rss
rss
rss

Deși mulți au rămas sub impresia greșită a etichetei o idee bună aplicată greșit (ea însăși contestabilă la nivel logic) economia planificată de stat are erori fundamentale chiar și la nivel teoretic. Din aceste erori decurge necesitatea instituirii unui regim dictatorial (Marx însuși realizase asta) și toate ororile ulterioare.
În urmă cu mai mult de 100 de ani, deci înainte ca sistemul sovietic să fie experimentat, un economist de geniu, Ludwig von Mises a demontat din punct de vedere teoretic sistemul socialist. Iată o expunere cât se poate de succintă a erorii marxiste de gândire în ce privește planificarea. Deși promitea o mai bună alocare a resurselor, o abordare ”științifică”, problema economiei planificate e tocmai imposibilitatea de a planifica. Resursele nu sunt nelimitate: viața fiecărui om nu e infinită, energia și materiile prime de asemenea. De aceea e nevoie de economisire, alocare a energiei și resurselor pentru activitățile cele mai importante sau mai profitabile. Dar pentru a hotărî la ce trebuie renunțat și spre ce să îți direcționezi forțele e nevoie de o informație esențială și anume: prețul. Iar prețul nu poate fi decât stabilit de piață sau inventat, deci fantezist.

Prin urmare, alternativa la sistemul capitalist, de piață liberă, e ”planificarea” din partea unui grup de tehnicieni (birocrați sau politruci), care hotărăsc modul de alocare a resurselor. Iar ”planificatorii” înșiși nu vor avea nici cea mai vagă idee care e costul producerii unui lucru, când să înceteze producția unui anumit tip de produs pentru a adopta altul, cum să plătească muncitorii din diverse domenii.
Sistemele de tip socialist își pot prelungi existența luând ca etalon prețurile de pe piețele internaționale, având la dispoziție resurse aparent nelimitate (cazul imperiului sovietic) sau prin cultivarea pieței negre, care păstrează prețul corect al produselor. După prăbușirea unui sistem socialist, piața neagră și birocrația de partid fuzionează, ambele deținând resurse vitale (acces la decizia politică, respectiv rețele informale eficiente și lichidități).
Oricât de diferite ar fi tipurile de socialism, mai mult sau mai puțin radical, el are ca urmare o uriașă risipă de resurse. În lipsa informațiilor pieței, eficiența în producția efectivă de bunuri conduce la inundarea pieței cu produse inutile (genul de produse care stăteau neatinse în magazinele altfel pustii din perioada comunistă). Un caz interesant e cel chinez, unde avântul economic a venit nu doar după adoptarea unui mod de operare capitalist în orașele de pe țărm, dar și concomitent cu o schimbare culturală în Occident.
Vestul însuși a renunțat la banii cu acoperire în aur, o modalitate obiectivă de estimare a schimburilor, și a trecut la consumerism, trai pe datorie și dispreț pentru muncă. Producția de bunuri de proastă calitate și inutile din China ar fi îngenunchiat chiar și o țară de asemenea dimensiuni. Dar deschiderea Occidentului, nesățios în a risipi bani de pe cardul de credit pe produse care în câteva luni umplu gropile de gunoi, permite, încă, birocrației chineze să prospere.

Articole asemanatoare:

By schmoukiz, 16.08.2011 in Politica

Tags: , , , , , , ,