rss
rss
rss

E pentru prima data cand un articol de Andrei Plesu imi produce o surpriza neplacuta, avand in vedere ca il consider una din cele mai admirabile personalitati de pe la noi. E vorba de un articol in care dl Plesu canta prohodul Uniunii Europene, o idee pe care ani buni a sustinut-o:

“Fapt e ca proiectul unificarii parcurge, in clipa de fata, un episod de disolutie. Casatoriei „rationale” pare sa-i urmeze un divort pasional.”

Nu poti sa negi ca formula plastica e cat se poate de savuroasa, numai ca artistii (si cei din lumea artei) se mai lasa uneori purtati de metafore pe unde poate n-aveau de gand sa mearga. Alta scuza nu as gasi pentru semnul egalitatii pus intre soarta imperiului sovietic si cea a Uniunii Europene sau intre ideea europeana si comunism in sine.

“Trebuie oare sa ne punem intrebarea daca nu cumva ideea Europei Unite a fost o idee utopica? Sau daca nu cumva a fost – ca si comunismul – „prost pusa in practica”?

Credeam ca doar Dan Puric e capabil de asemenea comparatii, pe care, e drept, nu le emite dilematic, sub semnul intrebarii. Vasazica imensul lagar de dincoace de zidul Berlinului, cu zeci de milioane de exterminati, e totuna cu spatiul Schengen? Pai daca noi, in calitate de supravietuitori, avem asemenea dileme si asa memorie precara, ce sa mai asteptam de la cei din tarile occidentale care abia de si-au facut timp cateva minute pentru oarece istorie. Dar dilemele nu se opresc aici si coboara mai in strafunduri:

“Daca am avea suficient ragaz, ar trebui sa chestionam din nou, cu luciditate, fundamentele. Ce ne leaga de fapt? Avem, cu adevarat, valori comune? Traim cu totii in aceeasi „matrice stilistica”? Este, in definitiv, Europa mai mult decat o unitate geografica? Raspunsul unor intrebari de acest tip trebuia, de fapt, sa preceada tehnicalitatile marelui program administrativ, economic si politic al integrarii.”

Eu credeam ca bibliotecile citite zeci de ani in calitate de doctor in istoria artei l-au ajutat pe dl Plesu sa gaseasca si oarece raspunsuri legate de mostenirea comuna europeana. Trebuie sa fie prin tomurile alea si ceva despre civilizatia si cultura europeana, de la greco-romani incoace, care sa cantareasca mai mult decat deficitul bugetar pe anul in curs. Ca doar d-aia institutia fondata de dl Plesu s-a numit Colegiul Noua Europa si nu Vatra Romaneasca.
Sigur ca Uniunea Europeana e paralizata de birocratie, de viziunea stangista a neo-marxistilor care o conduc si in general de calitatea slaba a celor chemati sa administreze o entitate atat de vasta. Temerile semnalate in articol sunt intemeiate, intr-o uniune care a luat-o pe urmele Statelor Unite cu datoria publica. Dar ambele sunt, daca privim pe harta sau in istorie, printre rarele insule in care libertatile individuale au putut exista nu doar in teorie si printre putinele locuri din lume in care de bunastare (fara precedent si echivalent, de altfel) nu a beneficiat doar o minoritate.

Intotdeauna m-a fascinat cum ajunge un lider de sindicat patron. Imi imaginez un om necajit, in pulover, tratand de dincolo de masa cu un bogatas la costum, pentru binele celor necajiti. Negociaza el ce negociaza si pana dimineata il gasim la costum si cravata, fix de cealalta parte a mesei, in calitate de actionar majoritar.
Ei bine, daca avem lideri de sindicat care au devenit miliardari in top 300, gen Liviu Luca, avem si patroni care nu au firme. Potrivit unei sinteze Hotnews, cam toti reprezentantii patronatelor din Romania au auzit de afaceri mai mult din carti:
Florin Costache (presedintele Consiliului Economic Social (CES) si al Patronatului National Roman (PNR) ) – si-a vandut ultimele participatiuni la o firma in 2004.
Ion Cezar Coraci (UGIR 1903) – mi-a amintit de bancul ala cu bilele care ori s-au stricat ori s-au furat: a avut 4 firme, 2 sunt in lichidare, 1 in dizolvare si 1 in intrerupere temporara de activitate.
Gabriel Ceacalopol (CNP) are o singura firma, de contabilitate, care n-a mai depus bilantul din 2008.
Dan Matei Agathon (ACPR) – mi se pare de departe cel mai fascinant reprezentant al patronilor. Si nu pentru spagatul facut intre calitatea de ministru socialist din gasca lui Nastase si actualele vederi ultra-liberale. De fiecare data cand il vad, in cele 10 secunde pana schimb programul ma fulgera intrebarea: domne, asa de bine merg afacerile cu vampiri in tara asta de-a ajuns Agathon reprezentantul patronilor!? Si daca merg, i-o fi returnat macar banii lui Nastase pe actiunile alea? Cu dividende?

Pai se pot compara acesti parliti de la patronate cu magnatii sindicali?

Ieri, cand scriam despre candidatura lui Teodor Baconschi si ma bucuram ca in sfarsit as avea pe cine vota, Niku m-a facut sa rad amintindu-mi ca in cartierul meu sunt cam multe retururi la Dilema ca sa aiba sanse un asemenea candidat. Cam asa trebuie sa fi gandit si strategii PDL, care au propus-o in cele din urma pe vedeta cu lipici la manelisti. Un lucru e sigur, avem un candidat mult mai valoros decat Tociu si Palade.
Pentru moment, Mircea Badea e usor uluit si nu a putut comenta stirea. Va sterge pe jos cu fosta prietena de o viata in favoarea candidatei PC, sau va critica in premiera o candidata propusa de sef?

La mine in cartier e campanie electorala. Ce e amuzant e ca primii care au iesit la atac sunt pedistii, care nu au candidat. Dar asta e un detaliu nesemnificativ, cand te apuci sa distribui fluturasi in cutiile postale. Fluturasii destul de bine facuti (in populismul lor) ne anunta si de ce sunt alegeri in Berceni: pupila lui Dan Voiculescu, Daniela Popa, s-a carat din Parlament pentru o leafa mai buna. Prin urmare, toata distractia, spun pedistii, ne va costa un milion de euro, iar in pliant ni se si arata ce s-ar fi putut face cu atata banet.
Pentru locul ramas liber, monstruoasa opozitie (PSD, PC si PNL) va propune tot o tovarasa de nadejde de-a lui Felix, pe Liliana Ghervasiuc Minca, spaima lui Ogica si a Loteriei. In raspuns la fluturasii pedisti, madam Minca ne-a impartit un “contra-fluturas”, doua pliculete cu vopsea de oua (nu glumesc!) si o vedere cu scena crucificarii. Probabil o sugestie subliminala ca si anul acesta ni se va da de ales intre doi talhari.
Cum spuneam, pedistii nu s-au hotarat inca pe cine arunca in lupta cu stapana numerelor de la 6 din 49 si mai ales cu stapanul palmierilor, Piedone, un fel de baron local, sau mai direct spus un Vanghelie al sectorului 4.
Ar fi 3 candidati, toti 3 ministri: Gabriel Sandu, ministru al Comunicatiilor, 0 realizari, 0 sanse; Daniel Funeriu, baiat destept dar cu presa proasta, in special in randul profesorilor si parintilor; in fine, ministrul de Externe, Teodor Baconschi.
Baconschi, care pornea cu un CV impresionant, n-a reusit inca sa ruga inima targului la Externe, ba chiar a contabilizat cateva declaratii discutabile, socotite gafe la nivel diplomatic. Si sa nu uitam ca intre timp, Gabriel Oprea a adunat toate ciurucurile din toate partidele si a facut din gruparea lui o formatiune egala cu UDMR-ul, deci ar putea foarte bine emite pretentii la inca un loc la masa guvernului. Iar daca Baconschi ar castiga alegerile, PDL-ul ar impusca doi iepuri dintr-un foc: ar triumfa pe feuda lui Piedone si i-ar face loc lui Cristian Diaconescu la Ministerul de Externe.
Altfel, partidul s-ar putea intoarce la optiuni ceva mai exotice, cum e candidatura lui Florin Calinescu.
In ce ma priveste, daca acum cateva luni m-am bucurat pentru prima data ca nu stau in Primaverii, ca sa nu aleg intre Prigoana si Securila ala care a castigat, daca Baconschi ar candida, ar fi prima data cand chiar as avea pe cine vota in colegiul asta.

Mai multe ONG-uri britanice sustin introducerea unei taxe pe tranzactiile (speculatiile) financiare care nu implica direct deponentii (schimburi de actiuni, speculatii de curs, derivative). O taxa de 0,005, pana la 0,5% ar strange sute de miliarde. Si dincolo de trimiterile la agenda ecologista a ONG-istilor si la principiul in sine al unei taxe de tip Robin Hood, initiativa nu e chiar una socialista. Culmea, cei mai cunoscuti lideri ai dreptei europene au pareri favorabile: Angela Merkel, Gordon Brown, Nicholas Sarkozy.

Eu doar am semnalat initiativa, despre realismul propunerii poate ne lamureste cineva care se pricepe la economie.

“Dna Dana Grecu, inainte de a incepe, vreau sa va spun ca v-am adus si un martisor….”
“Vai, dle Vadim Tudor, sunteti la fel de dragut ca intotdeauna….”

Nu stiu ce e mai ireal in dialogul cu care a inceput emisiunea despre starea de sanatate a lui Traian Basescu de la Antena 3: asocierea lui Vadim Tudor cu epitetul “dragut ca intotdeauna” sau tonul gingas al prezentatoarei mereu cu capsa pusa. Am crezut initial ca ieri, fiind duminica, a fost si singura zi din an in care sotul doamnei a dat pe-acasa si a detensionat-o cat de cat, dupa care mi-am amintit de institutia (chipurile defuncta) care avea exclusivitate pe productiile literare ale lui Felix si Vadim de inainte de ’89.
Tot balciul a pornit de la un ziarist, care in campania electorala isi pusese banner cu PSD pe blog si intoxica televiziunile cu exit-poll-uri in zilele de votare. Pentru cine l-a urmarit pe Cristian Sutu de pe vremea cand scria la Cotidianul si recent la Academia Catavencu, e clar ca in toata cariera a avut doar doua surse de informare mari si late: Viorel si Hrebenciuc.
Duminica, Sutu a dat un fonfleu de zile mari, cu un aplomb al exclusivitatilor inventate demn de Tiberiu Lovin de la Reporter virtual. Formularea era ceva de genul “presedintele e in terapie intensiva, ziaristi, aveti o ora sa urmariti pontul…” Spre seara, presedintele iese la brat cu sotia, dar nu de la terapie intensiva, ci dintr-o carciuma unde se uitase la un meci.

Teama de a nu te face de ras ar impiedica pe orcine sa mai ridice o asemenea petarda si a doua seara. Totusi, subiectul a umplut prime-time-ul si pe Realitatea si pe Antena 3. Scosi la atac: Florian Bichir, acest calugar Rasputin cu expertiza in chilotii Simonei Sensual, si Vadim Tudor, calificat in mirosit funduri prezidentiale inca de pe cand era poet de curte.
“Traian Basescu are o boala grava. Are boala pe poporul roman”, ne informeaza sugubat Vaccin. Apoi ne citeste previzibil un raport intocmit de generali de servicii secrete, care doresc sa ramana anonimi, si care concluzioneaza ca Basescu are cancer generalizat.

Peste doua saptamani Ucraina va alege in turul 2 al alegerilor prezidentiale intre Viktor Yanukovych, fanul declarat al rusilor, si Yulia Tymoshenko, noua iubire secreta a lui Putin. Primul a facut de doua ori puscarie in tinerete pentru talharie la drumul mare, furt si acte de violenta. Yulia Tymoshenko a ales metode ceva mai subtile de reusita: a vandut gaze rusesti. Dar si astea au adus-o dincolo de gratii cu acuzatii de coruptie. Discret dar sigur, tarfa lui Putin infiltrata blocul pro-occidental de la Kiev a devenit unul din cei mai bogati oameni din Ucraina, o tara in care oligarhii sunt nu doar mai bogati dar si mai brutali decat ai nostri.
Perdantul absolut al alegerilor e presedintele (inca) in functie, Viktor Yushchenko. Liderul Revolutiei Portocalii, desfigurat de agentii KGB care l-au otravit cu dioxina acum cativa ani, s-a prabusit la un lamentabil 5%, impreuna cu sperantele ucrainenilor de occidentalizare.
Cantecul de mai sus e imnul Revolutiei Portocalii de la Kiev cantat de GreenJolly: Razom nas bahato (Nu vom accepta asta).

La conferinta de presa de dupa audierea de la Parlamentul European a lui Dacian Ciolos am trait un sentiment inedit. Senzatia de popor cu caciula in mana pe care o am de fiecare data cand e o intrevedere cu un oficial european disparuse, ba chiar se rasturnase. Viitorul “ministru european al agriculturii” era inconjurat de ziaristi de la cele mai importante institutii de presa straine, care il intrebau oarecum cu inima stransa ce are de gand. Si luau destul de atenti notite. O ziarista chiar a tinut sa ii aduca aminte ca va detine unul din cele mai mari portofolii din pseudo-guvernul european.
Raspunsurile lui Dacian Ciolos au fost rezervate si intr-o engleza mediocra, dar onorabile pentru noul sau statut. Daca va reusi ceva semnificativ in functia de comisar pentru agricultura, iarasi, ramane de vazut. Dar momentul trebuie consemnat, caci Romania se afla pentru prima data in postura de a participa la decizii serioase privind soarta continentului.
De la Bucuresti, decizia a fost comentata pentru Realitatea de Victor Surdu, un demagog cu dosare penale inchise miraculos si vederi pasuniste, care acum e (cum suna asta!) “liberal”. Intr-un fel e bine ca, dupa catastrofa de reprezentare cu EBA si Gigi, Romania da macar la export politicieni mai acatarii.
later edit: Victor Surdu se pare ca e momentant membru PSD, nu PNL, diferenta din ce in ce mai putin importanta, daca Patriciu si Crin ii vor impinge cu apropierea pana spre fuziune.

Presupun ca experienta manageriala in mediul privat l-a recomandat pe Dan Bittman pentru Ministerul Finantelor, caci, se stie Bittman e managerul general al companiei Danut SRL. Sau poate sa fie vorba de experienta solistului de la Holograf pe piata financiar-bancara? Pentru ca o alta firma de-a lui Bittman, de asta data una cat se poate de reala, a luat pe vremuri un credit de la Bancorex de 2,6 mil de dolari, prin mana fostului sot al Iulianei Marciuc. Firma, ca si banca, s-a dus pe apa sambetei, de bani nu se mai aude nimic, singura veste buna fiind ca Iuliana s-ar putea marita cu Adrian Enache (necooptat inca in echipa lui Vladescu).
Pe langa Dan Bittman, consilier pe probleme de feed-back in Ministerul Finantelor, din echipa lui Sebastian Vladescu va mai face parte si Andrei Gheorghe, consilier pe probleme de comunicare.
Dupa primele evaluari, se pare ca Andrei Gheorghe e veriga slaba in minister, dupa cum il evalueaza chiar Sebastian Vladescu, cel care l-a angajat:

“[..] dupa trei zile nu se mai tinea pe picioare, era muci, era terminat”

Doua catastrofe ma vor obliga sa merg cat de curand la vot. Prima e ca stau in sectorul 4, in colegiul care i-a trimis in Parlament pe Dan Voiculescu si pe protejata lui insipida, Daniela Popa. A doua e ca respectiva (rar) cuvantatoare va merge sa supravegheze banoasa piata a asigurarilor.
De parca numirea lui Bogdan Olteanu la Banca Nationala a Romaniei nu era o rusine suficienta, Daniela Popa a fost avizata pozitiv pentru Consiliul de Supraveghere a Asigurarilor. Deputatii au fost galanti cu nepriceperea dnei Popa, pe care au trecut-o clasa ca pe un elev repetent cu pile. Relatarea Mediafax de la audiere e chiar savuroasa:

Membrii comisiilor nu i-au pus nicio intrebare Danielei Popa, iar, in final, deputatul minoritatilor nationale Aurel Vainer si-a exprimat regretul ca Popa va parasi Parlamentul . “A fost o placere sa va avem printre noi”

De ce s-au ferit deputatii sa o intrebe oarece pe Daniela Popa? Probabil pentru ca raspunsurile ar fi putut fi demne de “Te pui cu blondele”. Daniela Popa e inginer in domeniul constructiilor de masini, dupa Revolutie completandu-si CV-ul cu doua doctorate, unul in economie si altul in stiinte militare si informatii. (Ultimul, probabil pentru a fi pe placul sefului de partid).

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica