rss
rss
rss

Circulă pe internet imaginea unui grafic dintr-un sondaj organizat de BCS. Ce m-a uimit a fost alăturarea bizară de teme și viclenia manipulării ce rezultă din selecția întrebărilor. E prima dată când văd o tehnică de programare neuro-lingvistică, pusă la bătaie atât de ostentativ într-un sondaj.

Dacă observați, sunt două teme ce vizează direct Biserica. Și trei teme cu referiri la viața intimă, foarte bine alese, printr-o segmentare țintită cu grijă.

Sunt apoi aruncate, la derută, niște teme fie ieșite din preocupările curente ale opiniei publice, fie de-a dreptul aruncate pe piață în premieră absolută. De pedeapsa cu moartea cred că nu s-a mai discutat de două decenii la noi. Desființarea serviciilor secrete românești n-am mai auzit-o vreodată. Pentru asta aș vota, dacă nu era condiționată de acel serviciu străin de informații – o propunere utopică, discutată cel mult în niște birouri pentru puțin timp. În niciun caz de opinia publică.

Deci să revenim la cele 5-6 întrebări, care-i frământă pe manipulatori. Cum observăm, din tot panoul, doar tăierea de la buget a cultelor vine ca o promisiune concretă. Pare ceva din care intervievatul ar putea câștiga ceva bănuți în buzunar. Restul sunt fără miză materială pentru el. E una din temele predilecte ale propagandei securiștilor din ultimii ani. O păcăleală, desigur, în condițiile în care cheltuielile pentru culte sunt irelevant de mici în ansamblul bugetului de stat. Poate avea o noimă, dacă era grupată cu alte teme de același tip. Dacă tot întrebi de servicii secrete, să zicem: „sunteți de acord cu reducerea bugetelor serviciilor secrete?”. Sau vreți comasarea lor? Sau: „sunteți de acord cu eliminarea pensiilor speciale pentru ofițerii serviciilor secrete?” Suna interesant, nu? Nici nu mai zic de multe alte cheltuieli bugetare, cu adevărat grele ca pondere.

Nici a doua întrebare, care vizează direct Biserica nu e inocentă. Autorii sondajului ori sunt complet ignoranți ori se fac a nu ști că în realitate ierarhii chiar sunt aleși de credincioși. Nefăcând parte dintre ei, „sondorii” pot fi surprinși să afle. Desigur, nu e un vot universal și egal (ar fi și bizar să se instituie așa ceva, să avem concurs de popularitate, în care ateii, musulmanii și cei indiferenți religios să-l aleagă pe cel mai simpatic – un patriarh, care să fie un Iohannis, Băsescu sau Iliescu dar cu barbă. Procedeul actual de alegere e mai complicat, dar implică și mirenii, grupați piramidal în organizații religioase ca adunările parohiale, eparhiale, Adunarea Națională Bisericească. Sinodul și Patriarhul au un cuvânt greu în alegerea ierarhilor, dar aceste adunări fie votează efectiv fie sunt consultate. E, oricum, o discuție abuzivă, care sugerează că e ceva ce ar trebui să fie mai democratic acolo. Ca și cum ai întreba dacă regele ar trebui ales prin vot de cetățeni. Sau dacă managerii unor firme ar trebui votați de angajați ori de clienți, ori de locatarii cartierului. Dar asemenea întrebări nu frământă „sondorii” – ei vor concomitent o biserică ruptă de stat și administrată ca o primărie.

Însă măiestria manipulării răzbate din cele 3 întrebări percutante, despre viața intimă. Sunt întrebări năucitoare – cea despre viața sexuala a adolescenților vine de nicăieri. Mai cu seamă, sunt de perfectă ambiguitate. Pentru că ești întrebat în calitate de cetățean și pare că e o dezbatere despre ceva ce urmează a fi legiferat. Deci e greu de spus ce a bănuit fiecare dintre repondenți. Dacă eu zic că nu sunt de acord cu avortul – înseamnă că mi se pare ceva ce nu aș face sau ceva pentru care vreau să existe pedepse penale!? O femeie poate resimți asta ca pe o limitare a libertății ei. Nemernicii de popi vor s-o oblige să crească toți copiii pe care-i concepe. Vor să nu se mai bucure de viață.

La fel de contrariați trebuie să fie și cei întrebați de sexul în afara căsătoriei. Aici sunt multe categorii. De la bărbați cu amantă, femei cu amant, văduve, logodnici, burlaci, concubini, prostituate și clienții lor. (Dacă și privitul se pune, cine știe, poate intră și videochatistele cu privitorii.) Din nou, întrebarea te lasă să bănuiești orice în privința consecințelor. Se discută, oare, de o lege, care să bage amantele în pușcărie sau măcar să le amendeze!? Nu ești de acord, că ți s-ar părea mai frumos să fii și cerută în căsătorie la un moment dat? Crezi că e ceva imoral, dar nu ai ceva cu practicanții? În tot cazul, cei mai pesimiști, care se gândesc că urmează și ceva pedepse, au toate motivele să îi urască pe „creștinopații”, care ar fi putut gândi o asemenea preocupare publică.

Nici nu vreau să mă gândesc ce revoltă pot simți niște tineri îndrăgostiți auzind întrebarea despre aprobarea sexului între adolescenți. Aș înclina să zic că ei sunt principala țintă a acestei manipulări odioase. Că lor li se picură fără oprire sloganuri gen „spitale nu catedrale”. Aici confuzia e maximă. Greu de spus, până și ce înseamnă adolescent. Englezii folosesc termenul „teenager”, derivat de la toate numeralele încheiate cu sufixul „teen”. Adică de la 13 la 19. În România, cei de 18 și 19 sunt adulți din punct de vedere legal, dar s-ar califica și la adolescenți. Uneori, accepțiunea de adolescent coboară un pic mai jos. E limpede că nu-i totuna, dacă ai în vedere sexul unora din grupa 12-15, față de 17-19. Sau dacă e o combinație 12 cu 19. Și, din nou, ce-ar trebui să îmi imaginez că se are în vedere cu întrebarea asta: că o fetiță de 13 ani mi-ar plăcea să mai aștepte în privința asta, sau că băieții de 17 ar trebui duși la școala de corecție? Scopul manipulatorilor nu e să fie preciși, ci să inducă un sentiment. Prin asociere, cu tematica religioasă, prin definiție conservatoare – se induce ideea că există o organizație ostilă, care terorizează adolescenții cu normele ei morale și mai vrea și banii statului.

Căutând sondajul în cauză, am dat și peste o a doua filă a calupului de întrebări. Altă sorcovă, dar cu subiecte prea impopulare pentru a convinge pe cineva că erau subiect de dezbatere între români. Nu e ca și cum românii se ceartă de mama focului oriunde se întâlnesc dacă să promoveze poligamia. (Obsesiile astea împotriva familiei și a moralității ocupă, după cum se vede o parte însemnată a sociologilor îmbibați de marxismul cultural.)

Aici observăm că sunt, de fapt aruncate niște baloane de încercare, cu o țintă anti-românească insistentă. Se vorbește nici mai mult nici mai puțin decât de crearea unei țări pentru țigani pe teritoriul României (nu ni se spune unde). De ruperea unei bucăți din centrul țării, numit „Ținutul Secuiesc”. Generalizarea limbii maghiare pe tot teritoriul țării. Sau, apoteotic, dizolvarea țării prin unire cu trei vecini. (Din care, ce tentant, ne-am culca români și ne-am trezi elvețieni.) Vorba aia, orice, orice, numai să nu rămână întreagă țara asta!

Am avut curiozitatea să mă uit cine-i în spatele unui institut, care iubește atât de mult România, că vrea să ne facă elvețieni. Biroul de Cercetări Sociale (BCS) e o instituție condusă de un roșcovan cu nume de schnautzer: Bruno Ștefan, secondat de doi soți Lătăianu, plimbați pe tot mapamondul. Stabilimentul aparține GDS (Grupul pentru Dialog Social) – gruparea tot mai neo-marxistă a elitiștilor români, nășiți la înființare de Silviu Brucan.

În auto-prezentarea, pe care și-o fac sunt incluse toate programele imaginabile cu bani de la partide, fundații, comitete, comiții și granturi din toate zările. La loc de cinste figurează și, citez: „50 focus-group-uri, realizate în colaborare cu unii din cei mai mari sociologi ai lumii: Anthony Marsh, Lance Copsey, Arthur Finkelstein, Tall Silberstein, Eyal Arad”. Palmares, nu glumă!

Articole asemanatoare:

By schmoukiz, 17.05.2020 in Politica
Tags: , ,