rss
rss
rss

Revoluţiile prezintă o mitologie proprie bazată pe ideea nimicirii lumii vechi şi a reclădirii ei din temelii. Din motive diverse, Revoluţia română a ratat şansa de a se impune în conştiinţa publicului ca un mit fondator, care să impulsioneze şi să asigure participarea tuturor la o nouă construcţie socială. Ratarea acestei vocaţii a Revoluţiei este susţinută şi de faptul că tema a fost subiect de contradicţie cu potenţial electoral pentru clasa politică, la începutul anilor ’90, deşi toată această clasă ar fi trebuit să se revendice de la acest eveniment. Chiar mai important, liderii de opinie ai ceea ce închipuie societatea civilă nu fac apel la acest mit fondator în perioadele de criză. Este grăitoare comparaţia cu reacţia francezilor care au invocat Republica, implicit şi o revoluţie veche de mai bine de două secole, în faţa pericolului reprezentat de ascensiunea lui Le Pen. În condiţii similare, elita opiniei publice româneşti s-a coagulat împotriva lui Vadim Tudor invocând nu Revoluţia din ’89, ci mitul extern al Europei, sau ceea ce în destinul unei ţări ar fi putut reprezenta doar un obiectiv de ordin tactic.

Problema fundamentală a înscrierii Revoluţiei în imaginarul colectiv, o constituie cea a semnificaţiei atribuite, măsura în care la semnificaţia atribuită evenimentului de un grup poate adera cea mai mare parte a societăţii. Spulberarea iluziei că la Revoluţie au fost părtaşi toţi românii este dramatică pentru învestirea ei ca mit fondator. HR Patapievici o caracterizează cât se poate de depreciativ, drept o „răzmeriţă căzută pleaşcă pe capul bizarului popor român“. [76] Iar Daniel Barbu este de părere că prin atribuirea Revoluţiei „întregului popor”, aceasta a devenit a nimănui, fiind „turnată în albia consensului şi a unanimităţii, fără valori de apărat sau de propus“. [77] Suntem prea aproape în timp de acest eveniment şi nu putem şti ce semnificaţie îi va acorda viitoarea generaţie de români, cea care îl va cunoaşte exclusiv din cărţile de istorie. Chiar dacă pentru moment mitul conspiraţiei pare a fi covârşit mitul revoluţionar, constanta ritualizare a comemorărilor din luna decembrie, cumulată cu o ipotetică transformarea a tranziţiei româneşti într-o poveste de succes, ar putea fi de natură să genereze o redescoperire şi o revalorizare pozitivă a Revoluţiei.

(inapoi la Cuprins)


[76] Horia Roman Patapievici, Politice, ed. cit. p. 7
[77] Daniel Barbu, Republica absenta, ed. cit., p. 185

Articole asemanatoare:

By schmoukiz, 30.09.2010 in lucrare

Tags: , , , ,