rss
rss
rss

Partea a 3-a a documentarului Secolul sinelui, care urmărește apariția relațiilor publice, după primul război mondial. Prima parte: De la Freud la relații publice, apariția unei discipline. Partea a 2-a: Ingineria consensului social.

În anii 60 apar mai multe reacții de contestare, atât a teoriei freudiene a inconștientului reprimat, cât și a consumerismului. Critica venea dinspre stânga cu simpatii comuniste și era intens susținută de agenții de influență ai Uniunii Sovietice, deși în interiorul gulagului comunist, o mișcare similară de protest sau transformare era de negândit. Unul dintre mentorii mișcării contestatare din perioada hippie a fost Herbert Marcuse, un filosof evreu, fondator al Școlii de la Frankfurt, care a introdus ideea atacului subversiv la adresa culturii occidentale. Atacul Școlii de la Frankfurt era un efort deliberat de erodare a civilizației creștine trans-atlantice, prin contestarea fundamentelor ei; o tentativă de cucerire lentă, acolo unde nu reușise atacul revoluționar comunist, prin alterarea educației și discursului public. Școala de la Frankfurt, a lui Gramsci, Marcuse și alții, va deveni curentul de gândire ce va asigura osatura așa-zisului liberalism american, al stângismului corectitudinii politice.

Critica pe care Marcuse o făcea societății occidentale era, până la un punct, una justă. Formula sa „omul unidimensional”, fără profunzime, descria perfect transformarea cetățeanului în consumator. Acolo unde chemarea la revolta proletariatului rămăsese fără ecou, avea succes mult mai mare chemarea generației tinere la refuzul societății conformiste a părinților lor. Inconștientul (individual sau colectiv) se cerea scos la suprafață, chiar și în forme delirante, până la paroxism, noi energii vitale erau căutate.

Conaționalul lui Marcuse, Wilhelm Reich, pe care părinții îl pedepseau când era mic, dacă îl auzeau vorbind idiș în casă, a pus această idee în practică, fondând o școală psihanalitică și terapeutică, în care pacienții erau îndemnați „să își descătușeze demonii”, să lase instinctualitatea, frustrările, angoasele să se manifeste cu voce tare.

Pentru corporații, apariția valului de individualism a fost o provocare, dar o studiere mai atentă a noului tip de consumator a relevat că și aceștia manifestau o mare doză de conformism, și că puteau fi mulțumiți de noi linii de produse, cu grad mai mare de personalizare și originalitate. Apar astfel segmentarea și studiile de piață aplicate. În timpul acestor studii este elaborată și celebra piramidă a dorințelor, a lui Abraham Maslow, care avea în vârf „realizarea de sine”, un punct în care indivizii se puteau considera liberi de societate, complet orientați către sine. O adevărată apoteoză a egoismului, pe care departamentele de marketing se grăbeau să o promită.

Partea a 4-a (ultima) Politica de consum. Apariția marketingului politic.

Articole asemanatoare:

By schmoukiz, 19.02.2013 in Documentare si conferinte

Tags: , , , , , , , ,