(articol repostat in urma stergerii site-ului de pe server de catre un host dobitoc)

“Mintim Romania si asta ne ocupa tot timpul” e sloganul sub care echipa de campanie a lui Traian Basescu ii parodiaza pe angajatii lui Dan Voiculescu, pentru ca ziaristi nu poti sa le spui. Basescu apare in doua clipuri postate, culmea, chiar pe site-ul trustului Intact si care vor promova aparitia site-ului de campanie televizorulpresedinte.ro

(articol repostat in urma stergerii blogului de pe server)

Primele imagini din Romania sunt: o fata care duce de lant o vaca pe o sosea, o caruta cu coviltir si alte doua carute care merg agale pe drum. “Asta iti vine in minte cand te gandesti la Romania (nu ca ne-am gandi prea des), spune realizatorul Jeremy Clarkson. Ne imaginam ca e plina de boi si de oameni care arunca cu pietre in tigani.” Imaginea de contrast prezentata de britanicii de la cea mai populara emisiune automobilistica e parcul de masini de fite din Mamaia. Si imaginea de nemancati a romanilor nu se opreste aici: “a veni aici cu o masina de 160.000 de dolari e ca si cum ai purta un costum facut din mancare”. In drumul dintre Constanta si Bucuresti cele trei masini sport au fost turate la maximum intr-o competitie pe Autostrada Soarelui, dupa ce au privit curiosi vanzatorii de fructe de pe marginea drumului.

In drum spre Casa Poporului, “turistii” englezi au avut surpriza ca Romania nu figureaza pe hartile GPS ale unor masini de lux, asa ca au fost nevoiti sa apeleze la amabilitatea bucurestenilor. “Ceausescu era complet nebun” a fost concluzia lui Jeremy si Richard in fata celei mai mari cladiri civile din lume, despre care au inteles ca era un fel de casa particulara a lui Ceausescu. E drept ca despre politicienii romani actuali au avut o parere ceva mai buna, recunoscand ca in Marea Britanie nu le-ar da nimeni voie sa organizeze curse de masini pe sub cladirea Parlamentului. Ciudat e ca desi s-au intalnit cu redactorul sef al Top Gear Romania, Costin Giurgea, cei de la editia britanica au vorbit despre editia locala a emisiunii lor cu un program in limba rusa despre Sandero. Poate ar fi trebuit sa le explice cineva ca in Romania nu avem decat o revista, nu si o emisiune TV Top Gear.

Punctul culminant al emisiunii de la BBC a fost intrecerea desfasurata pe Transfagarasan, una din cele mai frumoase sosele din Europa

De numele pompos, cu aer pasoptist, al aliantei dintre PNL si PD aproape ca nu-si mai aminteste nimeni. Dreptate nu s-a facut in rastimpul mandatului lui Basescu. Ar fi fost si greu cu o justitie personificata de Mona Pivniceru. Si nici nu poti sa spui ca oportunistii pedisti ar intruchipa adevarul. Dar cea mai mare dintre realizarile mandatului Basescu e ca a facut din adevarul soptit pe la colturi despre oligarhii care au pus mana pe Romania, un adevar spus in gura mare, in direct si la ora de varf. Numele celor mai discreti manipulatori si combinatori ai mafiei politico-financiare sunt acum pronuntate si in ultimul catun din tara asta. O fi la fel de putin ca o condamnare din vorbe a comunismului in Parlament, dar eu cred ca, pentru curajul de a aduce la suprafata acest adevar, Basescu si-a meritat salariul de presedinte.
Daca romanii vor face prostia sa-l aleaga in conditiile astea pe Geoana, o vor face in cunostinta de cauza, intrand de buna voie intr-o noua perioada fanariota: epoca moguliota.
Din pacate pentru Geoana, acest adevar furisat in mintea celui mai ignorant dintre romani il va urmari intreg mandatul, pana cand toata panglicaria lui se va face ghem. Adevarul asta mare cat Casa Poporului, peste care nu va putea sari nimeni va fi greaua mostenire pe care Geoana nu o va invoca niciodata decat in gand.

“Pai, ba Dane, vrei sa-ti spun ca io pana la 19 ani nu trecusem de Inter?” ii spune, la ora dezvaluirilor, Serghei Mizil lui Dan Diaconescu, “Pai io daca ma duceam la ala, avea vila, ma duceam la ala avea piscina, ce naiba, ba, io credeam ca toata lumea traieste asa…” Sunt amintirile din comunism ale fiului lui Paul Niculescu-Mizil, fost rector al Academiei Stefan Georghiu, uzina de politruci a tarii, apoi, prin rotirea cadrelor, seful sectiei Agitatie si Propaganda a Comitetului Central sub Gheorghiu Dej, ministru al Invatamantului si Educatiei Socialiste, respectiv ministru de Finante.
Pe Serghei Mizil nu te poti supara. E un tip cu un umor nebun, pe care nu-l poti acuza ca s-a nascut intr-o familie. Amesteca poznele de copil teribil cu cinismul bascalios. Are la fel de multi prieteni printre borfasi, puscariasi si nomenclaturisti. Uneori lumile se intrepatrund atat de alert in povestirile de la “televiziunea poporului” ca nici nu-i mai deosebesti.
E, in general, o lume in care fiecare se cunoaste cu fiecare de dinainte de ‘89. Nicu Ceausescu cu Tatulici, Madalin Voicu cu Adrian Nastase, Gigi Becali si Irinel Columbeanu cu Maurer Jr, Petre Roman cu Zoe Ceausescu si Ion Iliescu, iar insiruirea ar merge la nesfarsit. Pentru oarece bani de buzunar in plus, Serghei Mizil si varul Mihaelei Geoana (Vasile Barba) cumpara oi si ajung in vizorul Militiei. Ceva mai incolo de amintirile lui Mizil, Geoana il roaga pe Adrian Sarbu sa ii gaseasca un cameraman pentru nunta, ca asa era in anii ‘80 si face cunostinta si cu alt viitor mogul, Dinu Patriciu, in epoca profesor al viitoare ambitioase doamne Geoana. O increngatura balcanica greu de explicat, dar care explica multe despre cum avea sa evolueze societatea romaneasca dupa ‘89.
flash-back-uri din trecut si din viitor
Acum cateva luni fiul lui Mircea Geoana a fost vazut la volanul unei masini, chit ca are doar 16 ani. Legea ii permite, atata timp cat masinuta are litrajul potrivit. S-a inventat permisul B1, asa ca pustiul isi poate face fitele in liniste. Acum 40 de ani, gasca lui Mizil lua cate o masina de la Gospodaria de Partid doar ca sa o distruga pe cate un camp la curse off-road. Serghei isi aminteste cum ii punea pe militienii care il opreau beat la volan sa isi dea suturi in fund si ei se executau. Erau alte vremuri, te puteai distra “mai ca lumea”.
Un activist nu putea cadea niciodata prea jos. Cel mai rau lucru lucru care i se putea intampla era sa ajunga din prim-secretar director, cum patise moscovitul Iliescu. Altfel, daca ramaneai in gratii, aveai, tot dupa amintirile lui Serghei Mizil, o vila careia nici nu apucai sa ii vezi vreodata toate incaperile si dependintele, plecai in America cu pasaport diplomatic si valuta iar acasa, ca demnitar, o familie de trei persoane beneficia de serviciile a doi bucatari. Curat egalitarism comunist!
Azi vremurile sunt mai complicate, lumea e proasta ca vorbeste. Daca nu s-ar gasi astia cu gura mare, ar fi destul de furat pentru toti astia care se stiu intre ei dintotdeauna. Si uite ce greu a ajuns nepotica aia peltica deputat de Ferentari. Oana Niculescu Mizil a ajuns in Parlament cu mobilizarea lui Vanghelie si privirea ocrotitoare a lui Iliescu.

