rss
rss
rss

In marginea unui bulevard din fostul Constantinopol, o bucata de piatra deloc frumoasa e imprejmuita cu un gardulet si cu o placuta lamuritoare: “Milion, aceasta piatra e tot ce a ramas dintr-un arc de triumf care marca locul din care se masurau distantele de pe intinderea intregului Imperiu Bizantin”. Mi-a placut simplitatea solemna a textului si ideea de a evidentia acest kilometru zero al Bizantului. Fireste ca din imperiul lui Constantin si al urmasilor sai au ramas numeroase vestigii, unele uimitor de bine pastrate, ca sa nu mai vorbim despre uriasa mostenire culturala, dar textul scris la baza acelei “pietre” aminteste intrucatva de cererea lui Alexandru Macedon de a fi ingropat cu mainile afara din mormant pentru a se vedea ca nu a luat nimic pe lumea cealalta. Din pacate, nu putem sti cum arata mormantul lui Alexandru cel Mare, devenit una din cele mai mari enigme arheologice, dar legenda unei asemenea doleante testamentare ramane una frumoasa.

Pe malul Bosforului, un alt prilej de meditatie. Turcii i-au ridicat, cu fata la mare, o statuie unui pirat. Un cioban de la munte care s-a dedicat marii si a devenit o legenda nationala. Turgut Reis a devenit unul dintre conducatorii preferati ai lui Soliman Magnificul, care l-a ridicat la rangul de pasa. Viata tumultuoasa a acestui lup de mare l-a purtat de la statutul de prizonier care trage la galere, la cel de cuceritor in numele unui imperiu care avea literalmente lumea la picioare. In spatele statuii marinarului devenit om de stat (nicio asemanare cu politica romaneasca!) stau zidurile vastului domeniu al sultanilor de la Topkapi, in vreme ce in umbra statuii un om fara adapost doarme adapostit de niste cartoane.

Ca sa nu mai ramaie repetenta si anul acesta, fata de mult mai ambitiosul Hrebe Jr, Elena Basescu si-a gasit un post caldut prin stufosul aparat birocratic al Uniunii Europene. Angajarea suna mai curand a afacere orientalo-balcanica. Monica Iacob Ridzi, europarlamentar din CV-ul caruia nu e de retinut decat ca e maritata cu primarul din Petrosani, s-a gandit sa se puna bine cu seful sau suprem si i-a luat fata sa-i trimita faxurile, respectiv sa stea pe messenger cat e ziua de lunga, ca tot nu e mare lucru de facut pe la Parlamentul European. N-o sa-mi pun intrebarea cati absolventi de masterate din tara ar fi putut fi de mai mare isprava ca stagiari in amintita institutie, daca dna Ridzi ar fi organizat un concurs pentru ocuparea postului, cum am fost noi mintiti ca ar fi uzantele in UE. Sunt prea scandalizat de ce i se intampla Elenei Basescu, careia ma gandesc cu groaza ca franceza ii va bulversa si rudimentele de limba roman pe care le avea, incat n-ar fi exclus sa o auzim vorbind ca Raducioiu la intoarcerea in patrie. Pai bine, oameni buni, e posibil ca o asemenea capacitate, platita cu 7000 de euro pe luna de Luxten pentru “consultanta” in regim part-time, sa nu primeasca de la Parlamentul European decat decontarea transportului si a cazarii? Continent ingrat, nu o meriti !

Potrivit lui Mircea Dinescu, presupusa apropiere dintre Vadim si partidul lui Boc e urmarea unei intalniri de taina dintre membri familiei Cocos acasa la Vadim. Stirea poate fi o mica exagerare a “copilului teribil” apropiat de Patriciu (si de mai toti miliardarii cu notorietate, de-a lungul vremii), atata timp cat e destul de probabil ca micul hatar facut de PD-L lui Vadim sa nu aiba vreo finalitate. Ba n-ar fi exclus ca Tribunul sa ia in acest fel o teapa mai mare decat Mitica Dragomir, demisionarul care in cele din urma n-a mai fost primit in randurile partidului prezidential desi e clar ca la negocieri i se promisese altceva.
Sigurul lucru care face plauzibil scenariul creionat de Dinescu ar fi pasiunea secreta a Elenei Udrea pentru presa tip hazna. Daca dam crezare zvonurilor care spun ca ziarul pornografic Atac a fost cumparat de familia Cocos pentru viitoarele campanii electorale, de ce n-am crede si ca febletea lui Basescu e o cititoare pasionata a productiilor la fel de scabroase din Romania Mare.
Anonimi uninominali
Absenta din parlamentul viitor a unor partide gen PRM, UDMR, PNG e o veste buna (daca SRL-ul lui Felix-Voiculesc a gasit totusi o modalitate prin care sa ne dezguste din nou si se va strecura iarasi inauntru). Dar imi sta de ceva vreme pe limba sa fluier in biserica. Mi se pare o inselaciune sugestia ca alegerea unor persoane, potrivit actualului sistem ar strecura neaparat valorile. S-o spun direct, am ferma convingere ca se vor gasi colegii caldute, fara concurenta pentru Cornelia Cazacu de la PD-L, atat timp cat va fi nevoie si de banii din asfalt, pentru Gigi Netoiu de la PSD, atat timp cat va fi nevoie de banii din vin, ori pentru Radu Rusanu de la PNL, cat timp va fi nevoie de bani pur si simplu. Am numit la intamplare cativa candidati cat de cat notorii, dar la fel de “indispensabili” ca ei sunt si yesmenii de serviciu, figurile sterse care nu iau cuvantul niciodata in sedinte, nu au initiative, dar au protectia cui trebuie. In comparatie cu acesti anonimi, ca parlamentar, Vadim e cu cateva clare, chit ca e campion la absente si a bagat in Parlament cohorte de securisti si de dilimandrosi in toata legea. Apropo, “innoitorii” clasei politice, Olguta Vasilescu, Vlad Hogea sau Daniela Buruiana ar trebui sa-i pupe mana binefacatorului care i-a scos din foame, cum ar spune Romica Tociu.
Acum ca i-am plans la capatai si lui Vadim, nu pot decat sa ridic neputincios din umeri: au pierit ele mari imperii, trebuia sa se duca odata si odata si Napoleon la culcare.

In afaceri, daca nu-ti mai cumpara nimeni marfa, inchizi pravalia. In politica, falimentul e imposibil pentru unii. Exista o sumedenie de politicieni a caror credibilitate e zero, dar care sunt mai rezistenti decat gandacii de bucatarie. Si ceva imi spune ca nici uninominalul nu-i va starpi.
De pilda, Teodor Melescanu mi se pare dovada vie ca exista o solidaritate de casta transpartinica in Romania. A fost pedeserist, si-a incercat norocul cu ApR-ul facut cu banii lui Costea, cand se parea ca ar putea pacali o tara intreaga sa ajunga presedinte, dupa care s-a desumflat ca o gogoasa. Scandalurile i-au bufnit unul dupa altul in fata, populatia l-a respins la vot, deci urma pensionarea. Dar n-a fost sa fie asa. A fost sters de praf de “liberali” si promovat ministru pentru nu se stie ce calitati.
Daniela Buruiana a fost tavalita mai abitir, ca orice evadat din balamucul PRM. Credeati ca n-o s-o mai vedeti? Ei, as! Televiziunea lui Vantu a recuperat-o fara ifose pe fosta femeie-comisar a lui Vadim, care acum e un fel de analist al postului. Ca si Bogdan Chireac, cel cu incasarile de 30 de mil din contracte cu serviciile secrete, ca si nelipsitul analist Boda.
Nu cred ca e o coincidenta ca vietile acestor “intangibili” sunt mai mereu legate de Securitate. Despre gradele lui Melescanu se vorbeste aproape pe fata, Daniela Buruiana, fosta sefa a comisiei de control SRI, e o aparatoare fara perdea a prezumtiv defunctei securitati. Oricat de neperformanti, acesti politicieni (si omologii lor dintre analisti) nu vor fi niciodata trimisi la plimbare. Chiar asa compromisi, sunt suficient de notorii ca sa li se gaseasca un colegiu uninominal caldut, pe care sa-l castige fara probleme in fata unor anonimi.
Am o parere cel putin la fel de proasta despre multi dintre tinerii din politica, nu despre o schimbare de generatii vorbesc acum. Un Codrin Stefanescu, traseist notoriu, clasat ultimul la alegerile pentru Capitala, dar nelipsit de pe ecrane cu tirade demagogice, se potriveste perfect portretului, desi varsta ar sugera altceva.
In urma cu niste ani, o expresie din jargonul evropenesc facea furori in presa. Toti analistii se intreceau sa afle daca Romania are o “economie functionala de piata”. Sintagma e cam ermetica, dar tradusa inseamna si ca regulile pietei impiedica salvarea de la faliment a unei firme prin stergerea datoriilor la buget, respectiv ca altei firme i se permite sa creasca fara a cotiza cu spagi pentru o licitatie, de exemplu. Tradus in politica, principiul unui sistem functional e sa permita afirmarea unor lideri noi bazati doar pe propriile resurse, respectiv eliminarea celor neperformanti, respinsi de alegatori. Altfel, vom continua sa urmarim meciurile unui campionat din care nu retrogradeaza niciodata nicio echipa.

Palmierii lui Piedone au triumfat nu doar asupra cartierului meu, ci si-au infipt steagul (pardon, tulpina) in chiar inima orasului, in rondul de la Universitate, la kilometrul zero. Pe cei de la Brancoveanu, de langa Oraselul Copiilor (sau ce-a mai ramas din el) i-am vazut deja de cateva ori si mi s-au parut o demonstratie de grotesc. Intr-o seara i-am zarit chiar burdihanul lui Cristian Popescu – Piedone umbrindu-i mandru nevoie mare in asteptarea unor priviri admirative din partea trecatorilor. Aseara cand am trecut din nou pe-acolo kitsch-ul fusese intregit de instalatii de pom atarnate de copacii din imprejurimi, respectiv incolacite de trunchiurile palmierilor.
Si tare ma tem ca vom avea de suportat in sector o adevarata avalansa de prost gust din partea acestui primar limitat la orizontul filmelor de categorie B. Nu exagerez daca spun ca aseara a fost prima data cand mi-a fost extrem de rusine cu sectorul in care se intampla sa locuiesc. Pana acum stiam ca e doar sarac, murdar si cu multi oameni necivilizati. Cel putin pana la beculetele de Craciun atarnate de palmieri nu era si un sector al kitsch-ului. Dintr-o data, imaginea sectorului e aceea a unei femei care a mers in picioarele goale cativa kilometri si la intrarea in oras e incaltata in sandale si data cu oja siclam peste noroi. Tare ma tem ca pana si Vanghelie, cu ale lui fatade de bloc din Rahova vopsite in galben si portocaliu, va ramane in urma inventivitatii lui Piedone.

Pe vremuri aparitiile lui ma inveseleau destul de rapid. N-am cronometrat niciodata, dar estimez ca la 10-15 minute venea si poanta. Si zau ca nu aveam asteptari iesite din comun. Am ras si la aia cu romanul cosmonaut. Dar de la o vreme – seceta. L-am vazut invitat la cateva emisiuni si n-am avut rabdare sa-l ascult deloc desi in sinea mea licarea inca speranta de a prinde in direct cateva mostre de umor involuntar.
Gluma e gluma, dar acum ma adresez direct consilierilor domnului Geoana. Faceti ceva pentru acest copil batran al politicii si ajutati-l sa ajunga din nou la stiri cu perle spumoase si gafe memorabile. Rugati-l sa gesticuleze din nou amplu si fara legatura cu textul cum il invatasera consilierii americani. Introduceti-i iar in discursuri cate un cuvant batranesc cu carlig care sa sune aiurea in gura lui (mie imi place cum spune “noi cei carre trrudim sau urrnim aceasta tarra”, dar puteti gasi si mai bune de-atat). Orice, numai sa ne faca sa radem din nou. Altminteri, meditati serios la pataniile unor Becali sau Vadim, care intai si-au plictisit telespectatorii, iar la scurta vreme si-au vazut partidele in ruina. (Perspectiva asta mi se pare incantatoare, dar prostanacul trebuie ajutat sa fie din nou haios.)

Nu il remarcasem cu suficienta atentie pe acest personaj. Un pesedist care s-a imbogatit cat a fost in functie si a devenit arogant la limita paranoiei, mi-am zis, nimic special. Ei bine, l-am vazut intr-o emisiune si m-am cutremurat. Cat infantilism, la un edil ale carui aspiratii sunt sa devina un Poponet sau o Simona Sensual in bermude! De la Moni Columbeanu n-am mai vazut atata adoratie pentru lucrurile “de firma”.
Sa ajungi la varsta maturitatii si sa ravnesti la statutul de vedeta a cluburilor de noapte e tot ce poate fi mai trist pentru un politician. Priviti dincolo de briz-briz-urile de fite cu care se inconjoara acest infantil si veti descoperi un taran rupt din glie care schimba sapa pe discoteca si nu va afla decat peste niste ani cat a fost de penibil.
Imi pare rau pentru cei din Constanta, care il voteaza si se straduiesc de niste ani sa faca din smecherie un brand local, dar isi cam merita soarta.

PS: Pe forumul EVZ mi s-a atras atentia ca jignesc taranii prin cele scrise mai sus.
In calitate de bucurestean crescut aproape exclusiv pe asfalt, am un respect infinit pentru acel tip de taran a carui camasa e mai alba decat a orasenilor care miros a transpiratie. Fireste ca nu la taranul aproape exterminat de colectivizare m-am referit.
Tipul de taran pe care il aveam in vedere e cel care sta la bloc si le refuleaza toaletele vecinilor pentru ca arunca butoiul cu varza murata. Sunt sigur ca daca Mazare nu avea bani de yacht si-ar fi tunat loganul si i-ar fi pus sigla de Mercedes si un CD care sa atarne de retrovizoare. Deci, sociologic, taranul reprezentat de Mazare e taranul in blugi, descendentul taranului cu basca. Specia poate fi gasita in orice oras romanesc si e detectabila dupa gratarul pe care il face in spatele blocului, decibelii din masina decapotabila, ori “vuitonul” consoartei, popular numita tzoapa.

Din Cotidianul aflam despre inca un fis cu care s-a soldat unul din proiectele megalomanice ale lui Gigi Becali. Pe scurt, e vorba de ambitia de a aduce “la palat” o mana de istorici hamesiti care sa scrie “adevarata” istorie a tarii. De proiect s-a ales praful, iar din articol nu suntem lamuriti daca 400.000 de euro au fost doar promisi si nu s-au mai dat, sau daca au fost tocati de grupul de istorici (Alex Mihai Stoenescu, Dinu Giurescu, Gheorghe Buzatu, s.a.).
S-o luam metodic:
Daca in loc sa se duca la Mirel Radoi, 400.000 de euro s-au dus la niste intelectuali, fie ei si farsori, e o veste buna. Daca suma e, ca de obicei, doar o gogoasa marca Becali, iar niste descurcareti, care sperau sa il mulga pe cioban, au ramas doar cu promisiunile si cu buza umflata, iar e o veste buna. In tot cazul, doar un lucru e cert. Steaua lui Becali a apus de ceva vreme si nicio tumba nu-l va mai readuce acolo unde paranoia lui i-o cerea in atentia publicului. Iar asta e vestea cea mai buna!

Daca vreti sa-l vedeti pe Vadim tanar, recitand versuri, asteptati pana la minutul 2. In plus, pe final, ca si la 6 din 49, Andrei Duban face toti banii ;))


Desi n-am gasit o poza care sa-i faca dreptate, Roberta Anastase e cea mai frumoasa femeie din politica romaneasca. Dupa stiinta mea e si singura fosta Miss din politica noastra. Si cum stateam eu asa si ma uitam la ea spunand pe post ce imi imaginez ca au invatat-o altii dinainte (stiu, stiu, e un stereotip!) ma gandeam ca nu as fi mai incantat sa fiu reprezentat de un barbat ajuns in parlament in urma unui concurs de imprejurari. Da’ cum e, totusi, sa ajungi in politica dupa ce castigi proba de costum de baie si proba de rochie de seara?

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica