rss
rss
rss

Ce vor găsi vecinii mei pe buletinul de vot. Pentru deputați, colegiul 19, București:

  • Dinu Giurescu (Uniunea Social Liberală)
  • Mircea Cristian Raicu (Alianța România Dreaptă)
  • Cătălin Daniel Fenechiu (Partidul Poporului Dan Diaconescu)
  • Varujan Pambuccian (Uniunea Armenilor din România)
  • Nicolae Păun (Partida Romilor Pro-Europa)
  • Ion Cantea (Partidul România Mare)
  • Radu Dan Septimiu Popa (Partidul Ecologist Român)
  • Mircea Grosaru (Asociația Italienilor din România)
  • Husein Ibrahim (Uniunea Democrată Turcă din România)
  • Gheorghe Firczak (Uniunea Culturală a Rutenilor din România)
  • Ion Marocico (Uniunea Ucrainenilor din România)
  • Varol Amet (Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România)
  • Aurel Vainer (Federația Comunităților Evreiești din România)
  • Slavomir Gvozdenovici (Uniunea Sârbilor din România)
  • Miron Ignat (Comunitatea Rușilor Lipoveni din România)
  • Ghervazen Longher (Uniunea Polonezilor din România)
  • Giureci-Slobodan Ghera (Uniunea Croaților din România)
  • Niculae Mircovici (Uniunea Bulgară din Banat)
  • Ovidiu Victor Ganț (Forumul Democrat al Germanilor din România)
  • Miroslav Adrian Merka (Uniunea Democratică a Slovacilor și Cehilor din România)
  • Dragoș Gabriel zisopol (Uniunea Elenă din România)
  • Oana Manolescu (Asociația Liga Albanezilor din România)
  • Ionel Stancu (Asociația Macedonenilor din România)

După cum se poate observa, ai de unde alege! O aberantă lege a minorităților face ca asociații dintre cele mai fantomatice să se înghesuie să aibă fie și formal candidați, pentru a primi apoi un loc calduț în Parlament, pe locurile rezervate, care asigură o supra-reprezentare a acestor minorități, comparativ cu ponderea lor demografică. Rezultă doar buletine mai stufoase, copaci tăiați inutil, dar și posibilitatea de a vota totuși ceva, în cazul în care vrei să protestezi cu ștampila în mână.

La Senat, colegiul 8:

  • Dan Voiculescu (Uniunea Social Liberală / Partidul Conservator)
  • Iulian Crăciun (Alianța România Dreaptă / Forța Civică)
  • Doina Domnica Pârcălabu (Partidul Poporului Dan Diaconescu)
  • Andrea Hekman (Uniunea Democrată Maghiară din România)
  • Dănuț Vasile Dobrescu (Partidul România Mare)
  • Dănuț Octavian Dumitrescu (Partidul Ecologist Român)

În liniștea blândă de după blocurile gri a unui cartier de la periferia Bercenilor, și-a făcut apariția o specie mai vizibilă decât maidanezii locului: politicienii. Un ecologist insistă chiar să practice poluarea fonică și să îndemne oamenii că au nevoie de aer curat și de Radu Popa în parlament. Din mașina dodată cu goarnă, din cutia de scrisori, de pe stâlpi, Radu Popa are de departe campania cea mai puternică în cartier, surclasând favoriții apatici de la USL și ARD. A beneficiat până și de două pagini în prima ediție din ziarul gratuit Asul de Treflă, găsit pe preșul de la ușă. Publicația ar fi meritat o recenzie specială, fiind aproape în întregime dedicată fondatorului ei, Nicu Păun, despre care putem afla că e scorpion, că e considerat înger sau sfânt de diverse familii nevoiașe pe care le-ar ajuta și că urăște să fie lingușit. Foaia mai conținea știrea că Radu Mazăre îl recomandă pe Mădălin Voicu (sau invers, nu mai țin minte) și câteva bancuri porcoase cu Băsescu.

