Alături de mitologiile societăţii de consum, mitul conspiraţiei se bucură, în mod paradoxal, de suportul modernizării mediatice şi are şanse reale de a câştiga o popularitate sporită în societatea de mâine. Credibilitatea în scădere a presei internaţionale, cultivarea senzaţionalului şi a ştirilor de şoc, împreună cu evaporarea punctelor de sprijin din torentul informaţional sunt elemente favorizante pentru proliferarea conspiraţiilor în imaginarul colectiv.
Realitatea nu este nici ea zgârcită în furnizarea unor elemente în sprijinul acestei teorii. ÃŽn fond, oricine studiază instaurarea comunismului de către gruparea bolÅŸevică, va descoperi suficiente elemente pentru susÅ£inerea unei teorii a conspiraÅ£iei. Pentru români, intrarea în comunism s-a produs prin uneltirile grupusculului cominternist ce închipuia Partidul Comunist, iar ieÅŸirea, în compania complotului „agenturilor străine”. Åži intrarea în perioada „democraÅ£iei originale” a avut loc tot întovărăşită de misterioÅŸii teroriÅŸti care au preluat din imaginar trăsăturile la fel de omniprezenÅ£ilor securiÅŸti.
Fie că va fi vorba despre masoni, agenÅ£i secreÅ£i sau despre relaÅ£iile oculte din cadrul oligarhiei post-comuniste, limitele potenÅ£iale ale viitoarelor teorii ale conspiraÅ£iei vor fi doar cele ale imaginaÅ£iei. De altfel, ÅŸansele ca teoria conspiraÅ£iei să dezamăgească sunt mici, dacă ne gândim ÅŸi la uriaÅŸa ei putere de repliere, întrucât ea nu îşi înÅŸeală „cumpărătorii”. Teoria nu promite să divulge tot adevărul, altminteri ea ar fi populară doar printre pacienÅ£ii spitalelor de psihiatrie, ci să dezvăluie o mică, dar esenÅ£ială, parte din adevăr, pe care alÅ£ii (ceilalÅ£i !) nu pot sau nu vor să o rostească.
(inapoi la Cuprins)
Media
Film
Muzica
Sport
Funny
Spiritualitate
Politica