rss
rss
rss

De la diverse forme de socialism la comunismul real există o paletă întreagă de concepţi şi de modele, însă ceea ce prezintă interes pentru tema de faţă este corpusul mitologic comun, acea parte a doctrinei care s-a pretat la vulgarizări ulterioare. Nu complexitatea tratatelor lui Marx este avută în vedere, ci zonele inponderabile ale imaginarului ce au devenit izvoare de ficţiune odată ce au fost puse în mişcare de aceste idei revoluţionare. Rădăcinile ideologiei comuniste se află implantate în universul mental al secolului care a generat-o, acelaşi care a definitivat şi teoretizarea naţionalismului. Secolul XIX acumulează tendinţe de două sute de ani, în care cultura elitelor, ruptă definitiv de cultura populară, caută acele concepte magice care să înlocuiască misterul Providenţei.

Un obiectiv de căpătâi al savanţilor de secol XIX era unul care îi trimite în arealul mitologiei: enunţarea legilor care guvernează universul, respectiv istoria. O căutare în care se poate recunoaşte gândirea mitică unificatoare, capabilă să ofere răspunsuri simple, cu aplicabilitate generală, unor probleme generatoare de nelinişte prin complexitatea lor. Ceea ce încă nu se putea cunoaşte şi enunţa clar, constituiau doar lacune de moment ale ştiinţei, ce urmau să fie surmontate. Lumea, văzută ca un mecanism de ceasornic, avea ca unic reper Raţiunea scrisă cu majusculă şi excludea misterul. Auguste Comte enunţă „legea fundamentală a istoriei“, bazată pe evoluţionism. Potrivit lui, omenirea a evoluat de la starea teologică (fictivă), la cea metafizică (abstractă), către cea ştiinţifică (pozitivă). O lipsă de nuanţe foarte potrivită concepţiei mitice, ideală pentru a lua locul miturilor cosmogonice.

Karl Marx este şi el convins că a reuşit descifrarea legii care determină evoluţia umanităţii în conflictul dintre clasele sociale. „Istoria tuturor societăţilor de până azieste istoria luptelor de clasă” este fraza cu care se deschide lucrarea a cărei forţă de seducţie se va dovedi copleşitoare pentru o bună parte din omenire. Cum poate fi această lege contrazisă e mai puţin relevant pentru amatorul de mistere decât faptul că ea reuşeşte să creeze aceeaşi atmosferă de încordare cu pasajul de debut al Evangheliei Sfântului Ioan. Pentru viitorii adepţi, ea trebuie să fi sunat la fel de tunător ca şi acel verset care aşează Logosul la începutul Vremilor. Însă pentru micul burghez, care era cititorul tipic al Capitalului, simpla retorică a profetismului nu mai era suficientă. Era nevoie de structura sofisticată a unei teoreme ştiinţifice pentru a vorbi despre trecut şi pentru a descrie viitorul.

Din complicatele lucrări ale lui Hegel, Marx şi Engels au preluat concepte extrem de utile, cum ar fi cel de necesitate sau dialectica. Aceasta din urmă se baza pe câteva legi: unitatea şi lupta contrariilor, transformarea cantităţii în calitate şi a calităţii în cantitate, negarea negaţiei. Prin această „ştiinţă a contrariilor” se putea explica aproape orice şi se puteau acoperi toate neajunsurile teoriei, căci orice o contrazicea îi putea fi subsumat. Calea simplificării lumii ideilor era de acum deschisă şi nu mai aştepta decât geniul propagandistic al lui Lenin pentru a lua cu asalt lumea reală. De acum ne aflăm în lumea sloganurilor care nu au multe în comun cu rigoarea unei demonstraţii a unei teorii. Statutul propulsatorilor de mituri faţă de creatorii acestora e mai vizibil când punem în balanţă sofisticarea doctrinară iniţială cu aportul decisiv al milioanelor de activişti ale căror lecturi se reduceau la cărticica roşie a lui Mao sau la Cursul scurt de istorie a Partidului Comunist editat de Stalin în tiraje fără precedent, de ordinul zecilor de milioane. Din punctul de vedere al mitului, comunismul le aparţine acestora, cel puţin tot atât cât îi aparţine iniţiatorului. După cum observă Marcel Detienne, „miturile grupului nu sunt discutate, ci sunt transformate, cu convingerea că sunt repetate“. [58]

Odată ce legile evoluţiei istorice au fost postulate şi acceptate, se simţea nevoia unei treceri către praxisul politic, trecere realizată de Lenin, cel care constatase că „revoluţiile nu se petrec de la sine“. În fapt, mitologia revoluţionară era un ingredient vital pe care comunismul l-a preluat şi dezvoltat mai departe. Sursele ei se găsesc în simbolistica unui eveniment istoric cu valoare arhetipală: Revoluţia franceză. Aceasta reifică trei concepte extrem de generoase şi de largi, Libertatea, Egalitatea şi Fraternitatea, concepte metafizice cărora numărul magic le accentuează substratul religios. [59] Luând în stăpânire idealuri iluministe pe care le distorsionează, ideologia rezultată rămâne, în esenţă, un răspuns coerent la problemele secolului XIX, vitalizat de fervoarea milenarismului.

Lucian Boia sintetizează miturile prezente în imaginarul secolului al XIX-lea, [60] cărora comunismul nu li s-a putut sustrage: mitul Raţiunii, întotdeauna biruitoare, care transformă ceea ce este logic în ceva adevărat; mitul Ştiinţei, prin dubla vocaţie atribuită ei, aceea de a oferi o explicaţie completă şi definitivă a universului, şi de a modifica lumea; mitul Unităţii universului dat de prezenţa legilor coerente; mitul determinismului care prezintă evoluţia omenirii pe scena istoriei ca o succesiune de cauze şi efecte. Strâns legat de cele enunţate până acum este mitul legilor istorice, care susţine existenţa unui mecanism al istoriei manifestat prin legi care pot fi cunoscute şi utilizate, de unde decurge un alt mit, cel al previziunii ştiinţifice. Susţinut pe mitul Evoluţiei, mitul Progresului sesizează un sens ascendent al omenirii, o concepţie extrem de tonică, ce va cunoaşte o longevitate remarcabilă, până în prezent. Pasiunea pentru progres şi privirea înfrigurată către viitor completează imaginarul secolului XIX cu mitul transformării lumii în concordanţă cu un plan ştiinţific şi raţional, mitul lumii noi, esenţial diferită de epocile precedente, şi, în fine, mitul omului nou.

(inapoi la Cuprins)


[58] Marcel Detienne, op.cit., p. 239.
[59] Kernbach, op. cit., p. 120.
[60] Lucian Boia, Mitologia ştiinţifică a comunismului, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999

Articole asemanatoare:

By schmoukiz, 19.09.2010 in lucrare

Tags: , , , , , , ,