Dintre toate personajele politice Mircea Geoana mi se pare ca seamana cel mai bine cu Oana Niculescu Mizil. E genul ala de tantalau pentru care se mobilizeaza toate rudele si cunostintele familiei ca sa aiba o leafa. Atata ca pentru postul pe care il vrea e nevoie de pile ceva mai infipte, gen Voiculescu si Vantu. Nici Geoana nu debordeaza de calitati individuale, dar e nepotul generalului Geoana, ce naiba, il stim de cand era mic, nu-l putem lasa. E drept, marioneta sistemului in care fiecare cunoaste pe fiecare promite sa aduca dividende cu varf si indesat.
Romania lui Geoana, sau cum Mihaela promite sa fie mai sinistra decat Dana
Pe la colturi lumea se intreaba sceptica: la urma urmei cat rau poate sa faca un prostanac?. Tineti minte criza financiara mondiala, catastrofa umanitara din Irak si psihoza supravegherii post-9/11? Nu va vine in minte imaginea de goofy a lui Bush Junior? Un singur prost a fost de ajuns la o tara cat un continent. Slava Domnului ca noi armata nu prea mai avem, dar economie de facut praf ar mai fi.
OK, sa admitem ca Basescu ar fi Hitler, de dragul pacientului Ciuvica. Dar atunci tavalugul rosu care ameninta acum e Stalin, un diavol de doua ori mai perfid. Desi in ecuatia asta Basescu ar aduce mai curand cu Churchill, betiv, diabolic si cu toate viciile posibile, pe care il chemi de acasa sa salveze cum o sti el ce se mai poate din echilibrul de putere.
Nu mai poti sa le iei afacerile inapoi celor care spala pe creier populatia, dar macar poti sa le bagi in casa un nebun care sa ii tina in sah. N-o sa-l vad vreodata pe Voiculescu bagat acolo unde cred ca ii e locul, dar macar unu care sa-l enerveze mi-as dori. Astea sunt micile satisfactii pe care ni le mai putem permite.
O Romanie cu Mihaela Geoana prima doamna cred ca va fi una mai mormantala decat cei patru ani cu Adrian Nastase aspirand la statutul de dictator sud-american. Presa e deja una demna de lumea a treia, dupa ce Fratii Paunescu se vor intoarce spasiti la matca si corul socialisto-liberal, de la Ponta la Norica, va intona imnuri la unison, de la nord de Dunare se vor auzi greierii de atata liniste. Firava reduta a mediului privat e atat de anemiata de criza ca nici nu se va pune problema sa refuze apropourile apasate ale partidului unic.
Promisiunile in cascada ale lui Gogonel se vor duce pe apa sambetei, daca iese presedinte, dar o promisiune tot se va adeveri in tabara lui: Marian Vanghelie isi va tine promisiunea de a ajunge cel mai puternic om politic din Romania peste 5 ani.
Intr-un asemenea peisaj la fel de vesel ca Japonia dupa Hiroshima, imi permit si eu o profetie: Mihaela Geoana o va intrece pe Dana Nastase.
unde a gresit Basescu
Cateva greseli marginale: ca sa il poata bate acum pe Geoana cu arme morale, Basescu ar fi trebuit sa nu o lase pe EBA sa devina un exemplu de beizadea a tranzitiei, la indemana pentru cei platiti sa critice fie si nefondat. Ar fi trebuit sa nu lucreze cu mercenari gen Oprea, Netoiu, Paunestii, etc. Daca vrei sa il ataci pe Iliescu cu spiritul Pietei Universitatii, nu il folosesti pe Talpes ca portavoce, ca te faci de ras. De altfel, un asemenea spirit e greu de identificat inclusiv in PNL, care poarta deja fraudulos un nume istoric cu care nu are mare lucru in comun. Exponentii acestei drepte morale au fost demult starpiti din atentia publicului
In concluzie: Cu Basescu in fruntea statului, aerul nu va fi purificat, dar cu Geoana, creat din baloane de sapun si ghidonat de cei mai lacomi dintre dusmanii democratiei, atmosfera va deveni irespirabila.

(articol republicat dupa stergerea blogului de pe server)
Later edit: Intre timp, "mogulul discret", Dinu Patriciu l-a mustruluit pe Crin Antonescu si i-a adus aminte cine da banii in partidul asta. Iertati-l, stimati moguli, aznoapte a avut doar un accidental moment de luciditate! N-o sa se mai repete. In conferinta de presa de la ora 12, Crin Antonescu a declarat ca ramane anti-Basescu si ca, in functie de negocierile cu PSD, studiaza posibilitatea de a merge in campanie cu Geoana. Cat de nataflet sa fii totusi, ca strategie, sa anunti inainte de a obtine ceva concret ca vei negocia doar cu unul dintre ofertanti?! Din nou, strategii lui Crin nu joaca pentru el.

Cu zece zile inainte de noaptea numararii voturilor, Dragos Paul Aligica facea o analiza profesionista din care rezulta ca Antonescu si-a gasit adevarata strategie castigatoare abia cand s-a trezit sa il atace pe Mircea Geoana, cel de pe locul 2 si adversar ideologic traditional. Si inca un lucru: ca liderul liberal a tras lozul castigator mult prea tarziu ca sa mai poata schimba ceva, lucru care s-a adeverit:

“Cum a putut o persoana inteligenta precum Antonescu sa accepte o strategie atat de evident absurda? Vorbim aici de incompetenta consilierilor? Vorbim de un caz de sabotaj venit din interiorul campaniei? Exista si o a treia alternativa: Daca de fapt campania sa nu este decat un flanc al unui front mai larg ce are in spate un stat major avand in control si campania lui Mircea Geoana? Acceptand aceasta ipoteza indrazneata, intrebarea devine: a fost o idée buna aceasta segmentare pe doua flancuri care iata, ii ofera lui Traian Basescu exact challenger-ul pe care si l-a dorit pentru turul doi?”

Figura frumoasa pe care Crin Antonescu a facut-o in primul tur se datoreaza dezbaterilor televizate si ruperii tardive de Mircea Geoana, cu care parea ca vrea sa intre impreuna in turul doi, in pas de dansul pinguinului, doi intr-un cerc de hula hop. Cu o tinta obsesiva impusa de altii, Crin Antonescu a uitat vreo 5 ani ca are in fata un exponent al gandirii comuniste de care Romania incearca de 20 de ani sa se rupa si ca partidul lui Geoana e in duratele mari ale istoriei rivalul cel mai inversunat al liberalismului. I-a spus pe nume doar in confruntarea finala: “sunteti un demagog, dle Geoana”.
A fost frumos dar cam tarziu. Securistii cu televiziuni, numiti popular moguli, facusera tot ce putusera pentru a-i sufla in panze. L-au sacrificat chiar pe unul de-al lor, Sorin Oprescu, rasfatatul lor de la locale, pe care acum l-au sugrumat mediatic in favoarea lui Antonescu si a lui Geoana, de la care ar fi luat halci decisive daca, sa zicem, confruntarile s-ar fi purtat in patru. De ce au facut una ca asta? Pentru ca ei nu fac decat pariuri pragmatice, pe bani. Pe foarte multi bani.
Antonescu a ajuns la vorba lui Basescu
Motaind in Parlament, Crin Antonescu n-a prea inteles cum sta treaba. A crezut ca se poate baza pe suportul unuia ca Dan Voiculescu, o vreme nici nu a avut alte aparitii, asteptand ca mogulii sa-i bage in traista. Si a patit ce patesc oamenii cinstiti cand cred ca isi fac prieteni borfasii: o vreme se simt mai puternici si mai destepti decat cei care raman in continuare cinstiti, capata un sentiment de aroganta, dupa care, brusc, raman cu buza umflata. O patesc sistematic presedintii opusi sistemului, care ajung sa creada ca “serviciile” joaca de partea lor. A patit-o si Traian Basescu. Incepi sa primesti barfe din culise, tarfele de presa te lauda, simti ca esti la butoane, poti face golanii cu golanii si intr-o dimineata afli ca ai fost doar ingropat in informatii inutile, sistemul isi vede de drum fara tine. Abia in acea dimineata intelegi de ce a spus Ceausescu “si i-am avut in mana…” la Targoviste.
In privinta marilor rechini ai sistemului, Basescu s-a dezmeticit ceva mai repede. L-a numit “solutie imorala” pe Voiculescu de prima data cand a batut palma cu el, iar de atunci i-a fost doar dusman. Nu-i vorba, are si el mogulii si securistii lui – Fratii Paunescu vs Sorin Ovidiu Vantu, plus dezertorii din guvernul de mafioti al lui Nastase. Dar, ca orice marinar, cel putin nu si-a pierdut busola, e suficient de golan sa stie din prima cu cine are de-a face. Nu-l baga sub masa orice combinator.
Crin Antonescu, spunand patetic in noaptea alegerilor: “Dle Vantu, dle Voiculescu, va bateti joc de votul tinerilor!” dovedeste ca ar fi fost un presedinte slab. Genul care se prinde abia prin mandatul doi cum sta treaba si in cine NU trebuie sa aiba incredere.
Da, se pare ca la numaratoare ecartul dintre Crin si Geoana e ceva mai mic ca la exit-poll-uri, dar nu esential. Diferenta e doar de efect psihologic, cifra lui Geoana nu mai incepe tot cu 3, ca a lui Basescu, ci cu 2. Iata pe cat de putin l-au vandut “prietenarii” pe Antonescu. Dar cat de rasfatat a fost Crin Antonescu de Voiculescu si Vantu pana in acea zi? Nu atat de mult pe Realitatea, care si-a respectat contractul cu Gusa, cat pe Antena 3, unde Bogdan Teodorescu ne anunta cu ochi bulbucati ca Antonescu E SOLUTIA.
Dar Crin Antonescu nu e singurul care are revelatii in noaptea asta. Victor Ciutacu recunoaste (tardiv) ca e un dobitoc. Si ne mai dezvaluie un secret al lui Polichinelle:

Fara mediatizarea imbelsugata de pe posturile mogulilor rai si fara oamenii care te-au enervat seara trecuta in studioul Sintezei zilei, ai fi ramas ceea ce reusisei sa devii pe cont propriu: politicianul simpatic, superficial, cu discurs impecabil, in vesnica opozitie (in propriul partid, fata de propriul guvern, in raport cu puterea). Dar n-a fost asa! S-a pariat pe tine, atat individual, cat si in grup. Anumiti oameni (carora, crede-ma, le era mult mai confortabil din punct de vedere al viitorului lor imediat sa se prefaca a crede ca Mircea e altrenativa) si, daca vrei tu, in linia discursului basescian pe care l-ai imprumutat, niste grupuri de interese (care au alte motive decat noi) te-au suspectat ca vrei si poti depasi nivelul de speranta.

Cum? Poftim?! Victor Ciutacu si restul sectei de la Sinteza zilei nu l-au sustinut pe Crin pentru ca asa i-a indemnat constiinta? S-au aliniat unei politici de grup care are in spate interese concrete!? Si dl Voiculescu…. nici dansul nu ne vrea binele?! Nu are un partid cu care vrea sa salveze tara, aliat cu PSD?! De fapt face pariuri cinice pe candidati de la care asteapta sa isi recupereze apoi investitia?! Vaai, dar aceste dezvaluiri ne doare…. De ce ne dai asemenea vesti monstruoase Victoras, Crin dormea atat de bine la ora asta, muncise mult peste obisnuinta lui in campanie, era cat pe ce sa si castige cursa pentru voi. Acum nu mai aveti la derby decat o martoaga: pe Mircea Badea. Pardon, Geoana!

O sinteza a dezvaluirilor neasteptate culese de Academia Catavencu despre 3 candidati prezidentiali:
Traian Basescu

• a fost la un pas sa isi repare ochiul printr-o operatie
• radea cu HA HA HA de cand era mic
• avea plete, un par bogat si ondulat
• baga comentarii pe site-urile ziarelor (mai mult ca sigur si Elena Udrea face la fel)
• bautura preferata e mustul (asa sustine)
• profesorul de sport spune ca se folosea de privirea sasie pentru a inscrie la handbal
• era sa-i lase si pe francezi fara flota in ‘81, cand 38 de nave au luat foc din cauza navei pe care o conducea

Mircea Geoana

• capul familiei, Mihaela, conduce un Lexus
• a vandut rulmenti la turci
• in strainatate a trait cu 60 de dolari pe luna timp de 7 ani, reusind sa agoniseasca 200.000 de dolari (asa rezulta din declaratia lui de avere)
• soacra lui are brevet de revolutionar
• aceeasi soacra a avut 5 case, dintre care doua in Primaverii si una la Snagov
• una din case e retrocedata de primarul Basescu
• poarta la el 100 de mil cash, pentru orice eventualitate
• viitorul sau fin, Adrian Sarbu, i-a facut rost de cameraman pentru nunta in ‘85
• si pe Patriciu il cunoaste din ‘83, cand ii era profesor Mihaelei la Arhitectura

Crin Antonescu

• nu a dansat niciodata
• poarta la el doua oite din plastic, jucarii din copilarie
• secretara lui e o blonda care a cantat in doua formatii etno
• a luat bataie in alegeri de la tocilarul de Ionut Popescu
• desi nu a avut decat 19 invitati la nunta secreta din Italia, unul din ei a fost Dinu Patriciu
• elevii de a cincea au plans cand au aflat ca o sa-l aiba diriginte

(articol repostat dupa stergerea blogului de pe server)
Acoperita de galceava electorala de la Bucuresti, o stire importanta a trecut neobservata. Europa are primul ei presedinte. Il cheama Herman van Rompuy si e, tehnic, presedinte al Consiliului European al EU. Primul ministru belgian e crestin-democrat, economist de profesie, scrie poezii si eseuri despre Toma D’Aquino. Se opune integrarii Turciei in UE. Participa la reuniunile grupului Bilderberg si in primul sau discurs oficial ca presedinte a vorbit despre 2009 ca primul an in care G20 a instituit o guvernare globala ca raspuns la criza. Iar acum, sa ne intoarcem la periferia Europei, unde 12 barbati vor sa fie presedintele Romaniei.
de ce nu un outsider
Mi se pare o dovada de tupeu si lipsa de masura sa te prezinti in fata natiunii din postura de anonim pretinzand direct functia suprema. Ce ii impiedica pe cei care vor sa isi ofere serviciile patriei sa inceapa prin a candida pentru un post de primar al unei localitati? De acord cu scuza ca exista un blocaj mediatic pentru cei din afara sistemului, dar nimeni nu te opreste sa iti faci un site, sa lansezi comunicate de presa ori sa ai initiative si prestatii originale. Mai devreme sau mai tarziu, vei fi remarcat.
De exemplu: Eduard Manole a aparut acum 9 ani, lumea a spus “iata un tanar de perspectiva”, dupa care a tacut malc si a iesit din nou la suprafata. Cata incredere poti avea in asemenea oameni? Cum anul asta au lipsit din campanie cei care candideaza din motive psihiatrice, am impresia ca unii o fac doar pentru a suplini lipsa unui buget de publicitate, iar asta mi se pare la fel de insultator pentru ideea de democratie. In timpul dezbaterii de la TVR, Remus Cernea si-a intrebat un contracandidat: “Ati intrat pe site-ul meu, remuscernea.ro?” Daca traficul e miza pentru care apari la televizor, clar ne risipesti timpul.
Cel mai interesant dintre outsideri mi s-a parut Eduard Manole, cel care a avut curajul sa atace si doua teme tabu: rolul antinational al serviciilor de informatii si autonomia periculoasa a BNR. Totusi, solutia sa pentru cea de-a doua problema mi s-a parut nefezabila. De altfel, simpla accesare a paginii eduardmanole.com va convinge pe oricine a trecut de varsta copilariei ca e ceva in neregula cu acest domn (a carui teza de licenta e despre Cosmologia Cuantica…. uau!). Fundalul site-ului e o poza cu flamingi roz peste care e dl Manole in costum cu sloganul: “Va puteti imagina Paradisul?”. Nu mai reiau ce am spus mai sus despre lipsa de masura, doar ii asigur pe cei care nu l-au auzit vorbind ca, in rest, dl Manole pare sanatos la cap.
Ce m-a facut sa nu ii dau un vot simbolic lui Eduard Manole in primul tur a fost retorica nationalista. Cu mina serioasa si alura tinereasca aducea un pic cu Zelea Codreanu si mai mult cu Vadim Tudor, dar fara umor. La teza cu renationalizarea firmelor privatizate pana si Vadim a renuntat, dar Eduard Manole o prezinta ca pe ceva foarte practic. Chiar si sloganul “Va dau tara inapoi!” mi se pare nefericit. As fi preferat ceva gen “Ne luam tara inapoi!”, nu ceva care sa inceapa cu “va dau”.
Remus Cernea are o prezenta online foarte buna si e unul dintre cei mai buni vorbitori prezenti in cursa. La capitolul impresie artistica am retinut un clip electoral (se gaseste pe youtube) in care in loc de bai de multime, tanarul, care sta cu parintii si ar vrea sa se mute la Cotroceni, se postase la capatul scarilor rulante de la metrou, ca impartitorii de fluturasi si dadea mana cu lumea. Aveai n-aveai chef, dadeai mana cu el, daca ieseai de la metrou. O imagine mai penibila ca asta, n-am vazut in toata campania.
Pe fond, la Remus Cernea nu-mi place mai nimic din mixul ideologic stangist care cuprinde de la oengism la ecologism. Sunt idei la care nu vibrez, iar cand sunt nervos le gasesc chiar detestabile. Altfel, ii respect lupta pentru drepturi cetatenesti, pe care daca ar putea sa o scoata din sabloanele legaliste ale milogilor din ONGuri, ar putea sa o faca chiar populara.
In fine, am luat in calcul si un vot amuzant, pentru cel mai distractiv dintre candidati, Ninel Potarca. Mi-a placut cum si-a sustinut singura idee de campanie, privitoare la lipsa de sanse a romilor, o tema confiscata pana acum de Madalin Voicu, un reprezentat al sistemului (de dinainte si de dupa), care a dus disciplinat la PSD voturile comunitatii. Din pacate pentru el, dl Potarca s-a exprimat ca un analfabet si, din principiu, oameni fara carte nu votez.
cu Crin Antonescu in primul tur
Da, vreau sa il trec clasa pe repetentul care a avut nevoie de inca doi ani ca sa termine facultatea de istorie. E totusi cea mai mare sansa ca Geoana sa pateasca rusinea de a nu intra nici macar in turul 2. A avut o prestatie buna in dezbateri, chiar daca dupa aceste doua emisiuni mari si late probabil o sa isi ia din nou un concediu si cativa ani n-o sa-l mai auzim.
Daca ar ajunge presedinte ar fi si primul presedinte roman care n-a fost membrul PCR. Ar fi totusi un presedinte tanar si liberal, asa cum nu visam sa avem de pilda in anii ‘90, cand babele lui Iliescu faceau legea la urne. Da, nu a lasat mai nimic in urma lui de aproape 20 de ani de cand face politica. (Pentru perioada cand partidul lui a fost la putere are scuza ca tocmai trecuse printr-o tragedie in viata privata.) Dar e la fel de adevarat ca nici nu a demonstrat ca a intrat in politica pentru a se imbogati.
de ce nu si in turul 2
Intr-un fel, Crin Antonescu e mai controlabil de moguli decat Mircea Geoana. Un calcul simplu ne spune ca daca as fi Voiculescu l-as prefera pe Antonescu decat pe Geoana, care va trebui sa imparta prada cu Vanghelie, Mazare si toate mafiile din PSD. Si eu vreau un presedinte care sa-l poata da afara din biroul lui pe Voiculescu, daca ii cere ceva. Nu-l vad capabil pe Crin Antonescu sa faca asta. La “Sinteza zilei” e mai laudat chiar decat Geoana.
cu Traian Basescu in turul doi
Pentru un mandat ratat, Basescu nu merita sa il votez din primul tur. Ar fi ca si cum i-as spune ca sunt multumit de ce a facut.
E, totusi, cel mai viu dintre candidati. Stiu ca e un mercenar de conjunctura al unor cauze in care cred, dar e pur si simplu datator de speranta sa il auzi dand replica unora pe care ii dispretuiesc. E o parte din sistem, motiv pentru care l-am si numit mai demult presedintele ticalosit. Dar o parte inca greu de digerat pentru sistem. Daca de o parte e justitia reprezentata de Mona Pivniceru, Lidia Barbulescu & Co, plus presa mafiotizata gen SRS si Chireac, iar de alta Basescu, un om cinstit nu are ce cauta decat impotriva primei tabere, si cu parere de rau multi liberali au ratat aceasta disociere.
si mie ce-mi iese…
O parte din cei care il lauda pe Basescu o fac din oportunism. Sunt atat de partinitori incat daca ar avea puterea mogulilor probabil nici nu s-ar comporta diferit. Mie alta satisfactie decat aceea ca l-a batut pe Nastase si (sper) il va bate si pe Geoana nu prea mi-a adus. Basescu e presedintele meu doar in talk-show-urile cu oponent, in alte locuri nu stiu sa ma reprezinte. Cand isi va termina al doilea mandat voi avea 35 de ani… Nu il vad capabil sa faca din Romania nici macar ce i-ar permite datele actuale, daramite tara la care am visat. Si totusi, realist, e nevoie de samanta de scandal a lui Basescu pentru echilibrul de putere intre oligarhi. Declaratia de condamnare a comunismului nu mi se pare suficienta, e chiar o falsificare a istoriei sa spui ca Basescu e primul presedinte care s-a rupt de comunism, dar cei care au huiduit atunci si cei care inca nu accepta verdictul din acea declaratie ma ingrijoreaza cu adevarat. Cel mai clar merit al lui Basescu e ca nu a cautat sa controleze presa. Conditionarile economice te impiedica sa spui ca avem o presa libera, dar partea gaunoasa a presei e in mai mare masura ostila decat favorabila presedintelui. Iar aceste doua lucruri pot fi bifate la reusite ale mandatului Basescu.
un mesaj personal
In concluzie: Te votez bai, betiv patetic, desi stiu ca de pe 7 decembrie o sa ne uiti iar si o sa te intorci la prietenii tai: asfaltangii, frati paunesti, netoi si slugi pediste. Te votez, cu riscul sa o vad pe EBA suita si mai sus in copacul politicii. Te votez, desi stiu ca n-o sa ai nicio greata sa refaci alianta cu PSD pentru a forma guvernul dupa alegeri. Te votez, desi nu te-am iertat ca te-ai bucurat de infrangerea Rapidului cu Becali de gat la carciuma. Te votez, nu pentru populismele tale ieftine, ori pentru regasitul nationalism de doi bani. Te votez, chiar daca ai putea redeveni prieten cu Vantu dupa alegeri, ca la inceputul mandatului. Te votez, desi stiu deja ca sunt mai multe categorii care vor ramane cu lege speciala pentru pensii si daca doar PD-ul ar vota in Parlament (securistii, militarii, alti paraziti din justitie). Si desi nu am, in general, vreo asteptare pozitiva de la un nou mandat Basescu. Pur si simplu atat de detestabila mi se pare campania dusa de trompetele lui Voiculescu si Vantu incat vreau sa nu parem cu totul o tara de prostanaci condusi cu televizorul.

La casele de pariuri, probabil Elena Udrea ar fi avut cea mai mare cota daca s-ar fi pariat pe nume feminine cu rol devastator in dezbaterea prezidentiala. Dar marea absenta din public a fost inlocuita de o alta bucata blonda, momentan anonima. Iar rolul de bomba (deloc sexy) a fost preluat de soacra lui Mircea Geoana.
Cu povestea despre soacra, Mircea Geoana si-a dat un autogol antologic, mai ceva ca Banel pe Santiago Bernabeu. Nefortat de nimeni, ba chiar poftit sa se laude, dl Geoana raspunde ca fapta cea mai buna pe care a facut-o in viata particulara e ca n-a dat-o afara din casa pe soacra-sa. WHAT!? Iti amorteste creierul sa auzi ceva atat de halucinant.
Abia acum realizezi cata bezna poate fi in mintea acestui tantalau al clasei politice. In mintea lui, probabil, asta era o razbunare pentru acuzele ca n-ar fi barbat, ca ar fi sub papucul soacrei: “Vezi, mama soacra? Puteam sa te dau cu boarfele in strada, da sunt baiat bun, hai, culca-te pe canapeaua cumparata din banii mei…”
cateva impresii dupa dezbatere
Prima impresie ar fi ca Geoana s-a speriat totusi degeaba de confruntare. Niciunul dintre cei trei nu a primit o lovitura de moarte. Crin Antonescu a urcat cateva procente, dar probabil nu suficient pentru a prinde turul doi. Basescu probabil si-a dezamagit putin fanii, dar nu atat cat sa piarda decisiv.

Antonescu a pornit in forta. A fost mai bun la discursul liber, percutant si credibil, cu exprimari simple. Tot el a fost si primul care a lovit pana la oase cu intrebarea despre cumnatul Costea, in care i-a demontat toata retorica demagogica de compasiune pentru saraci.

Atat Geoana cat si Basescu si-au facut numarul fara sa se intreaca cu firea. Geoana si-a recitat poeziile populiste, Basescu si-a aparat mandatul. Per total as zice ca a scapat ieftin dupa un mandat ratat, fara sa fie bagat in corzi decat la momentul de aur al lui Geoana, tirada cu “nu traim bine”.

La capitolul modele morale alese: Mircea Geoana – gretos de fatarni cu patriarhul Daniel drept model, Crin Antonescu – la fel de fals prin alegerea unui model cu presupusa priza la tineri, Tudor Chirila, care se intampla sa mai si sara la bataie la bautura sau sa mai fumeze cate o iarba. In fine, Basescu a punctat destul de bine, din nou cu sotia.
Apropo de sotii: pentru functia de prima doamna, nevestele lui Geoana si Antonescu n-ar trebui sa se califice in turul doi. Fara suparare.
PS: dupa dezbatere, intervievat de CTP (care a fost furibund anti-Basescu), Crin Antonescu a spus ca ar fi putut nominaliza ca persoane pe care ii respecta si pe Adrian Mutu si Adrian Copilul Minune.
Asa ca melodiile de mai sus sunt cum nu se poate mai potrivite: Va prezentam manele electorale cu Gicuta din Aparatori (pentru Traian Basescu), Ionut Printu (pentru Mircea Geoana) si Georginel din Caciulati (pentru Crin Antonescu).
Tema referendumului a fost deja tratata foarte competent de analistul politic de la Etno TV – Varu Sandel

