De-o fi cumva sa fim vreodata
Loviti de sus de-o soarta stramba,
Mai bine muti o viata toata
Decat lipsiti de-a noastra limba.

De-o alta nu-mi soptiti intruna,
Nu mi-o strigati pe sub fereastra,
Parerea mea nu se mai schimba,
Eu nu ma las de limba noastra!

Cat timp in lumea zgomotoasa
Va fi suflare omeneasca,
De-a pururi sfanta si frumoasa
A noastra limba sa traiasca.

Sortita-n veci de-a nu apune
Cu-a sa rostire ‘nalt-maiastra,
Mereu sub soare sa rasune,
Ca o cantare, limba noastra.

Deci vrerea mea sub zarea-albastra
S-o stie lifta cea pagana:
Eu nu ma las de limba noastra,
De limba noastra cea romana!

(Titlul exact al melodiei: “Eu nu ma las de limba noastra”, solist – Dan Balan)