Radu Popa mi-a atras prima dată atenția când am primit o carte scrisă chiar de el, despre administrație. Gestul mi s-a părut înduioșător, părea entuziasmul naiv al unui scriitor, care vrea mai mult să fie citit decât votat. Pe urmă am început să frunzăresc cartea: prefață de Sorin Oprescu și cu un CV dubios al autorului, din care nu lipseau școlile de băieți cu ochi albaștri pe stil nou și un raft de lucrări despre apărare și securitate. Încă mai descumpănitor era stilul de lemn masiv al cărții distribuite alegătorilor, cu butuci de genul: „Cetățeanul – determinarea contină a construcției europene”, „Cetățeanul – vector decisiv al transformării locale” și „Comunitatea locală – „poporul” unității administrativ-teritoriale”. Și tot așa pe mai multe pagini, să tot citești soluțiile acestui cărturar pe stil nou.

Curând au început să curgă semnalăriile de articole de presă, despre isprăvile lui Radu Dan Septimiu Popa. De unde avea așadar bani pentru o campanie atât de costisitoare? Păi fusese șef la Bursa de Mărfuri, ceva trepăduș prin primăria lui Oprescu, dar, mai ales, șef la ALPAB, Administrația de Lacuri și Parcuri, cea cu tunurile de milioane de euro, ba pentru contracte de pază cu firme de apartament, ba pentru ceasuri de aur, ba pentru păsări exotice. Întrețesută cu aceste scandaluri financiare pe bani publici, o adevărată telenovelă, cu o amantă cam trecută, dotată cu silicoane pe banii instituției conduse de Popa, care pe urmă a plecat deja tunată cu un coleg de-al șefului. C-așa e-n viață!

Dacă am ajuns la capitolul femei, trebuie notată prestația ambițioasă a candidatei PPDD, Doina Pârcălabu. Milos, cum mă știți, și ea mi s-a părut înduioșătoare la început. Ține un blog al campaniei electorale, în care notează de la starea vremii din ziua respectivă, la impresii, care par ale unei adolescente, care atunci întâlnește prima dată oameni obișnuți pe stradă:

„Ziua este din ce in ce mai mica si oamenii cauta sa se indrepte catre casa pe lumina ca sa nu li se intample ceva pentru ca la adapostul intunericului, delincventii incep sa isi caute victime.

Niste baieti jucau pe trotuar fotbal si alergau, scoteau aburi si tipau. Erau intr-o verva care contrasta cu tot ce vazusem pana atunci. Alte fete decat cei care treceau zgribuliti catre case, care coborau din masini si se indreptau spre intrarea blocului sau a casei.”

Tot în același articol ne povestește cum i s-au oferit macrameuri și conchide cu regret că „și în acest domeniu ar trebui făcut ceva”. Sau ne spune mândră că a aflat rețete de murături și că orice informație pe care o absoarbe de la oameni îi va fi utilă, ca să voteze legi în Parlament. Legi de murături, cum ar spune Nenea Iancu.

Specia asta de politician, parașutat în realitate, care nu vine decât cu un rucsac de bune intenții, devine tot mai răspândită. Tot mai mulți sunt convinși că rostul politicianului e doar să culeagă cât mai multe idei de la cât mai mulți oameni, în loc de program politic, cu promisiunea că le vor transpune în practică, dacă vor fi aleși. Dacă ar fi sinceră, această naivitate ar fi iluzia perfectă a democrației. Mediocritatea ar deveni chiar o calitate, pentru că orice înzestrare a politicianului ar risca să altereze cu idei proprii acuratețea ideilor culese, ca folclorul, din popor. Nici măcar Marx nu avusese o asemenea viziune asupra politicii, de vreme ce desemnase în comuniști un fel de noocrați, niște știutori ai legilor istorice.

Cine o vede pe doamna Doina Pârcălabu, îmbibându-se de ce îi transmite poporul, uneori cu notații sentimentale, ar putea chiar să creadă că are în față o gospodină autentică, o fiică din popor, extrasă de Domnu Dan, pentru reformarea clasei politice. De fapt, cucoana de pe afișe e cât se poate de „din sistem”. Oficial doar din sistemul de sănătate, unde a condus balaurul bugetar numit CNPAS. La Casa de Pensii, o vacă de muls foarte grasă, Domnica Doina Pârcălabu ajunsese pe vremea alianței feseniste dintre PDL și PSD, numită de Marian Sârbu, dar păstrată de Șeitan, ministrul lui Boc, și ocrotită de Văcăroiu, de la Curtea de Conturi, care spunea că pagubele instituției nu i-ar trebui imputate.

În mod ciudat, de pe site-ul de prezentare al candidatei poți afla toate acele impresii banale și poți vedea clipuri, dar nu poți citi nici măcar un amărât de CV. Pentru votantul pensionar din secotorul 4, poate ar fi fost o informație relevantă că doamna Pârcălabu a condus chiar Casa de Pensii. Ar fi făcut-o mai simpatică, nu credeți? Despre pagubele din bilanțul instituției conduse de candidată, puteți citi câte ceva aici.

Dacă de la candidata poporului nu sunt multe de așteptat, adevărata rază de soare asupra cartierului meu vine de la un om dedicat patriei. Ion Cantea candidează sub sloganul sugestiv „PRM și nu uitați de Ion”. Evident că nimeni n-a uitat de Iliescu, asocierea cu marile branduri ale politicii n-are cum să strice. Omul ăsta, care a mai făcut două facultăți la bătrânețe, una la Bioterra, alta nu se știe unde, are propuneri concrete, practic cu orice idee ar veni, mie îmi aduce bucurie. Citez de pe pagina lui de Facebook:

„Daca voi castiga in alegeri, voi lupta in parlament pentru imbunatatirea legei detectivilor mai ampla mai permisibila. Pregatiti proiectul de lege, EU Cantea Ion voi castiga competitia, sunt un luptator, doar ma stiti. Va salut cu prietenie.”

Sună tentant nu? Dar să aprofundăm programul său, expus pe larg în acest fluturaș ghiduș, primit în cutia de scrisori. Practic, programul valorează cât alte tratate groase de mii de pagini, ale unor gânditori politici, care n-au același dar al conciziei și stăpânesc mai puțin limba română.

„Să culegem neghina politică, să abolim rușinea (mă rog, știam că grâul se culege și neghina se aruncă, dar dacă e vorba să abolim rușinea… să lăsăm jena la o parte)
Să implementăm iubirea și pofta de viață (e ceva ce i-aș putea spune și unei femei, dacă aș fi față în față cu ea, într-un loc intim)
Să renască respectul pe toate planurile (sper să se și potrivească planul de acasă cu realitatea din târg)
Să fim ocrotiți și apărați de devastatorii politici sălbatici în gândire și fapte”

Și restul punctelor din program merită aprofundate (le găsiți scanate), atrage în special atenția dezideratul de a-i alunga de pe plai pe investitorii străini, lacomi și hrăpăreți. Căutând să aflu date despre acest domn fascinant Ion Cantea, am făcut puțină muncă de detectiv, doar pentru a afla că omul e el însuși detectiv! Da, bătrânelul cu gesturi de Colombo, care are o licență universitară în aproape orice domeniu al vieții, de la motoare la drept, turism și legislație rutieră. De Securitate nu scrie nimic nicăieri, dar având în vedere că s-a dus la PRM, nu cred să-i displacă. Agenția sa de detectivi particulari se numește Șopârla Neagră. Mi-a plăcut că oferă și prețuri pe site. Ora de filaj costă între 10 și 100 de euro, o nevastă infidelă poate fi dată în fapt pentru 500-1500 de euro, supravegherea copilului neastâmpărat e negociabilă.

Tot candidatul Ion Cantea aflu acum e și patron la stabilimentul Paradis de pe Drumul Găzarului, un fel de bar cu hotel. Să vă spun sincer, de fiecare dată când am trecut pe acolo am crezut că dincolo de o asemenea firmă nu se poate ascunde decât un bordel clandestin, dar acum că aflu ce om serios și nobil e patronul, mi-e și rușine că am putut avea asemenea gânduri murdare și, evident, false.

Acești candidați, socotiți outsideri, mi se par mult prea tari, încât nici nu m-aș mai ocupa de „greii” nefericitului nostru colegiu. Din partea PPDD candidează la Camera Deputaților avocatul-vedetă Daniel Fenechiu, faimos din tămbălăul cu Oltchimul. Dan Diaconescu îl prezintă ca pe avocatul care n-a pierdut niciodată niciun proces, dar parcă poți să pui bază în ce spune țeparul micului ecran. Găsesc totuși comică situația celor doi frați Fenechiu, despărțiți de „doctrine” în două partide diferite, care s-ar putea reuni în Parlament. Practic, cei doi se pot mândri apoi că indiferent ce ar fi spus și ar fi promis, inclusiv promisiunea de a-i alunga definitiv pe ciocoii din partidul fratelui, oamenii tot i-ar fi votat, atrași irezistibil de numele de încredere Fenechiu.

Despre Mircea Raicu și Iulian Crăciun n-am reușit să aflu în campania electorală mai mult decât știam la începutul cursei. Primul susține din inimă Legea Căldurii, cum fac toți candidații alianței, care include și PDL. A terminat facultatea cu cea mai virilă siglă de la Construcții, Facultatea de Utilaj Tehnologic. Apoi și-a împopoțonat CV-ul, ca orice politician, cu masterate la SNSPA și Universitatea Athenaeum. E PD-ist de pe vremea lui Petre Roman (mai înainte nu ne spune) și a apucat tot felul de funcții, inclusiv director la REBU și prin consiliile locale, Administrația Străzilor, șamd. În Primărie s-a contrat cu Oprescu, alte opinii politice nu știu să fi avut.

Iulian Crăciun, tânărul antreprenor în scaun cu rotile, a reușit să-și facă un site bestial, de unde aflăm că e susținut de foarte multe celebrități, de la Andrei Gheorghe, Silviu Hotăran, Liviu Mihaiu, Mircea Toma, Monica Tatoiu, George Butunoiu. Pe Facebook m-a cam descumpănit, pentru că a insistat prea mult pe handicapul lui și prea puțin pe proiecte. Pe site vorbește despre intenția de a ajuta mediul de afaceri, atragerea de investiții și susținerea IMM-urilor. Nu s-a contrat direct cu rechinul Dan Voiculescu, dar e cel mai bine plasat pentru a-l ține pe varan mai departe de Parlament și, implicit, mai aproape de pușcărie.

Despre Dan Voiculescu am tot scris. Rar s-a putut aduna într-un singur personaj public tot ce e în neregulă cu societatea noastră, de când am scăpat, măcar formal de comunism. Securistul adună în el tot ce e mai abject în clasa politică și ar fi jenant ca tocmai voi, vecinii mei (mai buni sau mai răi) să îl ajutați încă o dată să fugă de procurori și judecători, pentru a se ascunde între ceilalți parlamentari. Țin minte afișele lui de acum patru ani: „să vezi ce poate face Voiculescu!”. Lumea naivă l-a crezut, poate s-a iluzionat că și un escroc, dacă e suficient de mare ca escroc, te poate ajuta, dintr-o poziție de putere. Nu cred că s-a văzut ceva, dacă ăsta a fost planul. În schimb, cu câteva luni înainte de terminarea mandatului, scârboasa creatură și-a dat demisia din Parlament, doar pentru că un dosar al său de corupție ajunsese în faza pronunțării, și prin acest truc, putea fi judecat ca simplu cetățean, la orice judecătorie, reluând iarăși tertipurile avocățești de lungire a proceselor, până la prescriere.

Acum același Dan Felix Voiculescu, turnător de rude de sânge, cu patalama de la tribunal, vine să le ceară uitucilor din Berceni încă un mandat și încă o imunitate. Votați cum credeți, dragi vecini, dar scăpați măcar de rușinea de a-l fi trimis cu mâna noastră în Parlament pe Voiculescu!

Articole asemanatoare:

By schmoukiz, 02.12.2012 in Politica

Tags: , , , , , , , , , ,