M-am abţinut să comentez ceva despre protestul învăţătoarei Cristiana Anghel din Caracal, care s-a aflat mai bine de două luni în greva foamei şi în atenţia presei. Am avut o strângere de inimă că tot acest spectacol mediatic s-ar putea încheia cu o tragedie în aşteptarea căreia salivau hienele de televiziune şi mă bucur că Dumnezeu i-a dat gândul bun de a se opri măcar în ultimul ceas.
Nu poÅ£i face politică la căpătâiul unui pat de spital ÅŸi pe socoteala vieÅ£ii unui om necăjit. ÃŽn primele luni ale lui ’90, când în PiaÅ£a Universităţii s-au instalat mai mulÅ£i greviÅŸti ai foamei, care protestau împotriva confiscării RevoluÅ£iei de foÅŸtii comuniÅŸti, cerând inclusiv ca punctul lor de vedere să fie prezentat de singura televiziune existentă, Silviu Brucan a replicat cinic: “Ce să dialoghezi cu niÅŸte oameni care nu mănâncă!?” apoi s-a întors râzând către reporter: “Le-aÅŸ recomanda… o friptură în sânge!”.
Şi totuşi în replica de un cinism ameţitor a bătrânului stalinist era ceva adevăr. Statul nu poate purta tratative cu grevişti ai foamei din acelaşi motiv pentru care nu negociază (cel puţin nu public) cu oameni suiţi pe macarale sau cu deţinătorii de ostatici.
Câţiva politicieni de la putere au făcut eroarea de a intra chiar în polemici cu învăţătoarea aflată în spital. Spectacolul dezolant al unor haidamaci cu falci pufoase, dând replică unei femei nemâncate de două luni, a făcut deliciul moderatoarelor, care se scuzau sfioase din când în când că o epuizează pe învăţătoare cu interviurile live. Nu că acest scrupul le-ar fi împiedicat să îi transforme cazul într-un reality-show politic, cu ore şi ore de transmisiuni pe mai multe posturi.
Asta e, televiziunile vor trebui să se împace cu eşecul de a nu fi prins un deces în direct şi în exclusivitate, ratând şansa ca învăţătoarea să fie pasată de la amatoarele Oana Stancu sau Alessandra Stoicescu, către profesioniste ale ratingului din pompe funebre, ca Simona Gherghe.
Folosirea politică a acestui caz e incalificabilă. În urmă cu un deceniu, întreaga ţară privea înmărmurită poate cele mai şocante imagini difuzate vreodată. O tânără, Ileana Voican, înconjurată de reporteri şi camere de filmat, îşi stropea hainele cu benzină şi aprindea o brichetă lângă un colţ al jachetei. Tânăra, care depusese numeroase cereri la primărie pentru o repartiţie de locuinţă, avea să moară la spital după o suferinţă cumplită şi îndelungată. Primarul oraşului Piteşti, către care tânăra înaintase cererile era întâmplător membru PSD şi a fost reales fără probleme de mai multe ori după aceea. Nimeni nu l-a acuzat de moartea acelei femei, deşi multe priviri s-au întors în direcţia sa.
Dar mai există un aspect în cazul învăţătoarei care s-a aflat în greva foamei. Ce concluzie pot trage elevii abia ieÅŸiÅ£i de la grădiniţă aflând de subita celebritate a dascălului lor? Că profesorii lor primesc retribuÅ£ii umilitoare, mai ales dacă se află mai jos pe scara profesiei? Probabil ÅŸi asta, dacă nu ÅŸtiau deja. Dar, nu: Că poÅ£i obÅ£ine ce vrei nu căutând soluÅ£ii alternative, nu ambitionându-te să avansezi, ci printr-o presiune emoÅ£ională similară ÅŸantajului. Vrei o jucărie? – începi să plângi zgomotos. Nu te lasă părinÅ£ii în tabără, pentru că ai note mici? – învăţatul nu ajută, mai bine refuzi mâncarea. Åži încă acestea sunt solicitări mult mai realiste decât respectarea unor promisiuni demagogice din campanie.

PS: Mi s-a oprit sângele în vene când l-am auzit pe Traian Băsescu justificând ce spusese cu o zi înainte, că nu ÅŸtie de acest caz: “Cred că se crează o confuzie, din câte ÅŸtiu doamna este învăţătoare, eu am mai primit această întrebare legată de o profesoară care am aflat pe urmă că în acea zi a intrat în greva foamei”. Trebuie să fii construit din piese de moderator TV să născoceÅŸti aÅŸa o explicaÅ£ie!

Articole asemanatoare:

By schmoukiz, 31.10.2010 in Politica | 4 Comments

Tags: , , , ,

4 comentarii la “Ce au invatat elevii de la invatatoarea Cristiana Anghel

  1. Cu tot respectul pentru judecăţile de mare fineÅ£e cu care ne răsfăţaÅ£i în mod obiÅŸnuit, îmi permit să observ că în acest caz – Cristina Anghel – avem de-a face cu un protest politic, iar altă intepretare ar rata esenÅ£a protestului său.
    “Folosirea politică a acestui caz e incalificabilă.”
    Nici pe departe! Nu e un protest social şi aduce în discuţie nu o problemă personală (vreau în tabără, mama nu mă lasă!). Protestul vizează practica statului român de a nu aplica legile pe care le adoptă!

    am scris mai în detaliu aici: http://www.fetedemase.ro/stire/Cristina-Anghel—50-de-zile-de-greva-foamei-86.html

    Cu stimă
    Gabriel

  2. Multumesc de apreciere, totusi raman la parerea mea. Cererea invatatoarei e de natura sociala, cere o marire de salariu promisa, legiferata, dar pentru care nu mai sunt fonduri bugetare. Asta nu o transforma in Gandhi.
    Dar cand am spus “folosire politica” ma refeream la politicieni si jurnalisti, ei faceau politica. Fiecare face cum crede cu stomacul lui, dar nu poti face anti-campanie electorala pe stomacul altuia. De altfel, pe ei i-a tinut doar 2 zile:
    http://www.gandul.info/news/povestea-tragi-comica-a-celor-20-de-liberali-intrati-in-greva-foamei-pentru-doua-zile-in-semn-de-solidaritate-cu-invatatoarea-din-caracal-cativa-au-renuntat-deja-de-foame-7565815

  3. In cazul cu care am facut o paralela, cel al femeii care si-a dat foc pentru ca nu primea casa de la primarie (si pentru chestia asta se pot gasi articole cat de cat in legi sau Constitutie), exista si un barbat, de care n-am mai pomenit. Concubinul femeii convenise impreuna cu ea sa faca acelasi lucru, dar s-a razgandit in ultima clipa. Nu stiu ce s-a mai intamplat cu el, dar n-ar fi exclus sa se fi facut politician.

Parerea dumneavoastra:

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica