rss
rss
rss

În România au rămas două instituții care nu au doar aparență formală, ci sunt capabile să existe de-adevăratelea în momente în care statul însuși dispare: Biserica Ortodoxă și Securitatea. Dintre ele două, doar una singură mai e în administrarea românilor și nu e cuplată la proiecte de tip globalist. Motiv pentru care cea de-a doua […]

Am avut bucuria de a asista măcar indirect la un moment înălțător și istoric. Singura realizare palpabilă a anului centenar se întâmplă să fie una durabilă – se putea investi în artificii, confetti, concerte, dar iată că a rânduit Dumnezeu mai bine și poate ne mai iartă nepăsarea de la referendum. Am văzut cu emoție […]

În calendar există câteva sărbători laice, înnobilate într-un mod surprinzător de rafinatul suflet românesc. Ca și revoluționarii francezi, comuniștii au depus eforturi pentru a impune un alt calendar, care să facă uitate obiceiurile și ritmul de viață creștin. Din ele, poporul a filtrat și transformat surprinzător doar câteva. Să le luăm pe rând: Anul Nou […]

Motoarele propagandei de stat s-au turat în van să acopere evenimentul internațional organizat de Patriarhie. Ceilalți ierarhi de biserici ortodoxe din Cehia, Albania, Slovacia, Serbia, Bulgaria, Georgia, au fost ignorați și a fost decupat pentru manipulare invitatul cel mai greu: Kiril al Rusiei. Și dă-i cu editoriale despre cum readuce Daniel comunismul printr-o comemorare a […]

Un popor cu rădăcinile în preistorie, cu o statalitate recentă, a clădit doar două instituții colosale. Ambele au origini străine, dar sunt atât de discrete și de insidioase, încât străinii riscă să nici nu le observe. Prezentul ne e controlat de eterna Securitate. Mereu dispusă să ne vândă hegemonilor fiecărei epoci, să ne schingiuiască și […]

A venit și tradiționala mizerie la adresa creștinismului din preajma Paștelui. (Cu trei săptămâni înainte, să aibă timp clipul taximetriștilor să se răspândească și să devină șlagăr sau subiect de gâlceavă. Calculat, metodic, ca la orice campanie de marketing.) Sper că aveți igiena memoriei, încât să le fi uitat pe cele din anii trecuți, lansate […]

Mi s-a spus că sunt un țăran că întreb străinii despre religie. Cică despre așa ceva nu se întreabă, e un subiect delicat, interzis, la fel ca sexul și preferințele politice. Ba când am povestit că l-am întrebat pe un francez, dacă provine dintr-o anume minoritate, am produs exasperare: tu chiar ai trăit în grotă!? […]

Din strategie ocultă sau inconștiență, Biserica e țintă vie în ultima vreme și va fi din ce în ce mai mult, fapt ce-i atestă vivacitatea. Un motiv în plus să scriu câteva gânduri pe marginea morții, tocmai din perspectiva omului îmbisericit. Așa, și nu la modul abstract-filosofic. În problema morții se înțepenește mașinăria lumii. O […]

Am mai citat o dată recent din cartea asta a lui Mircea Eliade, „Arta de a muri”, o fac a doua (promit că-i ultima oară!). Cartea are pasaje geniale, deși cea mai mare parte din ea e destul de neinteresantă, fiind, probabil, încropită din articole disparate, cine știe, la sugestia vreunui editor. M-am regăsit în […]

Mircea Eliade propune o modificare de perspectivă asupra morții, care, deși pleacă de la o meditație pe marginea sorții culturii vestice, poate fi de mare folos chiar și la nivel individual, pentru orice om confruntat cu frica de moarte sau cu gândul sinuciderii. Punctul de plecare e un detaliu în evoluția Occidentului: pasiunea pentru istorie. […]