Domnisoara Liana Patras (devenita doamna Liana Alexandru) mi-a starnit intotdeauna impresii contradictorii. Va spun drept ca nu ma puteam hotari in ce sertar sa o plasez. De o parte era delicatetea si distinctia unei femei frumoase care stie sa stea departe de o lume de badarani, iar de alta parte era aerul de superioritate si condescendenta din pronuntia nazala a frazelor cu care craiasa din castel se cobora la nivelul unei patrii de taranoi cu miros greu. Si dumneaei nimerea mereu la mijloc intre aceste senzatii.
Pana ieri, cand un editorial intitulat Mogulii vechi si noi m-a lamurit definitiv ca Liana Alexandru intra in galeria marilor prompteriste care au dat manipularilor si minciunilor cele mai grosolane un aer de feminitate, alaturi de Andreea Esca, Alessandra Stoicescu si atatea altele. Desigur, o categorie ceva mai cizelata decat cea in care se regasesc gesticulatiile isterice marca Dana Grecu sau peroratiile de mahalagioaica sagalnica ale Gabrielei Vranceanu-Firea dar, in esenta, acelasi regn.
In fond, ce le deosebeste pe aceste doamne de prezentatorii telejurnalelor ceausiste? In afara de feminitate, nimic. Si unii si altii minteau si stiau ca mint, fara ca asta sa le produca procese de constiinta.
“Au luat nemti mai buni” e o explicatie pe care un lider sovietic a gasit-o pentru avansul americanilor in cercetarea spatiala dupa al doilea razboi mondial. “Au luat femei mai frumoase” ar putea fi, intre altele, una din explicatiile succesului manipularilor securistilor de dupa ‘89. Daca Voiculescu ar fi fost nevoit sa isi spuna direct parerile cu vocea lui gajaita de atatea delatiuni, probabil n-ar fi captat atata atentie cat, sa zicem, Oana Dobre, dupa cum nici urzelile viclene ale lui Vantu nu ar fi facut atata rating cat insinuarile dragalas-marsave ale Oanei Stancu. Nici nu poti sa te superi pe public ca prefera sa le asculte, poate sa si creada, pe ele decat pe Zoe Petre, Ana Blandiana sau Doina Cornea (presupunand ca aceasta din urma ar fi vreodata invitata de vreo televiziune).
In privinta Lianei Patras probabil as fi ramas la fel de indecis, daca nu s-ar fi simtit datoare sa ia pozitie chiar pe tema deja clasica a mogulilor. As fi presupus ca e o persoana onesta, care isi face meseria acolo unde se poate, careia nu i se poate reprosa la urma urmei ca patroni de media sunt fosti puscariasi si nu fosti studenti la teologie. As fi presupus ca dna Patras a concluzionat pragmatic ca libertate absoluta nici nu exista pe fata pamantului si ca s-a decis sa se foloseasca cinstit de atata libertate cata i se ingaduie.
Dar nu, Liana Alexandru dovedeste prin ceea ce scrie nu doar ca nu o strabate niciun fior de jena pentru ampla operatiune de spalare a creierelor pe care postul Realitatea o continua, ci si ca e solidara cu “politica trustului” la fel cum Mircea Badea e solidar cu stapanul lui. Dna Alexandru tine chiar sa fie ironica la adresa lui Basescu, despre care spune ca “si-a gasit Nasul”. De parca faptul ca Radu Moraru nu-si mai vinde acum serviciile lui Becali ci si le vinde lui Basescu ar schimba cu ceva lucrurile sau ar spala cumva minciunile propagate de Realitatea TV. E absolut insultator sa te scuzi ca nici pe Vantu nu l-ai vazut, nici gura nu-ti miroase, cand postul respectiv a trecut de la osanale zilnice pentru Adrian Nastase, pe vremea lui Prigoana, la guduratul pe langa Basescu, in vremea cand Vantu mai avea dosare penale deschise, respectiv la un adevarat linsaj impotriva aceluiasi Basescu, in epoca parteneriatului parafat prin Cozmin Gusa de Mircea Geoana si Sorin Vantu. Aceste schimbari sunt fapte, nu simple impresii, miscarea de trupe a fost atat de disciplinata, incat nimeni nu mai poate pretinde ca au fost simple optiuni jurnalistice ale unuia sau altuia, independente de interesele patronului.
Asemenea exemple de oportunism sunt explicatia “ostilizarii unor ziaristi fata de Basescu”, nu pretinsa nedreptate care le-ar fi fost facuta prin confundarea cu patronii lor. A te face ca nu pricepi linia generala a trustului si a incerca sa o scuzi falsificand realitatea e ceva ce niciun contract de munca nu te obliga sa faci:

“Ar trebui sa-mi fie rusine ca domnul Vantu imi e patron si ar mai trebui sa apar la televizor cu o mutra spasita, eventual, facand temenele. N-are importanata ce scoala am, ce scriu, ce spun.”

scrie dna Alexandru. Da, ar trebui sa va fie rusine, macar din cand in cand, fie si fara sa o marturisiti public, iar temenelele tocmai le-ati facut in acest editorial, fara sa va fi cerut nimeni dovada loialitatii fata de patron.

UPDATE: martie 2012
Vreți să vedeți cam ce forme ia prostituția intelectuală în presă? Urmăriți evoluția acestui personaj. De ceva vreme, tânăra blondină s-a mutat de la Realitatea lui Vântu la 10 TV, rebranduită apoi Digi 24, a lui Zoltan Teszari de la RCS-RDS. Din motive de UDMR sau de interese de business, noul patron pare destul de amabil cu Băsescu. A încercat o vreme și o colaborare eșuată cu Nașul – Radu Moraru. Mai spectaculoasă decât televiziunea de știri Digi 24, care emite în HD și are decoruri bune și știri anoste, e metamorfoza Lianei Alexandru. S-a schimbat mogulul, s-au schimbat și convingerile. Cam ca la Andrei Bădin de la B1, ex Antena 3.
Am întâlnit absolut întâmplător un text semnat Liana Alexandru pe un blog colectiv, care înclină mai curând spre putere. Chiar a trebuit să verific că nu e vorba de o coincidență de nume, pentru că pirueta era totală. Ce atacuri stranii la Ponta și Antonescu, de la o fostă luptătoare împotriva „dictaturii” marinarului! Și nu pe post, „în timpul programului”, ci pe blog, unde nu te obligă nimeni să scrii. Mi-a și venit în minte scrisoare trimisă de Adrian Păunescu lui Ceaușescu, în care îl asigura că îl adoră „nu doar în public, ci în intimitate, cu familia”.
Ei bine, exact despre Adrian Păunescu era acel articol peste care am dat, și care efectiv mi-a provocat greață. E una să îți schimbi părerile după simpatiile patronului, dar cu totul altceva să te apuci să te răfuiești cu morții, retroactiv, pentru a-ți clăti CV-ul din perioadă când altcineva îți băga bani pe card. Asta le întrece pe toate.
Dintr-o istorisire halucinantă aflăm că, în sinea ei, Liana l-a detestat pe Păunescu dintotdeauna, dar n-a găsit prilejul să i-o spună în față, deși postul îl găzduia la zeci și zeci de emisiuni, în care putea vorbi despre toate cele, de la scandalurile lui Mititelu și arestarea lui Becali, la politica externă a țării. Că Liana Alexandru nu l-ar fi dorit pe post n-a remarcat nimeni.
Acum, onctuoasa blondă ține să pună lucrurile la punct:

„L-am mai avut episodic şi conjunctural în studio, dar aşa îl simţeam ca pe oricare altul, intra în masa flecărelilor de tot soiul.”

