Lumina lina, lini lumini
Rasari din codrii mari de crini
Lumina lina, cuib de ceara,
Scorburi cu miere milenara.

De dincolo de luni venind
Si niciodata poposind,
Un rasarit ce nu se mai termina,
Lumina lina din lumina lina.

Cine Te cunoaste Te iubeste
Iubindu-Te nadajduieste
Ca intr-o zi, lumina lina
Vei rasari la noi deplina
Cine primeste sa Te creada
Trei oameni vor veni sa-l vada

Lumina lina lin lumini
Rasari din codrii mari de crini
I-atata noapte si uitare
Si lumile-au pierit in zare
Au mai ramas din veghea lor
Luminile luminilor

Lumina lina lin lumini
Instrainandu-i pe straini
Lumina lina, nunta, leac
Tamaduind veac dupa veac
Cel intristat si parasit,
Cel plans si cel nedreptatit
Si pelerinul insetat
In vatra Ta au innoptat
Lumina lina, leac divin
Incununandu-l pe strain
Deasupra stinsului pamant
Lumina lina – Logos sfant.