rss
rss
rss

Buun, se pare ca nici de microbul asta n-am sa scap. Pentru ca sunt un burete de informatii, mi-am facut cont pe Twitter, unde ma cheama, n-o sa ghiciti: schmoukiz.
Pana acum, persoanele carora le-am dat vestea au avut la unison o singura reactie: ce e ala!? Va lamuresc imediat.
Twitter e un site de pe care poti posta noutati de dimensiunile unui SMS, de obicei insotite de cate un link (daca e vorba de o stire, o poza sau un clip).
Pasul 1: Iti faci un cont pe Twitter
Pasul 2: Descarci si instalezi Adobe Air (nu ma intrebati ce e, dar e nevoie de el pentru pasul 3 :D)
Pasul 3: Instalezi Twhirl. Acesta e un programel care seamana cu Yahoo Messenger. Cu el primesti si trimiti respectivele texte gen SMS.
Pasul 4: Te abonezi la sursele care iti plac. Exista pe Twitter mai multe ziare romanesti (Gandul, Cotidianul, Adevarul, Cancan, Gazeta Sporturilor, etc.), agentii de presa (Mediafax) mai toti bloggerii cu cota (da, e si Zoso :)) ) si persoane obisnuite. Daca iti gasesti si cativa dintre prietenii din viata reala e cu atat mai placut, pentru ca afli cu ce se mai ocupa si ce le-a mai placut. Le gasesti pagina de Twitter, apesi Follow si primesti tot ce introduc ei.
Pasul 5: Devii o mica agentie de presa. Mecanismul de mai sus poate functiona in sens invers, adica poti la randul tau sa faci cunoscute lumii site-urile descoperite sau simple opinii. E mult mai elegant decat sa dai “mass” in Messenger. Vei constata ca in scurt timp aduni un numar de adepti care (cel putin teoretic) sunt interesati de ce ai de spus.

Intr-un interviu acordat lui Tiberiu Lovin de la reportervirtual.ro, un fost angajat de la Cotidianul marturisea ca Adrian Ursu i-a cerut doua lucruri in mod explicit: sa nu mai apara articole critice la adresa lui Geoana si sa produca articole care sa loveasca in credibilitatea DNA. Noua linie a ziarului impusa de Zeul Somnului a putut fi constatata si intr-un articol de spalare si periere a ministrului Nemirschi in care ni se explica felul in care ANI a gafat anchetand un om nevinovat.
Am postat un comentariu decent la finalul respectivului articol cusut cu ata alba, articolul a aparut in seara respectiva, dar a doua zi a fost sters de constiinciosii de la Cotidianul. Pe undeva, zelul redactorilor de la Cotidianul.ro, carora Vantu le-a redus recent salariile la doar 10 milioane pe luna m-a induisat. Si mi-a venit instantaneu in minte numele documentarului difuzat de acelasi trust. La asemenea salarii si cu reinstaurarea practicii cenzurii, bietii ziaristi de la Cotidianul vor constata cat de curand ca fac figuratie intr-o noua serie din “Comunism pe burta goala”.

