rss
rss
rss

S-a încercat o paralelă între ieșirile necontrolate ale celor doi, în răfuieli cu arbitri sau în afara terenului de tenis. Numele sau poreclele ar sugera că doar al nostru e băiatul rău, „Nasty”, în timp ce a lor e calmul și „serenitatea” însăși. Dar aș spune că personajele sunt la poli opuși și reprezentative pentru cum pot eșua două tipuri de culturi.

Ilie se certa cu arbitrii în tinerețe și nu-i venea să creadă că e penalizat pentru o glumă. La bătrânețe urcă beat la volan, așteaptă tratament preferențial de la polițist și se întoarce în același loc călare pe un scuter de adolescent, o oră mai târziu. Genul ăsta de personaj nu e posibil decât în lumea mai neorânduită a Estului sau în exuberanța latinității. E perfect din aceeași familie cu Maradona, cel căruia fanii i-au iertat până și drogurile. Care apare îmbrățișat cu foc de alți fani, ca să nu se prăbușească în tribune, dă apoi interviuri aproape adormit de la volanul mașinii. Acolo lumea știe să ia idolii așa cum sunt ei, capricioși, vicioși, dar magici în infantilismul lor inconștient, pentru fărâma lor de geniu.

Ilie și Maradona sunt imposibili în Vest, cel puțin nu în cel actual.

Nici Serena nu e cu putință ca personaj în estul bășcălios. Nu încă, dar va fi cât de curând. Să ne imaginăm o țigancă grasă, revărsată din costum, rupând racheta și amenințând arbitrul cu degetul pe arenele Progresul. Ce hohote de râs ar fi stârnit, nu ralierea emoțională a publicului, care a intrat în jocul manipulator al americancei. De unde această diferență?

Ea are rădăcini foarte adânci, care vin poate de la puritanismul creștinismului apusean. Care, rătăcind finețea blândă a Duhului, a rămas fie cu scolasticismul catolic, fie cu rigorismul etic protestant. O lume de reguli, pentru oameni fără imaginație.

Peste acest construct, a venit calamitatea supremă: corectitudinea politică. O idee dusă peste ocean de o mână de intelectuali evrei marxiști, care fugeau de persecuții de la Frankfurt în California. Ideea lor avea dublă motivație: una etnică, aceea de a asigura cât mai multe cercuri de protecție, printr-o succesiune de minorități, care să prevină o nouă persecuție din partea unei majorități. Și una ideologică: să reaprindă focul luptei de clasă, de astă dată nu între proletari și exploatatori capitaliști, ci între majoritate și cât mai multe minorități istoric oprimate, pe criterii etnice, sexuale, rasiale.  Altfel spus, să facă din nou viabilă teoria conflictuală a lui Marx, care eșuase în Europa și nu prezenta suficient interes în America.

Și a reușit de minune. Cu susținerea devotată a presei, a liderilor din învățământ, a elitei din economie și politică, schimbarea de mentalitate a reușit peste așteptări, prinzând cel mai bine pe altoiul vechiului puritanism, golit de astă dată de orice pretenții creștine.

Serena e reprezentanta tipică a acestui gen de agresor, care pozează mereu în victimă. E multi-milionarul care se plânge mereu de plățile prea mici, deși câștigă de câteva ori cât numărul 1 mondial. E femeia fără feminitate, care acuză discriminarea, chemând feministele la luptă (de clasă sau de rasă).

Când zbiară la arbitru, arătându-l cu degetul, că „mă tratezi așa doar pentru că sunt femeie” știe foarte bine ce face. Știe bine că orice bărbat alb își riscă întreaga carieră, dacă i se lipește eticheta de rasist sau de sexist. Că nu va mai scăpa din morișca nemiloasă a presei și că va fi terminat. De obicei, gândul ăsta e suficient ca să dea înapoi. Nu s-a întâmplat în cazul spaniolului. Sunt sigur că dacă japoneza nu era ea însăși o mulatră, și în fața ei ar fi fost Sharapova, Serena nu ar fi ezitat să joace și cartea rasismului, cu același aplomb, când a fost prinsă trișând.

Pentru moment, cele două tipuri de rebeli sunt posibile doar în societățile lor. În America, Năstase ar fi fost încătușat de poliție în doi timpi și trei mișcări. Maradona ar fi devenit un proscris pentru cele câteva glume misogine făcute cu nonșalanță. La noi, Serena nu ar fi intimidat atât de ușor și nu ar fi stârnit nevoia de afirmare a virtuții, din partea publicului.

Cei care văd Occidentul de departe sau doar la o primă vedere, iau contact exact cu această spoială și sunt încântați. Văd zâmbetele politicoase, promptitudinea cu care ți să de restul, agitația și a celui mai bogat șofer de a-și achita parcarea la automat. Aparent, o lume perfectă, a regulilor, cinstei, politeței și a toleranței. Ne vom alinia și noi cât de curând la acest cor al ipocriziei planetare, în care nu se tolerează abateri nici măcar în zona genialității. Va fi o lume mai puțin liberă, dar mai prosperă, dacă mai apucăm ceva din prosperitatea asta în curs de risipire.

Oficiosul Stelei a trait cu patimă finalul de meci, cu golul marcat de unul dintre fraţii Costea în minutul 94, aşa că de emoţie au dat ca ştire victoria Oţelului. Meciul s-a terminat viceversa, motiv pentru Dorinel Munteanu să mai scuipe de supărare, după cele 278 de flegme expediate pe parcursul meciului.

Avea si Boc o mare sansa sa mai uite lumea de taieri: o luna de campionat mondial de fotbal. Cu nationala Romaniei acolo unde ii e locul: in discoteci; si cu microbistii relaxati la televizor cu bere.
Ti-ai gasit! Din primul meci n-am rezistat sa vad decat aproximativ 15 secude. Totul e un viespar continuu facut de niste oligofreni care 90 de minute sufla cu placere in niste trompete sinistre. Le spune vuvuzela, si sud-africanii le adora.
Mai tineti minte cand Romania chiar avea fotbalisti si spectatorii ardeau ziare la sfarsitul meciului? Comentatorii TVR nu erau jenati, le numeau “tortele bucuriei”. Da, eram penibili, dar cel putin nu deranjam pe nimeni.
Noroc cu africanii astia ca parem si noi europeni si cu mintea brici. Daca nu le confisca bazaitorile la intrare, nu ma mai uit la Cupa Mondiala!
Updates. Noutati de la Cupa Mondiala:
Pe Facebook s-a infiintat deja pagina I hate vuvuzela, care are, deocamdata, mai putini fani decat pagina Vuvuzela. Ma tem ca peste putin timp cretinismul asta va acoperi si stadioanele din Europa.
Cum necum, mos Ioanitoaia s-a mai invartit de o deplasare pe banii Gazetei. Din Africa de Sud ne scrie reportaje despre cum e sa traiesti in case cu garduri electrice si gratii la ferestre. Cam un sfert din populatie sunt imigranti ilegali din tarile vecine mai sarace. Granicerii, care ar trebui sa pazeasca, cica erau plecati la meciuri. Pana la urma, sud-africanul e tot un fel de roman.

Pornind de la aceasta fotografie, Tolontan scrie cu patetism un fel de Oda suporterului necunoscut. Acuma, nu e vina omului zgribulit din imagine ca s-a atasat de o echipa infiintata artificial de oamenii cu sapca, pentru a le da o bucurie in viata oamenilor cu basca, dupa azvarlirea in puscarii a oamenilor cu palarie. Cu atat mai putin a purtatorului de scufie din carucior. El probabil nici nu s-a mirat ca la multe meciuri tribunele erau umplute de oameni cu chipiu adusi cu autocarul, nici ca scorul meciurilor era hotarat de oamenii cu cascheta. E doar povestea trista a unei tari care a privit istoria cu caciula in mana.
basca
Foto: GSP.ro

Exponentul unui fotbal corupt si cariat de goana dupa profit, presedintele FIFA Sepp Blatter nu mai are niciun fel de scrupule in privinta metodelor prin care isi consolideaza puterea. Blatter e cunoscut pentru prieteniile pe care le cultiva cu personaje dubioase din lumea a treia, numeroasele federatii africane asugurandu-i de fiecare data realegerea pentru un nou mandat.
Recent, Sepp Blatter l-a decorat pe dictatorul moldovean Vladimir Voronin din partea FIFA, in cadrul unui turneu in care i-a facut o vizita si pe Nusultan Nazarbaev, fostul rege neincoronat al Kazahstanului, o tara aflata pe un loc “fruntas” in clasamentele privind coruptia si in care libertatea de expresie e ca si inexistenta.
Stirea apare pe site-ul Transparency in Sport, realizat de Andrew Jennings, fostul ziarist BBC care duce o lupta unica impotriva coruptiei la nivel inalt care a pus stapanire pe UEFA, FIFA si Comitetul Olimpic International. Pentru dezvaluirile sale, Jennings a primit interdictie la reuniunile FIFA si UEFA.
In articolul sau, Andrew Jennings aminteste si victimele revolutiei deocamdata esuate de la Chisinau si teroarea la care sunt supusi tinerii basarabeni.
Daca Sepp Blatter s-a jenat sa relateze decorarea liderului comunist Voronin pe site-ul oficial al FIFA, elvetianul nu isi ascunde prietenia cu Mircea Sandu, presedintele Federatiei Romane de Fotbal care e unul dintre votantii sai constanti. Dar “Nasul” nu e singurul rasfatat de Blatter. Printre cei care au primit onoruri de la seful FIFA se numara fostul dictator liberian Charles Taylor, acuzat de crime de razboi, si mafiotul rus Alimzhan ‘Alik’ Tokhtakhounov, cautat de FBI pentru legaturi cu crima organizata americana si trucarea competitiei de patinaj la olimpiada din Salt Lake City.

In repriza a doua a meciului Rapid-Otelul Galati, la scorul de 2 la 0 pentru echipa gazda, fotbalistul Rapidului si al nationalei Costin Lazar i-a spus arbitrului Teo Craciunescu ca nu a fost faultat, la o faza in urma caruia se dictase penalty. Arbitrul a revenit asupra deciziei, acordand “minge de arbitru”, pe care un alt jucator feroviar, Bojovic, a trimis-o intentionat in aut de poarta. Scorul final al meciului a fost 4-0 pentru echipa de sub podul Grant, care desi e inca amenintata de spectrul falimentului si are restante salariale mari la jucatori, e neinvinsa in acest retur.

Madalin Voicu, parlamentar PSD: “Eu il stiu pe Gigi Becali din 1985, era baiat bine crescut, dadea saru’ mana si la vaca.”
Gigi Becali, patron, Steaua: “Mitica Dragomir este acelasi pentru toti si diferit pentru fiecare”
Florin Calinescu, actor (despre transferul lui Elton la Steaua): “Il aduci pe piticul ala de-o sa-i fractureze piramida nazala steagul de la corner?”
Cornel Dinu, fost antrenor, Dinamo: “Filosofia este o transcedentala propedeutica pentru sufletul bantuit de moarte al romanului”.
Ionut Popa, antrenor, Poli Iasi: “Sincer, mie nu-mi place sa ma duc la Vaslui! Pai, la ultimul meci au venit cu un tablou de-al meu si scria Popa prostu
Nicolae Mitea, fotbalist, echipa nationala: “Sunt pesimist. Cred ca putem invinge Olanda”
Cornel Dinu, fost antrenor, Dinamo: “Muncitor Nicolita, foarte muncitor, dar terenul de fotbal nu e santier”
Mitica Dragomir, presedinte LPF: “Dopajul e una si alta e sa fii dopat”
Ionel Danciulescu, fotbalist, Dinamo: “Suporterii nostri sunt 80 la suta din Bucuresti si 40 la suta din provincie”
Romica Buia, fotbalist, Dinamo: “Pana acum am fost un maidanez, umblam de la o echipa la alta, sper ca venind la Dinamo sa devin un adevarat caine de rasa”
Marius Maldarasanu, fotbalist, Rapid: “Este un meci de care pe care, dar nu decisiv”
Vasile Turcu, actionar, Dinamo: “El îmi turna apa in cap, eu ce era sa fac? Sa stau ud, sa racesc si sa prind emenangita?”
Ionut Popa, antrenor, Poli Iasi: “In Romania nu e bine sa-ti dai demisia, pentru ca se gaseste unul care sa ti-o semneze in cinci minute si ramai somer.”
Cosmin Moti, fotbalist, Dinamo: “Nu pot sa spun ca am plans, dar mi-au dat lacrimile”
Marius Lacatus, antrenor, Steaua: “Cand spectatorii sunt cu noi, vor sa fie al 14-lea jucator si au dovedit inca o data daca mai era nevoie”
Ionut Popa, antrenor, Poli Iasi: “Dedic aceasta victorie lui John Lennon”
Gica Hagi, antrenor: “Copii, mergeti la scoala, ca si scoala e buna la ceva”
Mitica Dragomir, presedinte LPF: “Cei mai mari oameni ai lumii au fost mici”
Gigi Becali, patron, Steaua: “La botezul copilului lui Dica am baut sampanie si dupa aia am spart paharul, fiindca asa sunt eu: un om care am sentimente, care traiesc.”

Realitatea din fotbalul romanesc e sintetizata de scena descrisa in titlu, dincolo de orice comentarii. Daca ar fi sa se mai faca un film cu mafioti, inspirat din lumea fotbalului nostru, el ar putea incepe chiar cu un asemenea moment, urmat de flashbackuri din epoca de aur a Cooperativei. Doar personajele le avem deja: Nasul si Don Corleone. Daca sunteti curiosi ce faceau totusi Sandu si Dragomir in casa conspirativa a Securitatii in zilele Revolutiei, vine cu lamuriri acelasi inimitabil Mitica: “domne, eram la sprit!”.
Amintirile cu militieni si securisti care si-au impartit mai apoi puterea in fotbalul romanesc au fost depanate de Dumitru Dragomir in emisiunea lui Dan Diaconescu, in care a fost invitat sa comenteze esecul PRM-ului in alegeri.
Milioanele de dolari de la Victoria au fost preluate de Dinamo
Mitica a povestit si despre cele aproape opt luni petrecute dupa gratii imediat dupa Revolutie. Potrivit lui, in vistieria clubului Victoria se aflau peste 3 milioane de dolari in momentul Revolutiei, bani care au fost insusiti de reprezentantii clubului Dinamo, care practic si-a absorbit fostul satelit. Povestile lui Mitica trebuie insa luate cu mare precautie, fostul militian nesfiindu-se sa prezinte pe dos inclusiv lucruri stiute de mai toti telespectatorii care il priveau in acel moment. Astfel, desi clubul de fotbal Victoria e consacrat ca un club infiintat de Securitate, ca anexa a clubului Dinamo, apartinand Militiei, in versiunea lui Dragomir, clubul condus de el, impreuna cu generalii Nuta si Barbulescu, era de fapt clubul Militiei, spre deosebire de clubul din Stefan cel Mare, care, prin ministrul de interne al vremii, Tudor Postelnicu, ar fi beneficiat de sustinerea Securitatii.
Dragomir, care mai condusese in epoca si echipa infiintata la Scornicesti, in satul natal al lui Ceausescu, a sugerat ca stie si cine l-ar fi asasinat pe generalul Marin Barbulescu in decembrie ’89, dar ca evita sa pronunte nume, atata timp cat e vorba de figuri inca influente in viata publica.
Legaturile care ii tin impreuna pe oamenii fostului regim sunt in continuare numeroase, nevazute si scot la iveala lucruri terifiante. Dar tara in care se intampla toate e departe de a-si pierde umorul, atata timp cat a fost cu putinta ca in alegeri Mitica sa fie invins de un primar obscur de provincie, care si-a trecut pe afise in paranteza si porecla sub care era cunoscut de localnici: Bula.

Intifada pariziana de acum 2-3 ani, soldata cu incendierea mai multor masini in miez de noapte de catre magrebieni veniti sau chiar nascuti in Franta, pare departe de a se fi stins. Mi s-a zbarlit parul sa aud La Marseillaise fluierata pe Stade de France de minoritarii care se pare ca intre timp au devenit majoritari. Nu e vorba, ca nici imnul Tunisiei nu se bucurase de foarte mult respect din partea gazdelor, dar razbunarea “oaspetilor” a fost crunta si risca sa genereze un nou val de xenofobie in randul francezilor.

Fanus Neagu acorda dupa ani de tacere un interviu GSp.ro pe teme fotbalistice. Asa cum era de asteptat de la marele scriitor, nu lipsesc formulari memorabile de tipul “Piturca nu-i botezat in toata apa” sau “Piturca e asul de trefla din maneca lui Angelo Niculescu (parintele temporizarii), pe care ni l-a azvarlit peste timp pe masa”. Dar si pareri desprinse din trecutul cetos al lui Fanus – admiratie pentru Cornel Dinu si Dumitru Dragomir, sau infirmarea celebrei scandari cu “galeria lu’ Rapid n-a fost membra de Partid!”, pe motiv ca Giulestiul era un cartier muncitoresc nu reduta anticomunista. Pai nu spune nimeni ca ar fi fost sub Grant un fel de Nucsoara sau Muntii Fagarasului, dar un minim respect pentru adevarul istoric iti impune sa mentii diferenta intre simpatia curata a unor suporteri si cele doua cluburi favorizate de regim.
I-am dat 5 stele articolului pentru bucuria de a citi un om cu harul metaforei, ajuns la o varsta venerabila. Dar tot mi-a lasat pe alocuri impresia de batran pervers care-si invata nepotii inocenti la rele. Pai si normal ca daca reperele in materie de admiratie iti sunt Dinu si Mitica, poti lasa sa se inteleaga ca rapidistii din Giulesti erau un fel de nomenclaturisti din Primaverii. Bucurati-va de talentul lui, copii, dar nu-i luati de bune toate basmele acestui Paunescu al prozei!

Pagina 1 of 212

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica