http://stirileprotv.ro/emisiuni/romania-te-iubesc/romania-te-iubesc-dezastrul-din-maramures-hotii-trag-in-tot-ce-misca.html
http://www.afacerilemn.ro/rom/Mesaje/Vindem-padure-Romania_id-5124.html
http://www.pitesteanul.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=4041

Mai avem noi(generația „copy-paste”) cum să îndreptăm prostiile făcute de unii din generațiile voastre?

„Acuma, serios vorbind, e o mare drama ca actuala generatie nu cunoaste istorie si refuza sa inteleaga macar istoria ultimului secol.”

Ce e de înțeles? Că dăm aur „moca” canadienilor pentru ca un „băiat de băiat” a vândut pământul de lângă mine?
Că se fac „experimente” pe noi atunci când nu mai știm de la un an la altul cum se face admiterea la liceu?
Că „stimabilul” Carol al 2-lea a plecat cu un tren încărcat cu aur,tablouri și că a trăit o viață de boier când „țărănoii” nu știau dacă au ce mânca?
Că tezaurul nostru a fost dat spre a fi păzit la ruși și că nu s-a întors de la Moscova decât „Cloșca cu puii de aur”?
Că la noi, credința creștină e mai mult o chestie de tradiție decât de credință în sine?
Că suntem ,,leagănul civilizației?
Ei bine ,da,suntem.Nu vă întrebați de ce pe columna lui Traian, dacii vorbeau cu romanii fără translator?

In cazul in care mai citesc si alti tineri curiosi as face cateva nuantari legat de cum era cu intratul in PCR pe vremuri. As zice ca au existat cel putin 3 generatii / valuri distincte de membri.

1 Prima e cea pe care ei o numeau a “ilegalistilor” (intrati cand partidul era scos in afara legii, dupa preluarea puterii primeau un fel de indemnizatie cam ca revolutionarii astazi). Posibil sa fi fost cativa (nu mai mult de cateva zeci) care intrasera din idealism de stanga: sa schimbe lumea, sa faca oamenii egali etc. Restul pana la putin peste o mie cat erau pana in razboi erau pur si simplu tradatori de tara. Militau, intre altele, pentru anularea unirii de la 1918 si cedarea de teritorii catre tarile vecine. Am explicat mai in detaliu aici care era contextul istoric. Deci asta e generatia alogenilor gen Ana Pauker si a primilor comunisti romani gen Dej si chiar Ceausescu. Buni sau rai, erau comunisti autentici nu de conjunctura.

2 A doua generatie de membri a intrat in partid cat tara era ocupata de trupele sovietice. Cred ca pot fi numiti “oportunistii fara scrupule”. Ei au participat activ la represiune, la denunturi care bagau oamenii la puscarie, la colectivizare etc. De precizat ca in anii 50 existau inca luptatori in munti impotriva ocupatiei (nu foarte multi) si ca majoritatea populatiei spera ca America se va pune pe picioare dupa razboi si in cativa ani va ataca URSS pentru a elibera tarile ocupate cum eliberase Vestul Europei de nazisti. S-a dovedit o iluzie, dar cine intra atunci in partid facea o optiune de constiinta.Asta e generatia lui Iliescu, intrata intre 47-56

3 A treia generatie e cea a dezghetului. Scapasem de rusi si era clar ca ne pricopsisem pe termen nedefinit cu astia cu basca. Totusi, Dej lansa discret o operatiune de derusificare. Dupa 17 ani se inchidea cea mai mare parte a inchisorilor politice. Succesorul Ceausescu lansa ideea “comunismului de omenie” si a unei cai nationale, refuza sa participe la reprimarea revolutiei din Cehoslovacia ’68. Pentru multi intelectuali a fost fie un pretext sa ajunga la bucate fie o reala amagire. Pana si Paul Goma a intrat atunci in Partid. In mare, e generatia Adrian Paunescu, Octavian Paler, Marin Preda samd. Momentul asta a tinut cam din ’64 pana prin 71, cand Ceausescu lanseaza un program ideologic (tezele din iulie) care practic adopta un model asiatic – nord-coreean, stalinisto-maoist.

4. Dupa data asta toti care au intrat in PCR (grosul celor 4 milioane de membri) au facut-o din carierism. Era clar ca regimul nu va mai fi rasturnat intr-un viitor previzibil. In mod paradoxal, se poate spune ca membrii simpli de partid nici nu faceau politica: politica presupune o optiune, sa alegi o idee in detrimentul alteia, sa ai un adversar, cum spuneam. Dupa cum s-a vazut, la Revolutie nici macar unul nu a iesit sa spuna ca vrea sa ramana comunist.

Totusi nu sunt de acord ca intrau in partid din constrangeri materiale, sa-si creasca copiii. Nici astazi nu aspira nimeni sa devina deputat sau consilier judetean ca sa nu rabde de foame. Vorbim de dorinta de a promova intr-o cariera, de a-si face un trai bun, dar nu de foame. Cine rabda de foame pleaca la munca afara nu intra in politica. Asa era si pe vremea aia, pentru stricta supravietuire existau metode mai balcanice – gen pile, spagi, micul furtisag.
De privilegii beneficiau cei din esalonul mediu-superior (comitetul central, consilii judetene) – aprovizionare de la Gospodaria de Partid, excursii in strainatate, repartitii in case nationalizate, aprobari rapide pentru masina, dreptul de a publica o carte sau de a deveni sef intr-un colectiv oarecare, privilegii care acum nu par cine stie ce, dar erau uriase comparativ cu o populatie infometata.
O mare manipulare facuta in ’90 a fost amenintarea ca toti membrii de partid si toti care au avut orice fel de functii (gen sindicat) vor fi judecati sau persecutati. Era o minciuna absurda, n-ar fi avut de cine sa fie pusi la colt, ca reprezentau majoritatea populatiei active. In felul asta au fost scapati cei care organizasera cu adevarat sistemul: securistii si nomenclatura (In timp ce membrii simpli plateau cotizatie de membru, activistii primeau leafa pentru activitatea in Partid, in unele cazuri chiar o leafa mare).
Existau intr-adevar functii / meserii unde era complicat sa promovezi fara carnet de partid. De exemplu, puteai fi profesor, dar nu director de scoala sau nu titularul catedrei. Sau nu puteai lucra in comertul exterior, diplomatie fara legaturi cu Securitatea (probabil Basescu s-ar incadra aici pentru perioada Anvers). Cand ajunsese sa aiba 4 mil de membri, partidul nu mai era propriu-zis o optiune. Daca refuzai propunerea de a deveni membru, cu singuranta asta se nota in dosarul de la Securitate. Dar nu te obliga nimeni sa treci de la membru la “secretar cu propaganda”, la “prim-secretar” samd, functii active din care intr-adevar se punea in practica politica PCR. Deci cred ca era mult mai mult o chestiune de oportunism, de a face o cariera usoara si cu avantaje, nu o chestiune de supravietuire alimentara.