Eu si maine-as vrea sa mor,
Sa ma-ngroape la izvor,
La izvorul de sub punte,
Sa ma planga bradu-n munte,
C-am fost om cu ganduri multe.

Eu si maine-as vrea sa mor,
Da’ nu ma lasa un dor,
C-am un dor ce nu ma lasa,
Am un dor ce ma apasa,
Dorul de ai mei de-acasa.

Cucule, de-ai stii ce-i doru’,
Nu ti-ai lasa cuibusoru’,
N-ai umbla-n locuri straine,
Ti-ai lua puiu’ cu tine,
Da’ tu n-ai suflet ca mine.
Nu l-ai lasa prin straini,
Ca si floarea printre spini,
Ca descult prin maracini.