Abonare | Twitter | Facebook

Custom Search

Cu mai mult timp in urma am avut curiozitatea de a lansa o petitie care propunea ca ofiterii de securitate si activistii platiti ai PCR sa primeasca pensii limitate la cuantumul pensiei minime stabilite de Parlament. Nu ceream lustratie, nu ceream pedepse, doar ca promotorii sistemului comunist sa nu mai fie rasplatiti de bugetul actual. A adunat 26 de semnaturi. Veti spune ca subiectul nu e de actualitate, ca sunt un frustrat inadaptat la realitatile actuale. Dar articolele in care fostii detinuti politici sunt facuti de ocara, fluturandu-se triumfator asa zise “documente de la CNSAS”, aduna sute de comentarii. Multimea e in delir, satisfactia poporului e deplina, “vinovatii” sunt expusi in piata publica. Asa sa fie?
Mirela Corlatan a fost angajata a CNSAS, apoi a devenit o ziarista serioasa, folosind in dezvaluiri materiale de la amintita institutie. Articolul despre Romosan din Cotidianul a dus la un cutremur in redactia preluata cu mana de fier de Nistorescu. La acea data nu puteam decat sa aplaud curajul dezvaluirilor. Cu totul altfel cred ca e cazul campaniei de denigrare pe care Mirela Corlatan a pornit-o zilele acestea in Evenimenul zilei la adresa mitropolitului Bartolomeu Anania, ajuns la o varsta venerabila. Nu din pricina varstei celui vizat, ci dintr-un principiu pe care l-am mai enuntat aici pe blog si il reiau: 1) nu putem judeca detinutii politici cu aceeasi masura cu care evaluam oamenii care au fost in libertate si 2), trebuie pastrata mereu in minte diferenta dintre informatorii constransi, pe de o parte, respectiv ofiterii constrangatori si activistii ideologici in numele carora acestia actionau.
Dupa un articol cu multe presupuneri si putine dovezi, Mirela Corlatan scrie si un editorial, pe care a trebuit sa il iau personal, tocmai pentru ca poarta urmatorul subtitlu: Acest articol nu este recomandat celor pentru care mitropolitul Bartolomeu reprezinta un model. Pentru ca da, il consider fara echivoc pe Bartolomeu Anania un model. De ce anume, am scris cu mult timp in urma si sunt in continuare bucuros ca am apucat sa scriu respectivele randuri.
In editorial, dra Corlatan vorbeste despre:

adevarul dosarelor, mijlocit de exprimarea lemnoasa si adesea agramata a securistilor

Daca n-as sti cum si incotro s-a miscat societatea romaneasca in ultimii 20 de ani, m-as intreba cum a ajuns Securitatea, minciuna personificata, sursa adevarului la care sa luam aminte? Cum una din cele mai luminate minti din ortodoxia romaneasca poate fi terfelita de insailarile unora despre care se admite ca sunt nici mai mult nici mai putin decat agramati?
Altfel spus, niste terchea-berchea, care isi justificau activitatea in fata sefilor prin numarul de racolari, puteau ingrosa dosarele cu file dactilografiate, iar noi acum suntem obligati sa ii credem de buna credinta. Daca acceptarea unor asemenea “probe” ar mai putea trece ca lipsa de vigilenta, ma intreb cum s-ar mai putea numi urmatoarea practica: un martor e intervievat si sustine ca Arsenie Papcioc l-a numit “bestie” pe Bartolomeu Anania. Afirmatia e iute transformata in titlu, desi presupusul ei autor e in viata si poate fi intrebat. Cateva randuri mai jos ni se ofera si explicatia stupefianta: Arsenie Papacioc e duhovnicul lui Bartolomeu Anania si nu am reusit sa luam legatura cu el. (!!)
Despre farsa in care s-a transformat CNSAS, o institutie care nu are voie prin lege sa dea in vileag persoanele care au continuat colaborarea cu SRI, am scris aici. Ca si despre felul in care institutia le intineaza memoria celor mai ilustre figuri din inchisorile comuniste.
Nu stiu cum s-a comportat Bartolomeu Anania la Aiud, daca a primit o felie de paine uscata in plus sau in minus fata de restul detinutilor, nici cum as fi reactionat eu intr-o situatie similara. E aproape indecent sa-mi pun o asemenea problema din confortul casei. Stiu insa ca, potrivit principiului bilbic ca “pomul se cunoaste dupa roade”, in cazul mitropolitului ardelean putem vorbi de unul dintre cei mai inzestrati ierarhi pe care ii avem. E mare pacat ca un asemenea om, cu o cultura care ii complexeaza pe cei care cred in scotocitul in dosare si in adevarul scris in ele de securisti, nu e invitat si ascultat. Un popor dezorientat ar putea gasi multa intelepciune in vorbele acestui om plin de har si inteligenta.
oarecum in alta ordine de idei
Dar se pare ca prigoana e starea naturala a crestinului autentic in lume, dupa cum am putut afla tot azi dintr-un semnal de alarma tras de Dragos Paul Aligica. Daca ai intreba orice om ce grup e cel mai persecutat la aceasta ora pe planeta, credeti ca ar raspunde cineva “crestinii”? Ei bine, 200 de milioane de crestini din Asia si Africa traiesc zilnic persecutii si risca sa fie ucisi ca in Imperiul Roman.

Articole asemanatoare:

• CNSAS continua martirizarea unor eroi anticomunisti
• Puterea despotului
• Cateva tipologii de securisti
• Despre Bartolomeu Anania si alegerea nefericita a unui preafericit