Adică atunci când noi credeam că participă la programul de spălare a memoriei românilor, duduia nu punea suflet decât în discuțiile cu unii dintre „flecari”. Restul erau așa, de conjunctură.
Și dacă tot suntem la ora reglărilor de conturi cu răposații, Liana își mai amintește de un episod, pe care sigur nu l-a ținut nimeni minte, dar uite că ea l-a resimțit ca pe o umilință:

„Mi-a reproşat în faţa tuturor telepectatorilor care ne priveau la acea oră că l-am refuzat, că n-am dorit să fac emisiune cu el pentru că e un comunist şi un om al trecutului! N-aveam nici cea mai mică intenţie să-l atac şi n-am polemizat. Dar ce nu i-am spus atunci e că el nu era doar un om al trecutului, ci al unui trecut profund nociv spaţiului nostru public” …

Asta e din ciclul: pe moment n-am avut replică, dar acum că te-ai prăpădit și nu mai avem același finanțator, uite ce ți-aș fi zis!

Intrebat despre securisti, Mircea Geoana a raspuns cu o gafa de zile mari: “Nici noi nu stim cati suntem”. Nicio surpriza, doar amuzant. Si fara aceasta “scapare freudiana”, tot la “ei” l-as fi incadrat pe fiul generalului Geoana. Mai putin amuzant e cand ma gandesc pe cine ar trebui sa numar la capitolul “noi”.
corporatisti, publicitari, oengisti
Sigur, individual se pot gasi oameni cumsecade in toate straturile societatii. Dar ca o schimbare sa se produca e nevoie macar de grupuri, daca nu de categorii intregi. Speranta mea e legata inca de micile firme private, cate or mai reusi sa supravietuiasca. Aici vad unul din putinele locuri din care omul mai poate scapa cu mintea intreaga. Mai sus de nivelul mediu, in zona multinationalelor si a rechinilor autohtoni deja atmosfera e neurotoxica. Explicatia pe care am gasit-o e absenta concurentei reale. Multe din aceste subsidiare ale unor concerne straine s-au nascut pe pozitii de forta, cu mostenirea unor contracte ca si semnate cu parteneri traditionali din tarile de origine. Asa ca au devenit rapid pepiniere de inchipuiti, au cultivat figurile si fanfaronada pana la cote ridicole, care se pot intalni doar in agentiile de publicitate si acelasi spirit gangav ca in ONG-uri. Nu e de mirare ca intre corporatisti, oengisti si publicitari s-a creat un triunghi conjugal de zile mari, o confrerie a parazitismului cu dispret nefondat pentru bugetarii propriu-zisi.
Platiti de obicei mult peste valoarea lor individuala, neconfruntati cu o competitie reala, nu e de mirare ca acesti mutanti ai pseudo-capitalismului se pot dovedi la fel de corupti ca un demnitar, daca ajung in pozitia in care de semnatura lor sa depinda un contract.
casta superpusa
Patura care nu poate fi schimbata de niciun politician reprezinta sistemul insusi. Justitie, servicii secrete, birocratia de inalt nivel, marile regii monopoliste etc sunt locuri de unde nu trebuie asteptata nicio speranta. Orice agregare a lui “noi” ar trebui sa se faca violent impotriva lor si nu cu iluzia unor ameliorari oarecare.
micii bugetari
Daca ii critici de-a valma pe toti slujbasii statului, incluzandu-i aici pe medici si pe profesori, probabil o sa superi pe multa lume. E ca si cum ai acuza toata tara, dar adevarul e ca daca ei ar fi mai de isprava i-ar merge si tarii ceva mai bine. Nu stiu pe nimeni care sa descrie intalnirea cu doctorii si asistentele altfel decat ca pe un cosmar mai mic sau mai mare. Cu toata nostalgia pentru profesorii mei, ma tem ca pe vremea cand faceam eu liceul disparea si ultima generatie in cadrul careia erau majoritari cei cu vocatie de dascali, pasionati pana la sacrificiu. Pana ajung la majorat elevii de azi au bine interiorizat conceptul de spaga si un intreg mercurial al reusitei pe cai ocolite. Oricum, tinerii ar fi printre ultimele categorii de la care sa astept ceva bun. Decat in cinismul lor, care vrea sa treaca drept istetime, intrevad mai multa speranta in deznadejdea unui pensionar.
secesionistii
O parte din speranta Romaniei e in afara. Sunt cei care si-au spus parerea fara echivoc prin decizia de a pleca. Multi nu se intorc altfel de cum au plecat in privinta educatiei si viziunii despre viata, in cel mai bun caz doar putin mai instariti. Dar cu gandul ca ei vor fi viitoarea clasa antreprenoriala merita sa ii astepti inapoi. Cei plecati si cei care in interior s-au luptat pentru farama lor de independenta sunt baza sociala a schimbarii. Pentru moment prea putini pentru a determina rasturnarea adeptilor ceausismului. Aproape fara nicio reprezentare politica si, ca sa citez din clasici, si “fara constiinta de clasa”, dar cu adevarul de partea lor, promotorii micului capitalism sunt mai degraba o speranta indepartata, dar cei carora le-am putea multumi candva ca au facut Romania respirabila.
PS: Despre cum “a triumfat la orase si sate” ideologia hibrid a ceausismului si in ce consta ea voi vorbi ceva mai incolo. Deocamdata ma minunez ca am gasit un final atat de optimist, asa ca ma opresc inainte sa adaug o constatare atat de pesimista.