Abonare | Twitter | Facebook

Custom Search

Scriu acest articol in amintirea celor cateva ore de incertitudine din ziua de 22 decembrie 1989 in care lor le-a fost cu adevarat frica… exact aceleasi ore in care intreaga Romanie a prins curaj.

securistul patriot
Daca in insectar ar fi musai sa aiba trecut si numele latinesc, aceasta sub-specie s-ar putea numi securistus communis, dat fiind ca e cea mai raspandita varianta a regnului. Iubirea de patrie e cel mai la indemana alibi pentru orice bestialitate. Pentru ei, lumea toata e un camp de batalie, cei din afara granitelor se vor numi pentru simplificare: unguri. Americanii sunt o forma afurisita de unguri. Au spioni infiltrati. Intelectualii sunt cea mai perversa forma de unguri.
Cu nimic mai sofisticat decat un militian, dar cu mai multe aere, securistul patriot regreta sincer ca nu i s-a dat nicio uniforma. “Ordinu-i ordin, nu se discuta” e ceva ce-i place sa spuna cu gravitate in glas. Institutia l-a adus de la tara la oras, “nu se discuta” ca-l iubeste pe Ceausescu, despre care e convins ca a fost patriot.
Dar are si o latura sensibila. (Poate cu asta trebuia sa incep). Securistul patriot are fata de tara atitudinea unuia care, dupa o noapte de viol in grup, se prezinta la parintii fetei s-o ia de nevasta, convins ca doar el o poate face fericita. Ii place muzica populara aleasa de Marioara Murarescu. E totusi de parere ca “s-a dat prea multa libertate dupa ’89″. Are in minte pe cativa pe care i-ar lua cu placere la pumni. Dar nu mai e ca-n tinerete, sunt alte vremuri…
Reprezentantul tipic: Nicolae Plesita

securistul cosmopolit
Forma cea mai periculoasa de securist, poate sustine orice ideologie, dar momentan e pragmatic, nu risca sa fie entuziast. La Bruxelles se simte ca pestele in apa, euro-birocratii vorbesc o limba de lemn pe care a deprins-o mai bine decat ei. Poate fi si ONG-ist, dar de cele mai multe ori prefera domeniile lucrative gen: asigurari, banci, fonduri de investitii. Are o meserie de multe ori incerta, mascata sub titulaturi gen consultant, analist, consilier, expert in geopolitica, etc.
Despre comunism e acum de parere ca era ineficient, oficial si pe Ceausescu il dispretuieste. Greu de spus care e parerea lui sincera, daca are vreuna in materie. Prea ocupat pentru prostii d-astea.
Reprezentantul tipic: Daniel Daianu

securistul conspirationist
Are informatii. Nu le poate spune pe toate acum, pentru ca ar aparea probleme. Stie mai multe despre ce s-a hotarat la Yalta, o sa spuna mai multe cand va fi momentul.
Daca stai sa-l asculti, vei descoperi ca istoria e ca un roman de Pavel Corut, in care lumea se agita ca proasta. Altcineva ia deciziile.
Nu poate da nume, dar mai multi demnitari sunt implicati intr-o afacere-bomba, despre care a vorbit si generalul Talpes. Intrebati-l pe Cozmin Gusa.
Despre Ceausescu crede ca era patriot, dar a fost lucrat de rusi si de americani. Doar se stie ca vindea evrei.
Reprezentantul tipic: Virgil Magureanu

securistul colocvial
Pe el nu poti sa te superi niciodata, desi marturiseste nonsalant unele dintre cele mai mari grozavii. Pe o asemenea lichea, care din fericire n-a atins (surprinzator) celebritatea, am auzit-o la o emisiune a lui Cristoiu expunandu-si propria versiune despre Ion Gavrila Ogoranu. Tragedia acestui erou anticomunist i se parea de tot rasul si am impresia ca era sincer in dispretul lui: pur si simplu e ceva ce lumea bacsisului in care traieste securistul colocvial nu poate intelege. Pentru cei care nu stiu cine a fost Ion Gavrila Ogoranu, merita amintit ca a luptat in munti vreme de cativa ani, a fost condamnat in lipsa la pedeapsa capitala si a stat ascuns intr-un fel de pivnita 21 de ani. De teama Securitatii, nestiind daca decretul de amnisite din 1964 i se aplica si unui condamnat la moarte, luptator in munti, a ramas ascuns si dupa aceasta data. In 1976 iese din ascunzatoare, dar sotia avocatului pe care il contacteaza il preda Securitatii, care il aresteaza si il ancheteaza timp de 6 luni. E eliberat la interventia personala a lui Richard Nixon. Desi a participat si la Revolutie si a fost foarte activ in societatea civila si ca scriitor de memorii, a fost ignorat de media pana in momentul mortii sale, in 2006.
In fata eroismului si a lipsei de compromis, securistul colocvial n-are complexe: bascalia lui poate face tandari orice model. “Avea si el angajament, nu-i chiar asa cum se spune despre el, pai ce, e vina Securitatii ca s-a ascuns atata timp? Pai ar fi avut conditii mai bune la inchisoare decat in pivnita aia. La noi ce-a patit? A luat cateva palme si i-au dat drumu acasa…” (suna versiunea securistului invitat de Cristoiu, caruia din fericire i-am uitat numele).
Despre comunism, securistul colocvial are aceeasi parere buna ca securistul patriot. Se traia bine, lumea “se descurca”. Mai iesea si pe-afara, aducea un video, blugi, cafea. Acum se descurca si mai bine.
Reprezentantul tipic: Mitica Dragomir

Am descris doar cateva dintre tipologiile pe care le-am retinut. Fauna e, probabil, mult mai diversa, combinatiile, la fel de numeroase. Ii uneste un fel de confrerie a imposturii, constiinta ca doar pastrarea fidelitatii fata de sistem le da putere. Doua lucruri ar trebui sa nu facem in ce-i priveste: sa ii credem disparuti si sa le luam impostura in serios.

Articole asemanatoare: