagini cu astrele si fenomenele astronomice puteti vedea pe site-ul personal, Astrofoto.ro, de unde este preluata si imaginea aceasta.
luna

Din ciclul daca ati ratat sau doriti sa revedeti. Pe langa ca e simpatic, are si voce Dinescu!

Fisierele muzicale mp3 si wma pot fi folosite pentru a include virusi troieni ce divulga date vitale ale utilizatorilor, cum ar fi parolele, potrivit unei stiri din Romania libera. Totusi, pentru a fi cu adevarat nocive, fisierele infestate au nevoie sa se conecteze la o pagina de internet de pe care sunteti invitati sa descarcati un codec. Virusul se numeste Worm.Win32.GetCodec.a.

In cateva locatii cheie din Capitala exista deja amplasate camere web de supraveghere, cu ajutorul carora puteti vedea live fie traficul pe un bulevard sau altul, fie pur si simplu starea vremii.


Piata Revolutiei (Biblioteca Centrala Universitara, Calea Victoriei, fosta cladire a Senatului, traficul de pe Calea Victoriei. Cateva monumente – statuia lui Iuliu Maniu, Monumentul Revolutiei, statuia ecvestra a lui Carol I)


Piata Presei Libere (Casa Scanteii, Parcul Herastrau, trafic pe DN1)


Baneasa (iesirea din Bucuresti de pe DN1, sediul Antena 1, intersectia cu Bulevardul Aerogarii, Aeroportul Baneasa)


Piata Victoriei (sediul Guvernului, Calea Victoriei, Bulevardul Lascar Catargiu, Nicolae Titulescu)


Parcul Herastrau (vaporasul)


Calea Floreasca una dintre cele mai aglomerate artere din Bucuresti

GSPTV e ultimul tun gandit de Dan Voiculescu in asociere cu RCS/RDS. Cum in Romania serviciile de tip pay TV (incercate de Boom) nu au mers pentru ca oamenii s-au obisnuit cu programele de televiziune gratuite si nici nu au mari sume de aruncat pe fereastra, Felix a nascocit un ingenios plan de afaceri, care spune ca romanii de fapt ar fi mari amatori de programe pay TV, daca ar fi obligati sa le achizitioneze si nimeni nu le-ar mai spune ca au facut-o deja.
Concret, antenele lui Voiculescu au cumparat drepturile de difuzare pentru Liga I in asociere cu unul dintre cablisti, dar nu vor nici sa le difuzeze pe Antena 1, nici sa prezinte noul canal GSPTV drept ceea ce e, un post tip pay TV. In schimb, el se regaseste deja in grila de baza a RCS/RDS, pentru toti ceilalti cablisti adoptandu-se o pozitie de forta: operatorii de cablu trebuie sa perceapa cativa dolari de abonat pentru noul post, dar sa-l includa in grila de baza. Astfel, postul nu ar putea fi refuzat de pensionari sau de cei neinteresati de fotbal, asa cum poate fi refuzat de pilda HBO.
In loc de concluzie, o mostra din filosofia de viata a lui Felix, dintr-un articol din Cotidianul in care sunt reproduse stenograme de la discutiile din cadrul CNSAS: “Lucrand in comert exterior, eram obligat sa-mi castig si eu o paine cand ma intrebau de un cetatean strain ce e cu el, sa spun ce stiu despre el. Dar nici pe acela nu il turnam in sensul de a-i face vreun rau.”

In sfarsit, un articol din Cotidianul semnaleaza cateva proteste artistice ale unor graficieni ce tin sa aminteasca lumii situatia reala din tara gazda a Olimpiadei din 2008. Ca si Germania lui Hitler, care a ramas in istorie prin modul propagandistic in care s-a folosit de Olimpiada de la Berlin, China comunista este de fapt cea mai mare puscarie a planetei. Caricaturistii ironizeaza nivelul urias al poluarii din marile orase chineze, pretul invidiatei dezvoltari economice, folosirea torturii si numarul de executii, indicatori la care China obtine an de an “medalia de aur”. Cu sau fara aceste proteste, mapamondul se pregateste linistit pentru una dintre cele mai impresionante si opulente demonstratii de grandoare, un lux orbitor care ii va ajuta pe telespectatorii planetei sa uite, de pilda, ca in China de controlul populatiei se ocupa cateva zeci de milioane de agenti ai Ministerului Securitatii Statului, capabili, intre altele, sa cenzureze o postare pe internet la cateva secunde dupa ce a fost scrisa. Totul in slujba unei populatii impartite intre cultivatorii de orez care nu au vazut in viata lor cum arata o policlinica si membrii castei nomenclaturii, ai caror interpusi au inceput sa se mandreasca deja cu primii milionari in dolari.

Tortura in China

Autonomia zonei Tibet

Cea mai mare puscarie

Militia chineza

Tibetanii, invitati sa participe la Olimpiada

Campioni la executii

Pagina 13 of 15« Prima...1112131415

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica