Când am deschis eu ochii înspre lumea din jur, ţara era deja făcută zob. De douăzeci de ani, cea mai mare minciună pe care o repetă generaţiile care au adus-o în cea mai deplorabilă stare a ei, în frunte cu acei dintre ei care au devenit proprietari de media, e că ţara nu era făcută zob, ci a fost stricată cumva de alţii. De cei care au avut curajul să iasă în stradă atunci, de străinii care ne poartă sâmbetele, de oricine a iniţiat orice schimbare în toată această perioadă în care s-a dat liber la vociferări.
Primul flash-mob la care am participat era o coadă la carne, nu un protest împotriva dictaturii, deşi dictatură era, pe atunci, din belşug. Cred că era felul celor care mă trimiseseră acolo de a mă integra şi implica în societate. În societatea clădită de ei, unde fiecare îşi avea locul lui la coadă. Şi nu era genul ăsta modern de coadă, în şir indian, cum vezi acum la bănci sau la bilete. Era o coadă compactă, ca un organism viu, pe multe rânduri. Un copil care nimerea în interiorul cozii nici n-ar fi putut să mai iasă de acolo, nici să vrea. Din când în când, câte un adult mai striga Nu mai împingeţi, e un copil aici!, dar de multe ori o făcea nu ca să te protejeze, ci ca să câştige câteva secunde de slăbiciune de la ceilalţi, în care să îşi facă mai mult loc. E bine să ne amintim asemenea detalii banale, pentru că suntem toţi suferinzi şi trecuţi printr-un lung tratament de spălare a creierului şi rescriere a memoriei.
La aceste cozi s-a născut genul ăla înfiorător de bătrân care urăşte copiii. Au ieşit cumva, ca un triumf al evoluţiei, din pasta primordială a unui autobuz aglomerat sau al unei cozi tixite de oameni, ca o specie mai bine adaptată, mai pregătită să îi extermine pe alţii – pe cei slabi de înger, pe politicoşii incurabili, pe visătorii atenţi cu doamnele. De la ei nu aş fi aflat niciodată că a existat şi o altă Românie, cea pe care o vedem în poze de epocă, îmbrăcată la costum de stofă, cu pălărie şi baston. De la ei n-aş fi aflat niciodată că există şi genul de bătrân simpatic şi tânăr la suflet, ca Johnny Răducanu, sclipitor şi fără tabu-uri, ca Neagu Djuvara sau stilat ca Sanda Negroponte Tătărăscu.
Nu e o invenţie, chiar a existat o conspiraţie spontană a cotoroanţelor împotriva bătrânilor de bun-simţ. Citiţi cartea Secera şi buldozerul, o monografie a satelor Nucşoara şi Scorniceşti, coordonată de Alina Mungiu Pippidi şi Aurora Liiceanu, pentru a vedea cât de mult au urât-o consătenii “apolitici” din Nucşoara pe Elisabeta Rizea. Au urât-o în anii stalinismului, în calitatea ei de victimă şi de om ieşit din coadă, culmea, pentru batalioanele de securişti trimişi în sat să îi extermine pe partizani, după cum au urât-o după 89, pentru schimbările care se petreceau în ţară şi, cu invidie, pentru notorietatea câştigată la bătrâneţe.
armatele ‘oamenilor de bine’
În primii ani de după Revoluţie, la sate, babele de la CAP-uri şi la oraşe aşa numiţii şoimi ai pieţei, care erau primii la orice coadă, au fost pentru Iliescu un fel de Hitler-Jungend, dar pe dos. Erau batalioanele de votanţi disciplinaţi şi convinşi, care zdrobeau orice dezbatere, stârpeau orice iniţiativă alternativă, din partea necomuniştilor. Aliaţii lor destoinici erau muncitorii de la IMGB – face ordine!, textilistele de la APACA, în vreme ce minerii erau eroii lor de ultimă instanţă şi argumentul suprem împotriva… Chiar, împotriva cui? A studenţilor prea obraznici, a intelectualilor cu gânduri ascunse, a femeilor prea feminine, a bătrânilor cu memorie, a celor trecuţi prin închisorile politice. Culmea e că nici ţăranii cooperativizaţi, nici muncitorii proletarizaţi nu fuseseră, de fapt, nişte răsfăţaţi ai comunismului, ci victimele asupra cărora procesul de reeducare şi depersonalizare avusese cel mai mare succes. Erau cu siguranţă mai băgaţi în seamă de propagandă, dar nimic mai mult. Incomparabil cu nomenclatura mutată în Primăverii, care se plângea, ca Suzana Gâdea, că i-au dispărut doi saci cu bani din debara.
Dacă ar avea onoarea nemţilor după al doilea război mondial, bătrânii de azi nu ar trebui să se afle în primul rând al protestelor, într-o piaţă care nu e a lor, ci să se uite în jur şi să spună: pe noi vă rugăm să ne iertaţi, vă lăsăm o ţară făcută ţăndări, poate voi o să vă descurcaţi mai bine; faceţi cumva, numai altfel decât am făcut noi la vremea noastră. Dar genul ăsta de moşi şi babe sunt diferiţi de cei capabili să spună snoave înţelepte nepoţilor, tot aşa cum ţăranii care dau interviuri la Prahova TV nu seamănă cu cei în costum popular de la Tezaur folcloric. Aceia sunt ţărani de protocol.
Ăştia sunt genul de bătrâni pe mâna cărora nu ar trebui lăsaţi copiii, pentru că îi vor perverti. Îi vor învăţa să fie egoişti şi lacomi, să aibă tupeu cu alţi copii, ca să reuşească în viaţă, să adopte toate superstiţiile şi nicio credinţă, să nu-şi respecte locul în care trăiesc, să fie suficient de ipocriţi pentru a fi respectaţi în societate. Mulţi dintre nepoţii acestor bătrâni infernali au înţeles că ipocrizia e tot ce au de răsturnat pentru a-şi face mica lor revoluţie, micul lor Paris 68. Au atacat prost, pentru că bătrâneii i-au ferit suficient de bine de orice model veritabil. Prin urmare, atunci când au pornit să demaşte ipocrizia nu au reuşit decât să terfelească buna-cuviinţă şi morala. Au luat la şuturi decenţa şi au rămas cu vulgaritatea, cu cinismul şi neam-prostia îmbogăţitului din şmecherii, iar asta li s-a părut o mare ispravă.
Păi nu e o mare realizare să te faci ultras, dacă creşti între boşorogi, care ameninţă că-ţi taie mingea cu cuţitul, dacă le cade în curtea blocului lor, nu e o mare chestie să devii paraşută, dacă eşti crescută între babe asexuate, care sorb cu nesaţ scandalurile de la OTV şi Acces direct, după cum nu e o mare realizare să te muţi dintr-un bloc hidos într-o vilă oribilă din Pipera. De altfel, ajunge să te uiţi în jur, nu la oameni ci la case, la prostul gust care marchează tot ce se construieşte de la război încoace, la cum sunt ignorate sau agresate, cele câteva insule de frumos de pe străzile din centru, ca să înţelegi ce atac sistematic au dat împotriva ţării aceste generaţii ridicate din comunism şi urmaşii lor din tranziţie. Ne purtăm cu casele, ca şi cu oamenii.
Nu e de mirare că la protestul din ianuarie 2012 s-au prezentat şi pensionari care n-au cu ce să-şi mai amăgească foamea şi parveniţi mai mult sau mai puţin scăpătaţi, gen Irinel sau Nati Meir. Unii nici nu au stârnit furia sărăcimii. Pe fostul soţ al Romaniţei Iovan (cum ai da-o tot la Irinel duc firele), un pensionar timpuriu, l-am auzit spunând că e acolo pentru că a ajuns la fundul sacului. Mi l-am amintit când cu reducerea pensiilor, spunând că a scăzut de la vreo 150 de milioane, pensie de TAROM, care nu mai putea acoperi leasingul la Mercedes. Îl susţinea din studio, Mircea Dogaru, procesomanul pensionarilor din sistemul militar şi servicii secrete. Dacă jocul e cât putem cere de la stat, la urma urmei, de ce nu ar fi aduşi în faţă performerii?
Pensionarii din piaţă sunt la fel de mândri de vitejia ultraşilor, cum erau şi pe vremea când aplaudau minerii. Dar produsul lor cel mai de perspectivă sunt tinerii cu înclinaţii ideologice: stângiştii cu vocaţie, ONG-iştii stăpâni pe articole de lege, care ar trebui să le dea dreptate şi să le garanteze nu ştiu ce, şi declamatorii de sloganuri pseudo-umaniste. Ăştia par viitorul! Ei sunt cei “convinşi că banii sunt rădăcina tuturor releleor de pe pământ, cu excepţia banilor de la stat, care sunt soluţia tuturor problemelor”, după cum i-a descris Ayn Rand.
De fapt acest gen bătrân de tânăr, al cărui ideal e să apuce un fel de pensie de la guvern, sunt noua generaţie de victime prin îndoctrinare ale comunismului. Sunt atinşi de microbul poate incurabil al socialismului, care e ceva între un surogat de religie şi o boală de gândire. De-acum nu mai au scăpare. Îi vor urâ pe toţi care au mai mult decât ei, în numele celor care au mai puţin, cerând să li se dea din ce în ce mai mult şi de la unii şi de la alţii. Şi vor fi înarmaţi cu tot arsenalul procedural şi lingvistic, ca să poată convinge că sunt purtătorii unui demers moral. În realitate, morala ar fi cea mai subversivă formă de insurgenţă împotriva acestei lumi strâmbe, care îi chinuie pe bătrânii care au trudit la crearea ei.
utopia mea
O singură generaţie fără război şi fără stat asistenţial, şi România ar deveni cea mai invidiată ţară din Europa! Are şansa asta pentru că microbul socialist a pătruns în gândirea occidentalului, pentru că declinul religios a fost urmat acolo matematic de declinul demografic şi de îmbătrânire. O îmbătrânire a tuturor generaţiilor, a dezolanţilor consumerişti de cele mai mici vârste, a dezabuzaţilor yuppies, a celor care nu mai cred în valorile occidentale. Cu aceştia în frunte, economiile şi apoi statele cele mai avansate pot fi puse pe butuci, îndatorate, cu moneda discreditată şi pe buza falimentului.
Era, sau poate încă mai este, şansa noastră. Cum singura lume bună şi dreaptă e la Dumnezeu, e posibil ca toate sistemele de pe lumea aceasta, duse până la esenţă, să se dovedească utopii. Dar aş prefera o utopie de dreapta, că pare mai practică şi mai umană. O constituţie care să nu-şi mai propună să apere decât trei valori: viaţa, libertatea şi proprietatea – dar să le apere bine şi până în pânzele albe. Un stat care să privatizeze tot, de la grădiniţe la spitale până şi cea mai mare parte a aparatului poliţienesc. Să colecteze doar o taxă pe proprietate şi o taxă de contribuabil, din care să poată fi achitate serviciile judecătorilor şi juraţilor, ale investigatorilor, care să instrumenteze orice încălcare a legii, ale politicienilor şi ale altor salariaţi, plătiţi în special pentru a se asigura de corectitudinea competiţiei pe diverse pieţe. Într-o utopie desfăşurată în alt secol, probabil nici de armată nu ar fi nevoie, ne-am putea apăra ca romanii pe timpuri, cu arme pe care să ni le cumpărăm din propriul buzunar, sau tocmind mercenari, ca oraşele-stat cele mai prospere ale Mediteranei. Dar cum suntem contemporani cu ţări conduse de o cleptocraţie militaristă, pentru care cheltuielile de înarmare sunt la căpătâiul bugetului, utopia mea se poate împăca şi cu un stat minimal, care să susţină o armată profesionistă, cât să nu fim daţi afară din NATO.
În rest, un stat cu impozitele cele mai mici, fără contracte de stat şi fără intervenţii în competiţia liberă, care ar ocroti şi încuraja pe oricine încearcă să producă un lucru, nu pe cine reuşeşte mai puţin şi cere mai gălăgios, ar fi suficient de bogat încât nici cei mai lipsiţi de noroc sau de înzestrare să nu sufere de foame. Şi cu suficient timp la dispoziţie, s-ar redescoperi gustul public pentru frumos, compasiunea reală, nu simulată sau interesată.
Dacă, însă, ţara va rămâne înlănţuită de un stat obez, cu mai mulţi asistaţi decât contribuabili, care e furnizorul celor mai profitabile afaceri chiar şi pentru privaţi, atunci mare lucru nu se va mai putea face. Pentru a mai rămâne loc de speranţă e nevoie de acel moment dureros de ruptură între generaţii.
Cei care au plecat din România să muncească în străinătate sunt derutaţi de efectele microbului socialist asupra Occidentului. Văd diferenţa uriaşă faţă de ţările din lagărul comunist, dar îi aud nu pe cei care au produs acea bogăţie şi acea civilizaţie, ci pe epigonii care o vor duce “la fundul sacului”. De-asta, deşi sunt numeric incomparabil mai mulţi decât paşoptiştii care se întorceau din Occident, pentru a revoluţiona România, încă nu pot crea o mişcare similară. Au totuşi de partea lor avantajul experienţei directe, care e preferabil oricărei utopii. Le mai lipsesc tinerii informaţi şi cu suficientă onestitate intelectuală. Sunt acei tineri a căror fantezie nu e să se aşeze la o coadă suficient de mare în faţa Guvernului, încât să înceapă să li se dea, măcar celor din primele rânduri. Ci cei care visează să rupă rândurile cozii la care i-au trimis bătrânii să le ţină rând.
Cam asta cred că au simţit şi cei care au scris în 89 pe zidul de la Universitate – “De Crăciun, ne-am luat raţia de libertate”. Cu aceia mă simt mai solidar, decât cu cei care se bucură acum din plin de libertăţile celei mai îngăduitoarei “dictaturi” din istorie, pentru a cere să fie mărite raţiile.
Articole asemanatoare:
Tags: comunisti, generatii, liberalism, pensionari, protestele din Piata Universitatii, Romania, tineri si batrani, utopii
12 comentarii
Câinele de pază al democrației a ajuns banner de publicitate politică | Sareinochi's Blog
21:01:2012
[...] În primii ani de după Revoluţie, la sate, babele de la CAP-uri şi la oraşe aşa numiţii şoimi… Erau batalioanele de votanţi disciplinaţi şi convinşi, care zdrobeau orice dezbatere, stârpeau orice iniţiativă alternativă, din partea necomuniştilor. Aliaţii lor destoinici erau muncitorii de la IMGB – face ordine!, textilistele de la APACA, în vreme ce minerii erau eroii lor de ultimă instanţă şi argumentul suprem împotriva… Chiar, împotriva cui? A studenţilor prea obraznici, a intelectualilor cu gânduri ascunse, a femeilor prea feminine, a bătrânilor cu memorie, a celor trecuţi prin închisorile politice. Culmea e că nici ţăranii cooperativizaţi, nici muncitorii proletarizaţi nu fuseseră, de fapt, nişte răsfăţaţi ai comunismului, ci victimele asupra cărora procesul de reeducare şi depersonalizare avusese cel mai mare succes. Share this:Like this:Like2 bloggers like this post. This entry was posted in Derapaje prin presă and tagged deontologie, derapaje de presa, goarna procurorilor, indiferent, infiltrat, informator, konrad adenauer, legea lustratiei, mass media, mass media aservita, politician, purtatorul de cuvant al serviciilor, securist. Bookmark the permalink. ← Anticipăpate (în ritmul acesta chiar că are să vie “Nemțeanu’, că e băiat deștept, vobește frumos”) Femeile din PSD i-au cerut Dacianei Ponta să i se maturizeze soțul → [...]
de-a dura lex
21:01:2012
excelent!
Mirko
24:01:2012
Cred ca expresia ” Batrani fara remuscari” pleaca dintr-o totala ruptura cu realitatea, toata judecata ta fiind pura teorie ( ca sa ma exprim frumos). Ceea ce orice filozof in politica ar trebui sa inteleaga este ca marea majoritate a populatiei de peste tot in lume nu este interesata in teorii si filosofii ci in aspecte foarte practice, cum ar fi siguranta materiala a zilei de maine. SIGURANTA vietuirii este prima necesitate a oricarei fiinte din regnul viu. Comunismul a asigurat aceasta cerinta elementara a vietuirii(la nivele minimale ce-i drept) si chiar daca el a fost instalat cu tancurile si cu lupta de clasa dusa pana la crima, pentru motivul acesta a prins la mase. Ar tebui sa intelegeti acesat aspect toti cei care va acuzati parintii si bunicii de lipsa de remuscari. Daca ati fi cu adevarat competenti ati face o analiza obiectiva a comunismului in toate aspectele sale, pozitive (dezvoltare economica pana la un anumit nivel, scolarizare pana la desfiintarea analfabetismului, un nivel de trai minimal asigurat, mult mai putina coruptie ca acum,) si negative ( in primul rand aspectul totalitar care a deschis calea la abuzuri criminale). Dar mai presus de toate ati accentua imposibilitatea existentei durabile a unei economii socialiste centralizate in lipsa pietei ca indicator al directiilor de dezvoltare economica. Asta a fost cauza reala a caderii comunismului si verdele a fost dat de Gorbaciov. Discutand numai aspectele politice ( totalitarismul si abuzurile sale), nu informati ci manipulati.
schmoukiz
24:01:2012
Mântuitorul i-a dat diavolului răspunsul la una dintre ispite din deşert: “Căci nu doar cu pâine va trăi omul, ci şi cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. (Asta, aşa, ca să pară că-mi merit ştampila de filosof aplicată.) Comunismul a plecat de la contrarul acestei afirmaţii, din materialismul cel mai vulgar, n-a reuşit să ofere ce promitea, sacrificând spiritualul, după care s-a transformat într-o mişcare pseudo-morală, care acuză capitalismul de abundenţa pe care n-a reuşit s-o creeze. Oricum ar fi stat lucrurile, vor exista mereu oameni (numiţi-i ciudaţi, numiţi-i filosofi) care vor considera comunismul abominabil tocmai pentru că e totalitar, pentru că e împotriva libertăţii încă din faza lui de proiect teoretic. Alţii, desigur, vor avea alte priorităţi şi alte scări de valori.
Afirmaţia că a asigurat minimul necesar e un neadevăr istoric. Milioanele de ucraineni, cei 30 de milioane chinezi morţi în foametea de pe vremea lui Mao, nord-coreenii hrăniţi cu rădăcini, nu pot depune mărturie, dar cu siguranţă n-au avut cetăţenie americană. Şi foamete a fost la sate şi în România lui 47, respectiv o foamete mai mică în oraşe, în anii 80. La fel de dicutabilă e şi afirmaţia că a acoperit nevoia de siguranţă. Mai curând de Securitate, dacă pot să fiu ironic. Nu prea se poate vorbi de siguranţă, când eşti săltat în toiul nopţii şi anchetat câţiva ani fără proces, sau când eşti evacuat din casă cu aviz pentru 24 de ore.
Desigur, cei dresaţi, nu au parte de astfel de neplăceri. După cum o masă mare de oameni înţelege rapid cum “să se descurce”. Mulţi dintre cei care sunt acum în piaţă, se descurcau atunci, cu relaţii, şterpelind câte ceva de la serviciu, găsind un post călduţ, iar acum nu se mai descurcă. Aşa e lumea, poate nici milionarii de azi nu s-ar descurca prea bine în alte vremuri.
Până şi la reuşita educaţiei comuniste se pot aduce obiecţii. Pur şi simplu alfabetizarea era necesară pentru o mai bună eficienţă a propagandei, iar cei proaspăt alfabetizaţi au devenit la nivelul de jos cadre de nădejde. Cu adevărat fidele, pentru că nu ştiau altceva şi erau recunoscătoare pentru progresul lor real. Altfel, reuşitele sociale ale comunismului sunt de toată jena. Se tot aduc în discuţie “ctitorii” gen metroul, de parcă aşa ceva nu s-ar fi făcut în alte ţări fără dictatură. Există în mai toată Europa vestică, unde infrastructura în general e incomparabil mai bună. Chiar şi pe cei mai săraci dintre muncitorii din ţările cu tradiţie capitalistă, dacă îi compari cu muncitorul mediu din comunism, tot ies în dezavantaj aceştia din urmă.
În schimb, partea cu corupţia e o enormitate. Păi orice dictatură e corupţia însăşi. La nivel de cifre, o şpagă de x milioane sau miliarde sigur că impresionează, dar pentru omul de rând rămâne un spaţiu uriaş de libertate personală. Nu-i ia nici casa, nici maşina, nici aparatura din casă, nici concediile, nici locul copilului de la facultate, nici accesul la spital. În comunism toate astea se schimbă, fie îi sunt confiscate, cu pretextul luptei de clasă, fie trebuie să participe el însuşi la corupţie pentru a beneficia de ele. Nicio diferenţă faţă de mafie.
Am mai vorbit despre lucrurile acestea, fără să am pretenţia unei mari analize. Şi despre dependenţa socialismului de economia capitalistă, aici şi despre cum văd eu regimul comunist, cel puţin ceauşismul, aici.
Nu îi judec pe părinţii mei şi nici pe ai altora, mi-am spus doar părerea despre o parte din membrii acelei generaţii. Nu am ceva cu vârstnicii, în general, am şi dat exemple de persoane admirabile la vârsta a treia şi se pot găsi încă multe. Ai mei au fost undeva la mijloc, oameni obişnuiţi, n-au făcut politică nici de o parte nici de alta, dar au suportat-o. Ca ei au fost mulţi, unii au dus blândeţea şi modestia cu care au îndurat sărăcia până spre sfinţenie. În stradă mă tem că îi vedem tot pe cei îndoctrinaţi, care au produs răul, ori s-au furişat pe coridoarele lui.
E posibil nici să nu informez nici să nu manipulez, sau ambele… spun doar o părere.
ioan
26:01:2012
Induiosator articol, il recitesc si tot nu realizez daca e vorba de naivitate autentica sau pur si simplu de rea-vointa. Banuiesc ca locuiesti in capitala, nimic nu te putea opri sa dai o fuga pana in Piata Universitatii, sa vezi exact pentru ce militeaza “paduchii”, “asistatii” si “copiii batrani” – te asigur ca nu pentru ceea ce voi numiti “pomeni de la stat”. Ai fi remarcat si faptul ca acesti batrani pe care ii dispretuiesti, lipsiti de staif boieresc si esarfe bonome, sunt totusi o minoritate in randul protestatarilor, altminteri destul de pestriti. Majoritatea absoluta o constituie acele segmente pe care tu le-ai vrea inregimentate in slujba propasirii capitalismului laissez-faire – studenti, tineri profesionisti etc.
Unul dintre motivele pentru care lumea iese in Piata este tocmai pentru ca respinge o viziune similara “utopiei tale de dreapta”. Cei mai multi romani, educati sau nu, isi doresc mai degraba o economie mixta, de tip vest-european, in care statul exercita un control substantial asupra economiei nationale, practica o forma sau alta de protectionism si nationalism economic, corporatiile sunt taxate si reglementate la sange, iar educatia si asistenta medicala sunt drepturi asigurate, nu privilegii platite. In calitate de conservator, unul din articolele tale de credinta politica este acela ca atunci cand aduci o inovatie sau implementezi o reforma, trebuie neaparat sa tii cont de traditiile, obiceiurile si cultura politica a locului. Ei bine, afla ca nu comunistii au adus etatismul in Romania, el exista bine-mersi inca de pe vremea lui Cuza, francofil prin excelenta, care a preluat in mare masura modelul statal al lui Napoleon al III-lea si l-a implementat aici, cu bune si cu rele. Exista o traditie minarhista, libertariana in Romania, de la care sa pornesti in cladirea “statului minimal” pe care ti-l doresti? As spune ca mai degraba nu, si nu suntem singuri in aceasta privinta – in cea mai mare parte a Europei continentale, un grad de implicare al statului in bunastarea cetatenilor este norma.
Argumentele pe care le aduci in favoarea acestuia sunt pur si simplu aiuritoare. Spui ca Romania ar fi avut sansa sa devina invidia apusului, macinat de criza demografica si ideologica. Ei bine, noi (ca si cele mai multe tari din Europa de Est) ne aflam in “minunata” situatie de a ne confrunta concomitent atat cu problemele lumii intai (declin demografic), cat si cu cele ale lumii a treia (saracie si subdezvoltare). Iata ca poti avea declin demografic si fara declin religios, asa cum demonstreaza cu prisosinta pioasele tari ortodoxe ale estului, unde ratele fertilitatii se afla chiar sub media continentului, ocupand ultimele 20 de locuri la nivel global:
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_sovereign_states_and_dependent_territories_by_fertility_rate
(Ca veni vorba, iti vine in minte vreo solutie ne-etatista de combatere a acestuia? Cum implementeaza un stat minimal o politica pro-natalista?)
Binefacerile privatizarii tuturor serviciilor le putem vedea peste tot in jurul nostru. Nu e greu de imaginat cum ar decurge viata in societatea ta ideala – in loc de Politie, sa avem malaci cu ceafa groasa si constrangeri putine (BGS, Scorseze etc), in loc de invatamant public, sa avem scoli confesionale neoprotestante, asa cum prolifereaza in Crisana in momentul de fata (intamplator sau nu, un mare fief al PDL-ului), care indoctrineaza copiii cu pseudostiinta, iar in loc de spitale de stat, clinici private cu termopane si elevator music, dar servicii de proasta calitate si inaccesibile celor multi. Sistemului medical de la noi nu privatizare ii trebuie, ci o alocare judicioasa a fondurilor (in prezent avem cel mai mic buget al sanatatii din UE raportat la bugetul de stat), si eliminarea “intermediarilor” de la CNAS. NHS-ul britanic iti displace?
O alta problema pe care intelligentsia cu vederi de dreapta (majoritatea de formatie umanista – filosofi, teologi, politologi etc) tinde sa o ignore este aceea a cercetarii stiintifice, cronic subfinantata de doua decenii, ajunsa pe marginea prapastiei sub actuala putere (care are, altminteri, bani de aruncat intr-un turism falimentar care nu o sa atraga niciodata straini si in anacronisme kitschoase precum catedrala lu peste). Domenii precum genetica moleculara, fizica atomica, nanotehnologia, cosmologia, robotica, microbiologia necesita investitii substantiale pentru a aduce rezultate, prin insasi natura obiectelor lor de studiu, astfel ca putine dintre ele pot fi desfasurate cu succes in lipsa finantarii din partea statelor. Orice tara civilizata intelege ca astfel de investitii, desi sunt costisitoare pe termen scurt, aduc mari beneficii si prestigiu pe termen mediu si lung. “Capitalistii” autohtoni nu dispretuiesc numai oamenii de stiinta (in marea lor majoritate bugetari, nu? daca era ceva de capul lor plecau din tara), ci insasi stiinta ca preocupare (ceea ce nu-i impiedica, altminteri, sa faca apel la CV-ul impresionant de cercetator al lui Funeriu ori de cate ori se aduce in discutie prestatia jalnica a acestuia ca politician).
In mod normal, privesc cu detasare astfel de exercitii de imaginatie. Din pacate, credinta ca o astfel de “utopie” este nu doar implementabila, ci si dezirabila, a adus Romania in situatia actuala. Toate astea insotite de o politica a resentimentului egala si de sens contrar, practicata de cei care ar fi trebuit sa aiba educatia si bunul simt sa stea deoparte de astfel de mentalitati. Un fel de razboi de clasa intors pe dos, in care autoproclamata aristocratie se razbuna pe masele necioplite si bosorogii nesuferiti pentru colaborarea lor, implicita sau explicita, cu regimul comunist. Acesti bosorogi blestemati si “aliatii” lor, de fapt, au pierdut toate bataliile politice care puteau fi pierdute din ’90 incoace. E momentul sa nu mai dati vina pe ei de fiecare data cand nu va ies pasentele.
schmoukiz
26:01:2012
Faci parte din acea minoritate care nu citeste doar titlurile inainte sa comenteze si pentru asta te respect. Cred ca am ajuns in punctul in care parerile despre lume pot fi alimentate cu informatii atat de diverse, incat atunci cand ne intalnim om cu persoana nu ne vine sa credem ca putem gandi atat de diferit. Unii cred ca si in piata sunt oameni platiti sau manevrati (partial e si parerea mea) sau ca unii care se plaseaza de aceeasi parte cu puterea sunt iarasi platiti (si aici sunt de multe ori de acord). Dar dincolo de asta, exista pur si simplu oameni de buna credinta, care interpreteaza total diferit si ceea ce ni se pare evident. Nu mai exista “taram comun”, eu unul nu mai vad o mare naratiune care sa uneasca o societate intr-un suflu pe viitor. Ceea ce vine ca argument pentru solutia mea, de a ne vedea fiecare de viata, cu cat mai putine interferente din partea celorlalti.
Ma deranjeaza ca pui intre ghilimele cuvinte pe care nu le-am folosit, ca si cum ar fi citate. Unde am folosit eu cuvantul “paduchi” in text? Practica asta am vazut-o la masinile de propaganda, care au convins pe toata lumea ca boul ala de Urban i-a facut viermi sau ca escrocul de Lazaroiu i-a facut monstri marini.
Am o parere nuantata si despre cei din piata si despre generatia acum la pensie. Unii merita criticati, pentru ca tot ce ni s-a intamplat in ultima jumatate de secol nu a fost doar o fatalitate. Cineva a pus umarul la dezastru, iar parerea mea e ca ei mai mult decat mine.
In piata sunt 90% pensionari, ca-ti place sau nu-ti place, imaginile asta spun. Daca nu socotim serile cand vin ultrasii. Sunt genul ala convins ca era mai bine pe vremea lui Ceausescu, ca erau fabrici, avea lumea casa si alte sloganuri asemenea.
Corect ar fi sa fie numiti reactionari, nu revolutionari. E drept ca puterea doar mimeaza ca ar fi reformista, dar in mersul istoriei, asta sunt, reactionari.
Despre tinerii standisto-oengisti n-am scris prea mult, ca ii consider marginali ca numar, chit ca ei se cred ideologii razmeritei. Daca as fi scris, as fi fost cu mult mai dur. Alde Rogozanu sau Ernu n-au nici macar scuza de a fi fost victime strivite de istorie.
Cel mai important dintre toate e ca nu au nimic de propus nici unii nici altii. Daca eu sunt utopic, astia sunt doar cretini, carora le-ar prinde bine un contact cu lumea reala. Daca o covrigarie ar fi condusa cum vor ei sa fie condusa tara, nu numai ca ar da faliment intr-o saptamana, dar ar trebui sa vina cineva sa-i salveze din cuptor.
Citeste aici si te cutremura de cata imbecilitate poate incapea in aceste minti necoapte. Si inca astia sunt cei coerenti, care au putut articula ceva care sa semene a program, nu doar sa repete ce au auzit la Badea, ca Basescu e dictator si Udrea e curva.
Cum spuneam, consider socialismul o boala a gandirii, unul din marile pericole la adresa civilizatiei noastre. Asa cum tu esti socat sa afli asta, si eu ii consider pe cei care sustin extinderea acestei constructii monstruoase, care e statul social, ori insuficient informati ori rau-voitori.
Nu stiu daca eticheta conservator se aplica la noi. La noi partid conservator a avut Voiculescu, si cred ca a fost una din putinele denumiri corect alese in cazul lui. Ca sa fii conservator intr-o tara malformata de comunism, inseamna sa fii reactionar, sa pui frana oricarei reveniri la normal. Welfare state a patruns atat de adanc in vietile si mintile vesticilor si esticilor, incat pentru a fi conservator in sens clasic, trebuie mai intai sa fii revolutionar! Eu sunt revolutionar, nu aia din piata. Eu vreau schimbari radicale si dinamitarea acestui monstru care e statul social. Ei ce vor? Daca ii intrebi teoretic – vor lumea sa fie mai dreapta, romanii sa fie frati, politicienii sa nu mai fure, sa aiba mai multi bani cu care sa umple cosul la Carrefour mai cu varf. Daca ii intrebi concret – vor pensii mai mari, preturi mai mici, fabrici de stat, subventii, burse si ajutoare. Astia si-ar amaneta si nepotii pentru o indexare de pensie.
Economia mixta din Vest, cum ii zici, struto-camila capitalisto-socialista, agonizeaza. Da faliment ca orice caritas si noi suntem contemporani cu fenomenul asta. O sa ramana tandari din civilizatia noastra asistata si de consum, ca n-o sa le mai primeasca nimeni cartea de credit. Lacomia celui de jos cu lacomia speculantului financiar au gatuit-o, au dus-o la stadiul de CAR la care toti sunt imprumutati si nimeni nu vrea sau nu mai are de unde sa mai puna la loc. Ponzi scheme! Asta e si sistemul de pensii si cel de asistenta sanitara peste tot unde le adminstreaza statul. Si batraneii + tinereii astia lacomi si iubitori de abstractii nu e exclus sa genereze al treilea razboi mondial, pentru ca asta e schema lor de gandire. Isi vor determina politicienii (nu pe ai nostri, pe aia din tari mai pricopsite, care au cu ce sa se bata, SUA, Rusia, China) sa il declanseze “ca sa stimuleze consumul” si sa distruga competitia neloiala. Tinereii se vor uita la razboi ca la un joc video, ca nu au conexiune intre realitate si idei, poate vor protesta din snobism pentru pace, dar vor astepta sa vada cum se imparte prada, sperand ca vor nimeri dupa colaps in varful mormanului de moloz.
Mensevicii astia distrug si Uniunea Europeana, care putea fi un proiect liberal, si-l fac detestabil omului de rand, nu fara temei.
Despre natalitate nu am vorbit in virtutea unor statistici, ci potrivit unei intuitii, care spune ca e strans legata de religiozitate. Cifrele nu cred ca ma contrazic deloc. Indiferent cum se declara oamenii la recensamant, a te incumeta sa cresti un copil mi se pare unul din semnele supreme de credinta. Dar asta e alta discutie. Un stat minimal, ar fi pe termen scurt un magnet pentru imigratie, iar prosperitatea generata ar incuraja singura natalitatea fara sa dea nea Nicu decret. Aici poate ma abat de la libertarianism, dar unul din putinele domenii in care as vrea o forma de redistribuire ar fi in cresterea substantiala a alocatiilor. O tranzitie, fie ea si revolutionara, ar trebui sa se preocupe de aducerea celor de jos in starea de a putea concura. In utopia mea nu am gasit inca o solutie de taxare a mostenirilor, care sa nu dea contra-efecte, daca gasesc te anunt.
Statul sa investeasca in cercetare? Asta e curata risipa! Definitia risipei, de fapt. Stii multe medicamente, aparate electronice, piese auto care au fost inventate intr-un institut de stat? Cate din lucrurile pe care le folosesti zilnic au fost nascocite acolo? Pentru domeniile citate Romania pur si simplu nu are bani, cum nu are pentru zborurile cosmice. Suntem o tara care nu are irigatii si diguri !! Daca cercetarea era lasata in grija unor multinationale, cercetatorii romani se puteau alatura cu succes unor asemenea proiecte. Asta e sansa noastra si in industrie, sa ne lipim de marile cicluri de productie, sa facem borduri de Mercedes, elice de Boeing, nu sa ne batem in piept ca am facut Lastunul exclusiv pe mintea cercetatorului roman.
ioan
27:01:2012
Incep prin a-ti da dreptate in chestiunea ghilimelelor – am preluat in online una din conventiile mai nefericite ale scrisului cursiv, aceea de a pune intre ghilimele atat citatele, cat si figurile de stil. Am crezut initial ca se poate face distinctia contextual intre cele dintai si cele din urma, insa recitind comentariul, realizez ca un tert cititor ar putea capata impresia ca iti pun cuvinte in gura. Pe viitor, voi folosi caractere italice pentru astfel de constructii, limitand utilizarea ghilimelelor doar pentru citate directe.
Stim inca de la David Hume ca marturia personala e cea mai slaba forma de dovada. Cu atat mai putin cand cel care o relateaza e un necunoscut pe internet. Astfel, ma indoiesc ca te pot convinge povestindu-ti evaluarea mea de la fata locului. Ma rezum la a-ti spune ca nu doar pensionarii, ci si activisti oenghisti si ultrasii au fost minoritati absolute (chiar si in zilele cu incidente violente, pe 15 si pe 19). Nu stiu cum au aratat lucrurile la televizor, am tinut pasul cu reflectarea media a evenimentelor din ultimele saptamani mai mult de pe net, insa pot intelege de ce televiziunile au interesul sa prezinte evenimentele intr-o anumita lumina. Cam toate posturile TV de la noi au o agenda partizana, si niciunuia nu i-ar prii reflectarea corecta a evenimentelor. Posturile de stiri, mai mult sau mai putin fidele opozitiei, au mai mult de castigat aratand cei cativa pensionari din fata TNB (unde postau in fiecare seara camerele, desi grosul protestatarilor erau cantonati in piateta din fata Facultatii de Arhitectura), decat tinerii care strigau, spre exemplu, “PDL si USL – aceeasi mizerie”.
Despre manifestul ultrasilor, pe care redactia de la Criticatac a gasit de cuviinta sa il publice, cred ca intelegi si tu cum au loc lucrurile in cadrul unor astfel de miscari de strada. Nici la Revolutie sau in primavara lui ’90 nu erau toti participantii animati de idei la fel de nobile, sau la fel de bine articulate. Chiar si atunci au existat printre ei tot soiul de insi cu opinii si apucaturi nepalatabile (cel mai la indemana exemplu fiind deja infamul Lorin Fortuna, cautatorul de serpilieni), nu mai zic de diversionisi si provocatori de tot soiul. Ca si atunci, aceasta constatare nu stirbeste nimic din autenticul miscarii si din cauza comuna a redescoperirii dialogului politic ce ii uneste pe toti cei prezenti acolo. Am fost placut impresionat sa aflu ca si pe viscolul acela oribil de alaltaieri seara, cand eu am preferat sa raman in casa si sa fiu keyboard warrior, au existat inca destui oameni care au mers in piata sa protesteze.
Rogozanu si Ernu sunt departe de a fi perfecti, fiind si ei emblematici pentru un anumit mod de a face politica pe internet in Romania – simplist partizan, fara prea multe nuante. Cu toate aceste hibe insa, mi-e greu sa gasesc vreun text de-al lor care sa egaleze in vitriol diatribele asternute in pagina de un Dragos Aligica, Mirel “Bleen” Axinte, Mihai Giurgea (pe care si tu, pe buna dreptate, l-ai taxat), Bogdan Calehari sau oricare dintre contributorii semianonimi de pe blogary, dar mai ales de pe inliniedreapta.net.
E discutabil daca actuala criza globala a fost provocata de lumpenii care isi cumpara bling-bling pe credit cu buletinul, sau de rechinii cu gulere albe de pe Wall Street, Canary Wharf sau alta capiste de negustori cinstiti. Chiar si asa, presupunand prin absurd ca ambele au avut o contributie egala, mi se pare totusi obscen sa imprumuti un discurs de tip “welfare queen” (aici citez din Reagan) in cazul Romaniei, pentru simplul motiv ca cei care au fost desemnati de actuala putere drept echivalentul negreselor/araboaicelor cu 13 copii sunt cateva dintre cele mai educate si mai constiincioase paturi sociale din tara – medici, profesori etc. La fel de putin logic este pedepsirea tutoror acestora in contul celor cativa bugetari de lux, care impreuna cu fauna de la servicii, constituie cei dintai consumatori de fonduri salariale din acest sector.
In chestiunea natalitatii, nu consider ca mi-ai dat un raspuns satisfacator. Cifrele, din pacate, te contrazic pe de-a intregul, Europa de Est si fosta URSS reprezentand cazul-scoala de depopulare, oriunde ai cauta. O redresare demografica in acest moment (pe langa faptul ca ar fi lipsita de precedent in istoria omenirii) ar necesita masuri extrem de energice. Pe de o parte exista modelul nu foarte fericit apusean, al imigratiei din lumea a treia, cu consecinte nu tocmai ideale pe termen mediu si scurt si (in cel mai bun caz) incerte pe termen lung. Mi-e teama ca se va ajunge la un punct in care chiar si masurile pozitive, de stimulare a natalitatii, se vor dovedi insuficiente, si statul va trebui sa intervina brutal si sa limiteze accesul la avorturi (ba chiar si la anticonceptionale), in cel mai pur stil ceausist. Ar fi un caz extrem, desigur, dar chiar si asa, fara o interventie cat de firava a statului, chestiunea demografica are slabe sanse de a se redresa de la sine.
Cat priveste cercetarea, mi-e teama ca n-ai dreptate. Asta cu Lastunul versus Mercedes cam miroase a strawman. Iti reamintesc ca cele mai ambitioase eforturi stiintifice ale modernitatii au necesitat fonduri substantiale guvernamentale – de la Human Genome Project (finalizat in 2003 sub edgida NIH-ului american) la Large Hadron Collider-ul celor de la CERN, majoritatea proiectelor de mare amploare necesita finantare de stat pentru a functiona adecvat. Desigur, nu trebuie sa ne gandim doar la astfel de mega-proiecte. E destul sa ne amintim ca o buna parte din activitatea de cercetare se desfasoara in mediul universitar, care inca e in proportie covarsitoare public in cea mai mare parte a Europei continentale. De asemenea, ca sa luam exemplul medicinei, imagineaza-ti ce s-ar intampla daca s-ar renunta la studiile clinice independente (realizate de obicei de echipe internationale, fie exclusiv cu fonduri guvernamentale, fie in parteneriat public-privat) si am ramane doar cu cele realizate de companiile farmaceutice (notorii pentru hibele lor metodologice). Astfel ca singura noastra sansa de a ne (a)lipi la activitatea stiintifica mondiala este sa investim masiv in cercetare si inovatie, precum si in pregatirea de specialisti care sa fie competitivi la nivel global. Risipa de bani ar fi, mai degraba, sa-ti imaginezi ca exista vreun om pe lumea asta care ar prefera sa vada Sighisoara in loc de Bruges, vulcanii noroiosi in loc de Stonehenge sau litoralul romanesc in locul celui greco-turcesc sau adriatic. Turismul – nu scoala, sanatatea si stiinta – iata un domeniu care ar trebui sa traiasca fix din mila pietei libere (dar asta ar fi alta discutie).
Grigore Ureche
28:01:2012
Urâ se scrie cu î din i.
schmoukiz
28:01:2012
@Ioan: Mereu ma minunez cum cineva atat de citit ca tine poate sa aiba asemenea optiuni. Probabil ca in politica e ca in orice credinta, inteligenta si informatia vin doar sa justifice inclinatiile.
ioan
28:01:2012
As putea spune exact acelasi lucru in privinta ta.
george
4:02:2012
Am 64 de ani,asta ca sa fie clar de la inceput ca fac parte din categoria celor vizati de articol. Sant de acord cu ficare cuvant, cu fiecare virgula din text,pentru asta toata stima mea pentru autor pe care-l citesc de aproape doi ani cu regularitate.
Se spune ca varstnicii tanjesc dupa vremurile apuse pentru ca isi aduc aminte despre tineretea lor .Este adevarat in mare masura dar personal,daca printr-o minune m-i s-ar reda anii tineretii dar si contextul in care mi-am petrecut-o,as refuza fara nicio ezitare.
Ma refer la toate “binefacerile” regimului de trista amintire care din pacate reverbereaza pana in prezent. Am sperat din toata inima ca o noua clasa politica se va ridica din randul tinerilor dar cand vad rezultatul aproape ca nu mai sper la ceva mai bun.Au copiat toate naravurile celor care i-au propulsat, ba mai mult si-au adus un aport substantial in a le depasi de departe.
Daca limbajul presedintelui nu se regaseste intotdeauna in codul bunelor maniere,limbajul celor care-l contesta ar face sa se rusineze pe orice golan de cartier.
Este o adevarata competitie intre protagonistii vietii politice(chiar daca sant si exceptii din pacate nu au vizibilitate)in a se lansa in invective,injurii explicite,jigniri de neimaginat.
Felicitari pentru articol, pentru atitudine in general si pentru scrupulozitatea informatiilor.
schmoukiz
4:02:2012
Va multumesc foarte mult pentru aprecieri si pentru timpul pe care mi l-ati acordat in tot acest rastimp.
Tin sa reiau precizarea, din articol si din comentariile anterioare, ca nu m-am referit la intreaga generatie care a apucat comunismul la varste active. Nici pe cei mai tineri nu mi-as permite sa ii clasez in corpore, daramite pe cei mai batrani. Poate chiar si cu acea minoritate vehementa si mediatizata am fost cam dur. Viata e intotdeauna mai intortocheata decat se poate spune intr-un articol.
Media
un fel de Antena3 a americanilor
Banel, Dodel si Sorinel
Presa, cainele de paza al pravaliei
Top 10site-uri romanesti de fotografie [...]
Cum mi-am traitcele 15 minute de celebritate
Cum a sters pe jos Mircea Badeacu profesoara care l-a sifonat pe Dan Voiculescu
O jumatate de milion de euroPretul prestatiilor lui Razvan Dumitrescu
Dieta MencinicopschiMancarea ar putea sa va faca rau, mai bine cumparati doctoriile astea
Vedete neretusatePentru vedete ca Mihaela Radulescu, Andreea Raicu sau Andreea Banica, Photoshopul si machiajul profesionist fac minuni [..]
Jurnalismul, o meserie rusinoasaMotivele care vor generaliza aceasta perceptie
Momente antologicela televiziunea lui Dan Diaconescu
Vantu le-a facut un sitelui Hurezeanu si Turcescu, pentru ca nu puteau coabita cu Nistorescu
Ciutacu,de unde vine si incotro se duce [...]
a fost infundat de un filosof, un pianist, un fotbalist si un scriitor de SF. Logic[...]
Unde se duce Radu Moraru cand da reluari pe post
Habarnamistul bascalios iese cel mai bine la suprafata cand are de tratat teme care, in mod normal, cer oarecare solemnitate si pregatire. [...]
elasticul chilotilor turcesti
O fata imbracataa aparut la Pagina 5!
Grija fata de cretini e prioritatea noastra!
Siminica, eroul copilariei meleCel mai faimos clown din istoria circului romanesc, la 72 de ani [...]
Sinteza zileisingurul producator de fani pentru Basescu
In cautarea underground-ului pierdutDaca pe strazile din Bucuresti canta mariachi, ori ne tragem din incasi, ori suntem un popor tare netalentat [...]
Liana Patras,minciuna cu glas suav
Purtatorul de cuvantal tuturor bancurilor cu politisti
Realitatea TVisi coase himenul. Pardon, se rebranduieste
au inlocuit lingaii
dincolo de cuvinte
din Bucuresti (webcam)
Anunt pentru ginerica:S-a furat mireasa! Cioaca, principalul suspect
Andreea Cretulescu,consultant politic pentru PSD
de Dan Tapalaga
Andreea Vass,bloggerita sexy de la Guvern
Adrese de site-uri unde puteti asculta posturi de radio online romanesti
O noua culmea sordidului televizat, oferita de Familia Voiculescu
sondeaza tot mai adanc
Care-i om batran si stie
Film
in doua versiuni cinematografice
Slumdog Millionaire:pana si juriile de la Hollywood ne-au luat-o inainte!
regizorul l-a egalat pe actor cu “Nunta muta”
Restul e tacere...daca nu vorbeste CTP-ul
Clownul care stia ca e doar clown
tradus si in trei interpretari magistrale
Muzica
Madonna Dont PreachCum ne-am facut de ras pana si in fata unei babe vulgare
Jenant! Nicu Covaci, pe post de lautar la ziua lui GeoanaRockerii de la Phoenix, care se plang ca nu pot concerta in tara in conditii decente din cauza acelorasi oameni care i-au fortat sa emigreze, au fost pe post de Andreea Banica sau Fuego la o petrecere cu Nastase, Iliescu, Mitrea si Mickey Spaga[...]
De la blues la inima albastraCate ceva despre muzica lautareasca si despre mine
Sport
Mitica Dragomir:Revolutia m-a prins intr-o casa conspirativa a Securitatii, cu Mircea Sandu
un comunist care s-a speriat degeaba de capitalism
Funny
Un catelus mai curajos si mai inventiv decat Lassie intr-un super-clip neregizat
stigmatizare sau sansa de a fi diferit
a spus la o televiziune din Israel ca are 20% si a innebunit Romania
Spiritualitate
Rezistenta spirituala anticomunistaPentru CNSAS, martirii inchisorilor comuniste sunt inca "dusmani ai poporului". Credinta in adevar si adevarul credintei raman metodele de supravietuire pentru individ si societatea fara lideri exemplari [...]
Ultimul omDupa mintea mea, atunci cand nu-l mai cauti esti fie fericit, fie chiar tu acela [...]
Despre Bartolomeu Anania si alegerea nefericita a unui preafericitUn elogiu adus celui mai mare predicator din Biserica Ortodoxa in acest moment, care, nu intamplator, este si cel mai virulent atacat de presa din Romania. [...]
o viziune speculativa in isihasmul romanesc
Un portret necrutator, dar exact
Potrivit unui studiu, doar 2% dintre soldatii angajati intr-un conflict sunt capabili sa-si ucida inamicul cand se afla fata in fata [...]
pe care l-am invatat de la Dan Puric
Bizantul, un imperiu pierdutun proiect facut de mantuiala
Politica
(Ep. 1) Din coloniile Americii Latine pana in Africa neagra, oriunde s-a murit pentru libertate, nimeni nu a avut neobrazarea sa acopere eroismul cu uitare sau sa faca dintr-un ideal subiect de bascalie [...]
(2) Momentul unei renasteri spirituale nationale.
(3) Adevarata revolutie a fost cenzurata pe micul ecran, dar a avut o surprinzatoare coerenta ideologica
(4) O analiza a originilor ideologice ale ceausismului si a consecintelor sale actuale
(5) Prima confiscare a Revolutiei, prin negarea caracterului ei anticomunist
(6) A doua contrarevolutie, teoriile conspiratiei si rescriera istoriei
(7) Gamduri despre o revolutie neterminata
care l-ar putea infrunta pe Obama
a socialismului
O demonstratie video in zece minute
de ce capitalismul e acuzat pe nedrept de tinerii furiosi
proiectele marete ale Elenei Udrea
Avantul lui Baconschi
s-a blegit in fata marelui zid chinezesc
Partidul lui TrUAtunci cand combini idealismul cu real-politik-ul, risti sa te alegi cu biciclete cum se faceau in fabricile socialiste: oricum le asamblai, tot kalasnikov iesea
Articolul de solidaritateParerea mea despre masurile de austeritate din pachetul anti-criza
Cel mai rusinos momentdin istoria Romaniei
Prostul de dreaptaSa nu credeti ca stanga are monopolul absolut asupra prostiei
Cum si-a facut rost soacra lui Geoana de certificatul de ranita in RevolutieCazuta dintr-un camion cu revolutionari, dupa ce facuse sticle incendiare
[...] Crin Antonescu, mamita, mam’mare si tanti Mita
Proiectele absente ale candidatilor prezidentiali
Un nou partid hazliu pentru RomaniaDe ce n-o sa pupam noi pensie de la tinerii de azi
Rezumatul, pentru generatia 3 minute. Cu o melodie frumoasa de Donovan pe fundal.
un consilier care lucreaza pentru EBA
concurenta neloiala dintre cele doua tipografii de diplome Ich bin ein Munchener.
Dincolo si dincoace de Zidul Berlinului
Libertarienii americanicer sistarea finantarii statului Israel
In relatia cu FMICrin Antonescu penduleaza intre cochetarie si prostie
Barack Obamacenzureaza internetul
Proiectul Venuscand marxistii se uita la filme SF
Pot spune ca am vazut luminita de la capatul tranzitiei. Pentru mine, cei aproximativ 60 de ani de cand “ei” ne conduc s-au lamurit intr-o clipa, printr-o singura intrebare (si aia retorica) a unui batran al carui nume nici macar nu-l cunosc. [...]
Intrebarea pe care mi-o pun cand sunt invitat sa il regret pe Ceausescu e de ce ar trebui sa-l regret pe el si nu pe cei peste o mie de tineri, cam de varsta mea de acum, care au murit la Revolutie? Pe ei de ce nu-i regreta nimeni? [...]
Cum a fost marginalizat Marius Opreasi de Putere si de Opozitie
o relatie in care economia speculativa nu mai e de folos Primar general,
pierdut coloana vertebrala in sediul PRM. O declar nula.
Ce au invatat elevii de la profesoara Cristiana AnghelDin seria Eroii de carton ai minunatei lumi noi [...]
Manuela, spune drept, nu ne tragi cu blogu-n piept?Dupa modelul blondei lui Basescu, bloggerita Elena Udrea, blonda lui Mitrea, Manuela pe numele ei, s-a lansat in spatiul virtual cu un site care te lasa fara replica. [...]
Bogdan Olteanu, baiatul de pravalie al lui Patriciu si Hrebenciuc, numarul 2 in BNR
Numarul 2 in Ministerul Agriculturii a scapat porumbelul: Nu exista vointa politica pentru a-i ajuta pe producatori in lupta cu hypermarketurile
Mos Craciunii din Bucurestiau intrat in Guiness Book printr-o smecherie marca Oprescu
Macar stim cu cine defilamMarele avantaj al votului pe liste era ca nu trebuia sa-i si vedem la fata pe cei mai multi dintre cei care urmau sa ne conduca.
Piticul erotic Nicolas Sarkozydovedeste ca in politica si amor de la Napoleon la Viorel Lis nu e decat un pas. La data cand devenea prima doamna a Frantei, Carla Bruni nu fusese ratata decat de Mutu si de Poponet. Dar nu o slabiciune omeneasca face din Sarkozy un presedinte imatur si ridicol, ci insusi felul sau de a intelege politica [...]
EBA,si cu buza umflata si cu ochiul vanat
C-asa e in UE:Sotia primarului din Petrosani i-a gasit un post fiicei presedintelui
Gabriela Vranceanu Fireas-a trezit scriind ca editorialista-n targ. Barbie doll vs. Patapievici. Bambi meets Godzilla. Godzilla wins. Always. [...]
Taranie, numele tau e Mazare!Sa ajungi la varsta maturitatii si sa ravnesti la statutul de vedeta a cluburilor de noapte e tot ce poate fi mai trist pentru un politician.[...]
Voiculescu si-a transformat congresul de adio in “Ciao Darwin”punerea in scena a semanat leit cu una dintre emisiunile cu care Antena 1 facea chiar audienta, “Ciao Darwin” in care publicul tocmit (nici cei din sala nu cred sa fi intrat in PC dezinteresati) intra in adevarate crize de isterie scandand pentru sau impotriva unei teme date
O dilema adanca: doua marionete submediocre ale divertismentului politic, sau un ideolog pur-sange, care nu s-ar da inapoi nici de la crima? [...]
Demonstratia vie ca exista o solidaritate de casta intre politicieni, exemplarele rezistente si la napalm si la verdele de Paris [...]
Remus TruicaSeful de cabinet al lui Adrian Nastase isi umileste vecinii din Caraibe cu petreceri de nabab
Cuplul Nastase-Ciutacu:obedienta oarba si amor ghebos
consilierul de imagine care fuge cu banii, caseta si nevasta
La Portile OrientuluiAm pus piciorul in Asia, un loc intre lumi care te transforma din turist in calator [...]
consilierii de imagine ai politicienilor?
Stia Basescu de boala mamei sale cand recita poezia de la Divertis?
Liderii comunisti si oligarhii, exceptati de legea “o familie – un singur copil”
Adriana Saftoiu vs Elena UdreaRazbunare, ochii ranchiunosi cer sa te vada
Partidele romanesti, intre sclavagism si feudalism