rss
rss
rss

Există oameni care, neputând face binele pe care îl doresc, devin păcătoși, după cum există oameni care, neputând face răul pe care îl doresc, devin pioși. Starea spre care năzuiește prima categorie se numește pocăință. Pastorul Mihai Gâdea ni s-a dezvăluit în seara asta ca un pocăit nepriceput în a-și duce la capăt vicleniile.
E o ambivalență care m-a nedumerit întotdeauna la directorul Antenei 3: predicator din amvon la sfârșit de săptămână, manipulator și propagandist, în zilele lucrătoare. Abia acum încep să înțeleg ce l-a îndemnat pe tânărul Gâdea spre teologie. Cândva, foarte de timpuriu, trebuie să fi înțeles că fizionomia nu îl ajută pentru a fi un răufăcător credibil, că nu poate zdrobi nici măcar o muscă și nu se poate răsti la nimeni fără să pară caraghios. (Poate a încercat să spargă o bancă, fără succes, ca un erou al lui Woody Allen.) Așa că s-a distribuit pe viață în rolul unui cuvios, care își canalizează ambițiile și setea de putere în alt sens decât îl îndemna firea, terorizându-i pe sărmanii păcătoși cu predicile și exemplul existenței sale impecabile. O perversitate de un rafinament rar!

Întâlnirea cu maleficul Felix trebuie să fi venit ca o izbăvire și o șansă nesperată. La vârsta când simți în ceafă viforul ratării, să poți trece de la dăscălirea unei mâini de enoriași slabi de înger, la torturarea unei audiențe de câteva sute de mii de oameni, nu e de colo. Așa că tânărul Gâdea a purces la treabă cu zelul de care doar oamenii religioși sunt capabili. A pus în scenă cele mai lunecoase manipulări, i-a biciuit cu vorba pe toți inamicii patronului, cu aerul că îi apără pe cei mai săraci, a jignit în numele compasiunii pentru bolnavii de cancer, pe care i-a adus apoi martori la deliberarea CNA-ului. I-a adus în casele noastre pe sinucigașul bandajat la cap și pe învățătoarea slăbită de greva foamei. Sub titulatura de analiști, a adunat o colecție de elită de mincinoși patologici, capabili să transforme albul în negru și să mimeze convingător revolta ori compasiunea. Nu a ajuns niciodată jurnalist. Dar într-un fel a reușit și profesional, pentru că foarte mulți confundă azi șantajul emoțional, violența simbolică și partizanatul propagandistic cu meseria de jurnalist. Venit din afara profesiei, pastorul Gâdea a creat o școală și a evanghelizat o viitoare generație de răufăcători mediatici.
Văzându-l față în față cu Mihai Răzvan Ungureanu, primul gând care mi-a trecut prin minte despre Mihai Gâdea a fost: ăsta om nu se mai face! Aproape nu a existat silabă a sa, care să nu fie impregnată de viclenie și de dorința de a-și prinde interlocutorul într-o capcană. De cum auzea începutul răspunsului și își vedea mica răutate pocnind ca un balon de săpun, îl și simțeam ațintindu-se în foi către următoarea întrebare, răsuflând cu ciudă în barbă un „bine, o lăsăm pe asta, trecem la alta, vă găsim noi ceva!”. Regele anacolutului se pierdea cu mintea rătăcită prin regatul său de jumătăți de propoziție, în căutarea unei barde cu care să îi despice capul interlocutorului. Răutățile se topeau în figura de pitbull cu urechile roase a premierului, cu nesuferitele lui probleme de logică, iar vocea devenea pierită, sub vuietul ventilatoarelor din studio. Dacă s-a uitat Dom Profesor la emisiune și-mi cere datoria înapoi?
Sinteza zilei de marți seara ne-a oferit certitudinea că Mihai Gâdea nu va deveni niciodată jurnalist. Nici măcar o secundă din interviu nu era curiozitate gazetărească, dorința sinceră de a ajuta publicul să se lămurească, să afle informații despre lucruri care îl privesc. Totul era dorința de a-ți mulțumi patronul și de a face un spectacol dintr-o umilire publică a inamicului, care nu s-a mai produs. MRU s-a comportat surprinzător de bine, chiar cu o doză de ironie și aroganță, scuzabilă, având în vedere interlocutorul. Nu știu dacă va fi un bun premier, dar va fi un jucător politic redutabil. Nici nu a clipit când ne-a asigurat că Securitatea a dispărut, deși e același șef de instituție, care a ținut cu dinții de dosarele ei cât a fost în funcție. Greu de spus dacă poate stârni simpatii, dar are cel puțin șansa de a-și cuceri respectul.
În schimb, Gâdea a stat prea puțin lângă Octavian Paler, pentru a se lustrui intelectual încât să facă față discuției cu MRU, și prea puți între băieți de cartier ca Badea, Ciutacu sau Ciuvică, încât să devină smardoi. Lor le-a dus dorul pe toată durata umilinței de marți seară. După câteva ore în care a încercat cu încăpățânare să fie mefistifelic fără izbândă, dacă ar fi fost un erou de-al lui Dostoievski, s-ar fi prăbușit în lacrimi, îmbrățișând pe primul om întâlnit în cale. În schimb, Gâdea a avut singurul moment de triumf, când pe final și-a făcut apariția Badea, un adevărat personaj „de subterană”. Era tovărășia pe care o aștepta tot timpul cât încercase să îmbrace lichelismul în aparențele unei convesații între doi intelectuali.

PS: Întovărășit cu Badea, Gâdea a putut răzbi doar cu dicționarul în brațe, deși, chiar și așa, aveau amândoi probleme. Salutar înseamnă și salvator, chiar dacă nu vine de la salut, ci de la un cuvânt latinesc, care trimitea, se pare, la economisire. Omonimie care se păstrează în englezescul „saving / savings”.
PPS: A apărut și filmulețul cu răspunsul, așa că îl adaug aici. Pe undeva ar trebui să fie și momentul în care Badea încearcă să facă un gerunziu pentru un substantiv, că tot începea cu g, de la genitiv.

Articole asemanatoare:

By schmoukiz, 14.03.2012 in Media

Tags: , , , ,