Azi parale lumea n-are. N-are!
Si toti se plang(e)-n criza mare.
Azi parale lumea n-are. N-are!
Si toti se plang(e)-n criza mare.
Umbla sa-si mareasca leafa
Si cei mari intoarce ceafa
Hai, hai, hai, stai la spate ca un fraier,
Sa-ti mai faci un pic de aer.
Io stiu ce poftesti mata,
Da’ n-are mosu’ ca ti-ar da.

Nepotelul meu Ilie. Ilie!
Ar vrea (ca) sa isi ia sotie
I-am adus vaduve – mii,
“Domnisoare” cu copii,
Insa el ar vrea cu foc
O domnisoara busuioc.
Pai, io stiu ce poftesti mata,
Da’ n-are mosu’ ca ti-ar da!

Mai deunazi Safta mea. A mea!
Ma sucea si ma-nvartea
Si ma lua pe-ndelete,
Sa ma-ntorc de la perete.
Eu i-am spus: “Fii mai domoala,
C-asta nu-i pe porunceala!
Si-asta e cum poate omu’,
Du-te, nu-ti mai pierde somnu’!
Pai io stiu ce poftesti mata,
Da’ n-are mosu ca ti-ar da!”