M-am tot intrebat de unde vin fanii presedintelui Traian Basescu, peste care poti da pe forumurile ziarelor. Sigur, o parte din ei sunt platiti, la fel ca “fanii” pesedisti sau liberali. Dar exista si sustinatori dezinteresati, aprinsi de patima pentru Basescu. Ei bine, singura explicatie plauzibila pe care am putut-o gasi e ca acestia sunt telespectatori fideli ai emisiunii “Sinteza zilei” de pe Antena 3. Inversunati impotriva PSD-ului, nu pot fi, din moment ce eroul lor s-a declarat fericit dupa alianta cu restul trandafirilor, impotriva coruptiei, nici atat, nu mai reiau scandalurile cu pedisti. Exista un singur lucru care poate mobiliza niste oameni de buna credinta in sprijinul lui Basescu si acesta e delirul propagandistic orchestrat de Mihai Gadea.
De fapt ce e “Sinteza zilei”? Ca emisiune de televiziune nu e. Primul raspuns, pragamatic, ar fi ca e un program de propaganda. Se incadreaza in toate definitiile genului. “Organul de presa al Partidului Conservator” a pierdut de mult timp ideea de interes public, pana si intentia de a informa onest telespectatorul sau de a sustine o dezbatere. Un adevarat “sendero luminoso” al televiziunii (comparatia ii apartine lui Florin Calinescu), un grup de gherila transmitand din padurea Baneasa si zbierand de cinci ani incoace ca libertatea lor de expresie si democratia e pusa in pericol de “dictatorul” Basescu. In fata unei asemenea insulte a evidentei si a bunului simt, telespectatorul nu poate decat sa resimta o simpatie pentru cel vinovat de toate relele pamantului, de la inundatii, la dosarul de securitate al lui Gica Popescu, plecarea in surghiun a divei Mihaela Radulescu si pana la moartea lui Michael Jackson (daca autopsia va demonstra ca Traian Basescu i-a administrat vreo substanta dubioasa megastarului).
O alta abordare e cea psihiatrica. Un doctor ar avea ce vedea la sedintele de delir public ale lui Valentin Stan (omul cu laptopul) si Mugur Ciuvica (omul expert in orice). Audienta emisiunii cred ca se explica si prin senzatia stranie ca acolo are loc o dezbatere: oamenii ridica tonul, se contrazic, par a avea opinii diferite. In realitate, suntem cum spuneam in toiul unui delir colectiv, care decurge cam asa: Valentin Stan priveste in camera si spune: “alo, baiatu, in seara asta s-a terminat cu tine, Basescule!”, dar peste el intervine Ciuvica, pentru a ne anunta ca de fapt Basescu e un om rau, dar peste el ridica tonul Victor Ciutacu, care cu ochii iesiti din orbite spune ca nu mai poate sa rabde ce se discuta acolo si ca trebuie spus mai raspicat ca Basescu e un nenorocit si daca nu-i place sa-l dea in judecata.
Trebuie sa recunosteti, asa ceva nu poate fi platit de niciun mogul de pe lumea asta. Nimeni nu te poate plati sa delirezi in mod organizat intr-un grup de oameni.
In fine, am avut recent revelatia si a unui alt unghi din care poti privi “Sinteza zilei”. Pentru cei care n-au apucat perioada de pana in 1989, ceea ce se petrece in studioul Antenei 3 in fiecare seara e punerea in scena a unei sedinte de partid. In PCR exact asa se facea politica, o politica in care linia era dinainte trasata, se stia cine trebuia infierat, toti isi insuseau “linia partidului” in care trebuiau sa se incadreze. Nu lipsea decat un singur lucru: oponentul. Asadar, emisiunea moderata de Mihai Gadea are si darul nesperat de a fi o adevarata masina a timpului pentru oricine e curios cum decurgea o sedinta de partid pe vremea partidului unic.

Cu cele peste o suta de kintale de osanza ale sale, Bogdan Chirieac e cel mai mare vomitiv din presa romana. De fapt, ziarist mai e doar cu numele (tineti minte vreun articol cat de cat interesant semnat de analistul lui peste prajit?!), in peisajul media Chireac e ramas doar in virtutea inertiei; mai curand e unul dintre smecherii uitati pe post, despre care nu mai stie nimeni daca e ziarist, politician, afacerist sau invitat permanent. As fi scris despre el in cazul Ridzi, cand impostura lui mi s-a parut flagranta, dar merita o tratare separata.
Acum cativa ani, sugativa bugetara Bogdan Chirieac a fost data in fapt de alti colegi din presa, uimiti ca lipitoarea nu pleznea de atata supt: firma lui, care distribuia aparatura Motorola catre SRI, SIE si alte institutii ale statului, ajunsese la o cifra de afaceri de 30 milioane de euro. Ca o culme a deontologiei, s-a descoperit ca afaceristul Chirieac mai dadea din cand in cand si cate un perdaf concurentilor sai in editorialele pe care le publica in ziar. Colegul sau de redactie Cristian Tudor Popescu s-a grabit sa se dezica tardiv de afaceristul ajuns pe sest in Top 300.
Cum sa mai comentezi cand un asemenea specimen, partener de afaceri cu serviciile secrete pe milioane de dolari, se ratoieste la “nepriceputa” de Ridzi pe motive de moralitate. Pai Ridzi a facut ce-a facut din cel mai pur oportunism, pentru a-si lingusi seful si pentru a cumpara bunavointa unei prese corupte. Nu stim pentru moment cum arata cei cu firmele de apartament care au sifonat banii. Dar stim cum arata Bogdan Chirieac, exponent al acelei prese corupte si beneficiar direct al unor sume de cateva zeci de ori mai mari.

Pelteaua cu Dani Otil isi lungeste siropul spre ultimele clipe, asa ca Raduleasca a mai dat putina paine de mancat tabloidelor inainte de plecarea in Franta. La o cursa de motociclism la care a concurat si Dani, Mihaela l-a sufocat cu afectivitatea de ochii lumii. Dar ce mi-a sarit mie in ochi a fost costumatia de diva a Mihaelei Radulescu. Dupa cum se poate observa, coafura Mihaelei e pusa in valoare de o sapca dichisita (100.000 la tarabe), burtica iubitoare de ciorbita si antricoate e conturata intr-un mod senzual de un tricou cu vedere la bicepsi. Coloritul sobru al tricoului e compensat de cromatica indrazneata a bermudelor stil pijama de tabara, cu buzunar la spate pentru acte si chei. Dar piesa de rezistenta a colectiei o constituie botinele bune si pentru sezonul de iarna, daca sunt purtate cu sosete din lana crosetate in casa.
Mihaela Radulescu si Dani Otil
(sursa foto: Libertatea)
Aceasta stralucitoare tinuta mi-a scanteiat ideea unui scenariu la care nici nu viseaza tabloidele. Daca Raduleasca il paraseste pe Dani (care, la urma urmei e deja major), iar problemele din familia Columbeanu se agraveaza, am putea vedea un cuplu Mihaela Radulescu – Irinel Columbeanu, care ar putea face furori in lumea modei. Este ca s-ar potrivi?
Irinel Columbeanu

Doua articole de o seriozitate exemplara, aparute concomitent pe Hotnews, desfac cu migala procedeele prin care banii necurati ajung din buzunarul politicienilor in cel al patronilor de presa si al ziaristilor vanduti, respectiv felul in care un personaj public poate fi discreditat prin campanii care sar in ochi prin vehementa fara motiv.
Exemplul studiat de Vlad Mixich e cel al ministrului culturii, Theodor Paleologu, tinta unor ironii nejustificate din partea presei, dupa ce a preluat o functie din care poate influenta negativ afacerile rechinilor imobiliari. Pot confirma si personal ca Paleologu Jr e departe de imaginea de aerian, usor tampitel, pe care si-ar putea-o crea despre el cineva care s-ar informa exclusiv din presa, iar dupa ce l-am vazut si auzit mi-am pus si eu problema de ce e atat de insistent luat in balon de unii ziaristi.
La fel de documentat si de meticulos, Dan Tapalaga trece in revista metodele prin care politicienii cu bugete pe mana cumpara bunavointa presei: contracte de consultanta, off-shore-uri sau neaosa valiza cu bani, companii private interpuse si publicitatea nemarcata se regasesc pe lista arsenalului murdar.
Iar in final, o intrebare pertinenta: de ce televiziunile care o judeca acum pe Monica Iacob Ridzi nu sufla o vorba despre partea lor in actul de coruptie sau, as adauga eu idealist, de ce nu se ofera sa returneze la buget banii primiti ilegal pentru a-i face campanie respectivei?

Am vazut si anul trecut niste afise peste tot in Veliko Tarnovo, in care era o vedeta locala care semana izbitor cu Adriana Bahmuteanu. Din pacate, nici anul asta nu am avut prezenta de spirit sa pozez afisul si poza gasita nu e tot atat de concludenta, dar trebuie sa ma credeti pe cuvant. Pe Bahmuteanca bulgarilor o cheama de fapt Sofia Marinova si a fost chiar in centrul unui scandal acum cativa ani, cand nu a putut participa la finala pentru Eurovision, pentru ca bulgarilor li s-a parut scandalos sa fie reprezentati de o cantareata de etnie roma. Cine stie, poate o vedem in duet cu Costi Ionita, care e mare vedeta la sud de Dunare.
Sofia Marinova

Pe vremuri, cand altele erau valorile societatii, jignirea suprema pe care si-o adresau doua mahalagioaice era: “inculto!”.
Azi, cand doi manelisti se cearta, sictirul maxim e exprimat de: “saracule!” (Sau, in versiunea Nikita: “saraciooo!”).
Cei cu mai multa scoala si joburi mai pricopsite au deprins o injuratura mai freudiana: “frustratule!”.

Dolphy
El e Dolphy, si de 5 ani ii simtim lipsa. Cand am iesit prima data afara cu el acum aproape 15 ani, un copil din alt bloc m-a intrebat daca m-am mutat de curand in cartier. De fapt stateam aici de cand se construise blocul. Cu un caine atat de sarit de pe fix ar fi fost si greu sa nu fii remarcat. Nu ca mi-as fi dorit sa devin cunoscut in cartier dar am constatat pur si simplu cat de usor intra in vorba unii cu altii stapanii de caini, fie intre ei, fie cu necunoscuti. (Ciudat, dar nici cand am avut bebelusi ca “recuzita” nu atingeam performante similare, dar asta e alta discutie.)
De ce un blog nu provoaca asemenea reactii? Raspunsul sec si dur ar fi ca oamenii nu citesc. Cateva poze, un titlu cu iz de scandal, poate o barfa cu o vedeta, sau ceva spus de o vedeta si cam atat. De cand scriu am primit o mana de mesaje incurajatoare. Cineva mi-a spus ca vrea sa ma cunoasca, n-a mai aparut, dar mi-a placut sa aud. Si cam atat. De ce scriu in continuare? Pai tocmai pentru ca nimeni nu mai citeste si era singura modalitate de a ma determina macar pe mine sa mai citesc.
Acuma, serios vorbind, inca tin la metafora aceea cu bloggingul ca o sticla aruncata in ocean. Nu stiu unde am auzit ca intre timp oceanul a ajuns ca un rau pe malul caruia se fac gratare, sufocat de sticle de plastic pe care nu le mai desface nimeni.
In fine, scuzati incoerenta si tampeniile scrise mai sus (si cate vor mai urma!). Daca totusi vreti sa tineti cont de constatarea din titlu, am gasit si un site de unde va puteti pricopsi cu un prieten patruped: www.adoptiicaini.ro
catel
Apropo de catei, pe el l-am intalnit saptamana trecuta pe Valea Oltului, mai avea sapte frati si era cat pe ce sa-l luam cu noi.

Era inevitabil sa apara si un studiu care sa ateste ca lenea e sanatate curata, asa ca daca ma mai sunati la pranz si dorm, aflati ca stiinta e de partea mea. Cercetatorii belgieni au constatat in urma testelor ca “pasarile de noapte”, persoanele care se trezesc si se culca la ore tarzii au rezultate mai bune decat cei care se trezesc cu noaptea in cap. Participantii la experimentul relatat de Daily Mail au avut la dispozitie acelasi numar de ore pentru odihna, dar dupa programul ales de ei. Dupa trezire, ambele grupe au avut rezultate similare, dar in a doua parte a zilei persoanele matinale au devenit somnoroase si au fost surclasate de petrecaretii care sunt activi pe timpul noptii.

Pagina 8 of 15« Prima...678910...Ultima »

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica