rss
rss

În ultimii 30 de ani, de când a rămas fără rival geopolitic la scara planetei, a produs în mod direct milioane de morți prin bombardamente, și mai multe milioane de răniți, locuințe distruse. Unele din acele războaie au fost pornite sub pretexte dovedite mincinoase.

America e cel mai mare exportator de violență simbolică, sub forma filmului produs de Hollywood (peste 700 pe an), serialelor de televiziune, pornografiei și violenței de limbaj din industria muzicală. Sigur, nu americanul de rând produce acest conținut, dar îl consumă și îl absoarbe într-o cantitate chiar mai mare decât popoarele care doar îi imităm în materie de cultură de masă.

Venerația de care se bucură în afara granițelor și condiționarea mentală a falselor alegeri, ne împiedică să rostim aceste adevăruri. Pentru că ne temem de etichetare sau chiar am interiorizat falsa alegere: „cine critică orice la americani, e cu rușii”.

Mai mult, ne și pasionăm pentru războaiele lor interne, ne alegem favoriți. Nu. Ideea nu e să ai luptătorul tău favorit de wrestling, de K1, de MMA, ci să recunoști că e un kitsch grotesc.

Zilele astea, de peste ocean ne vine un șuvoi de violență, o maree de filmulețe cu telefonul, comparabile ca intensitate cu scena linșajului lui Mihăilă Cofariu în 90, la Târgu Mureș. Dar nu o scenă, un deluviu!

O parte din acest asalt e orchestrat de rețelele de manipulare ale celor două partide. Adică sunt destinate instigării, destabilizării emoționale și ralierii la un curent de opinie. Dinspre stânga, chemarea la o revoluție culturală justificată prin rasismul poliției, pentru răsturnarea lui Trump. Dinspre dreapta, chemarea la apărarea fortăreței naționale, în fața hoardelor jefuitoare.

Dincolo de această manipulare, două realități rămân.
1. America băltește în violență, ca o consecință a culturii de consum, pe care a exportat-o de zeci de ani.
2. Această cultură a violenței a înlocuit inclusiv în „conversația” politică argumentul, civilizația. Acele lucruri, care ne făceau să privim admirativ la cum își vorbeau candidații lor în dezbateri și să zicem: wow, 200 de ani de democrație! (Sau cum se felicitau reciproc imediat după anunțarea alegerilor.)

Decât să trăim din amintiri și sloganuri, trebuie să înțelegem ce fel de civilizație sau anti-civilizație exportă idolii noștri. Da, SUA publică în continuare 300.000 de titluri de cărți pe an (a fost discret depășită de China cu 440.000). Da, are cele mai apreciate universități. Dar campaniile electorale au ajuns la nivel de filmulețe de TikTok. Pentru că asta consumă în mod curent publicul.

Dacă publicul ar fi trăit în altă cultură decât a violenței și primitivismului de conținut, candidații s-ar fi duelat în vorbe de spirit, ca pe vremea sofiștilor greci sau a moraliștilor francezi.

Economiștii sunt unanimi că trilioanele de dolari, pe care le-a tipărit Fed, pot scufunda alte țări, pot finanța achiziții de active și consolidarea imperiului. Dar mai devreme sau mai târziu se vor întoarce acasă sub forma hiperinflației. Zilele astea, America se îneacă în propria cultură a violenței. Și tot ce mai ține barajul întreg e că încă nu s-a întors și decontul datoriilor și devalorizării dolarului.

Comparată des cu soarta Romei, America nu mai e în etapa dezbaterilor oratorilor în Senat. E în etapa orgiastică din Colosseum. La un moment dat se vor termina banii pentru pâine și gladiatori. Abia atunci vom măsura ce a produs la nivelul omului de rând civilizația americană.

Articole asemanatoare:

By schmoukiz, 22.06.2020 in Politica
Tags: , ,