rss
rss
rss

Entuziasmul popular al Revoluţiei române a şters pentru foarte scurt timp orice diferenţă care diviza societatea românească. Folosirea abuzivă a ideii de consens dincolo de acest moment avea raţiuni de calcul politic şi nu mai acoperea o realitate, însă pentru câteva ore sau chiar zile, România a oferit imaginea unei societăţi consensuale. Un consimţământ misterios pentru că el nu viza, după cum s-a văzut ulterior, adeziunea la un proiect social. Liniile de falie apărute mai apoi, din ce în ce mai clar, au avut darul de a-i surprinde pe cei ce crezuseră în eternitatea acestei stări de armonie, oferind spectacolul unei destrămări insuportabile pentru un public încă nepregătit să suporte diversitatea.

Un mare handicap al societăţii după prăbuşirea comunismului era absenţa societăţii civile, a unor forme de organizare extra-partinice, care să instituţionalizeze dialogul şi să facă posibilă promovarea unor idei care să reprezinte interesele unor pături cât mai largi de oameni. În absenţa acestei forme de agregare a conştiinţei civice, elitele intelectuale s-au găsit în faţa situaţiei de a-şi promova propria viziune drept model normativ pentru întreaga societate. Desigur, intelectualii reprezintă întotdeauna cazuri particulare, pot justifica sau susţine orice orientare, inclusiv pe acelea care exaltă barbaria şi antiintelectualismul. Însă, în spaţiul românesc, despărţirea de restul populaţiei, accentuată de masificarea şi atomizarea unei jumătăţi de veac, tinde să ia forma fenomenului intelligentsiei ruse. Instinctul feroce al mulţimii cu oroare de contradicţie, al cărei strigăt de luptă era „Moarte intelectualilor!“, a simţit pericolul dezvoltării unei mitologii distincte a elitei intelectuale. Agresivitatea unei atitudini precum cea amintită nu poate fi explicată decât prin manifestarea instinctului de anihilare a celui ce ameninţă unitatea grupului.

Mitologia eterogenă a intelectualităţii avea ca surse aculturaţia, importul de modele străine, mitologizări ale ideii europene şi ale sistemului liberal, redescoperiri ale sincronismului. În raport cu mitologiile comuniste şi naţionaliste, foarte bine conturate şi coerente, mitologiile postdecembriste frapează prin diversitate. Departe de a putea sta la baza coeziunii sociale, aceste mitologii creează un ataşament de tip totemic, unind grupuri restrânse în jurul unor simboluri radical opuse celor existente. Mitologia intelectualistă, manifestă în spaţiul politic prin elitism şi speranţa instaurării unui regim noocratic, se opunea nostalgiei semănătoriste a autohtonismului. Redescoperirea mitului monarhic era doar un refuz radical al aristocraţiei comuniste. O mitologie ancestrală şi una impusă prin forţa unui gigantic aparat de propagandă şi îndoctrinare se doreau înlocuite printr-un mozaic mitologic obţinut prin conflict simbolic şi negociere.

(inapoi la Cuprins)

Articole asemanatoare:

By schmoukiz, 18.09.2010 in lucrare

Tags: ,