rss
rss
rss

Dan Puric tinde sa devina primul tele-evanghelist roman, dat fiind ca pe vremea vulcanicului poet Ioan Alexandru nu existau atatea televiziuni. Risc sa spun ca fanii lui, care l-au transformat intr-un fel de megastar al ortodoxiei, mi se par obositori si ingrijoratori. Unii l-ar vrea chiar si presedinte, sau lider spiritual peste un partid “verde”, care sa criogenizeze mirosul de telemea cu ceapa, ca nu cumva sa fie contaminat de miasmele Occidentului. Din fericire, un fundamentalism ortodox e departe de a se invartosa, si tot din fericire, talentul lui Puric e suficient de mare ca sa ii accept cu ingaduinta si agenda anti-europeana. Desi aceste idei fixe il fac previzibil, chiar agasant pentru cei care nu ii impartasesc ideile. Personal, prefer abordarile mai sobre ale lui Sorin Dumitrescu, Dan Ciachir sau Cristian Badilita.
Dar destul cu critica, sa spun mai bine unul din lucrurile superbe pe care le-am aflat ascultandu-l pe Dan Puric.
iubirea ca o spovedanie
Prima data l-am citit spunand asta intr-o revista de femei (cred ca Tango), intr-o perioada trista a vietii mele. (Nu era chiar atat de trista incat sa cumpar reviste de femei, revista mi-o daduse cineva). Cea care ii lua interviul nu era prea in tema, transcrisese la repezeala numele teologului Grigore de Nyssa, ca si cum ar fi fost o anume Denisa. Si tot mi s-a parut miraculos ce-am citit. (Intre timp, corectat, interviul a fost inclus in volumul “Cine suntem“).
Puric vedea marele neajuns care exista in viziunea contractualista si psihologizanta asupra casniciei. Tot mai des discutiile legate de casatorie fac din ea o impartire a unor drepturi de proprietate. “Nu s-a trait taina, ci oficializarea la sfatul popular, in care statul garanteaza … ce garanteaza? Iubirea nu se garanteaza”.
Psihologia apare si ea ca o falsa solutie, cu intelegerea ei schematica a omului. Discutiile interminabile sunt mai curand un simptom decat o rezolvare.
Si aici intervine taina crestina.
Cu o intelegere epidermica a crestinismului, am ajuns sa il asimilam cu ceva septic, care nu trebuie amestecat in treburile sentimentale. Crestinismul pune problema interiorizarii moralei prin constiinta, Il ia ca martor pe Dumnezeu. Familia isi traieste cu adevarat taina atunci cand intre cei doi se ajunge la o relatie similara unei spovedanii reciproce. Iata si o forma cu mult mai eleganta de egalitate, caci acest tip de sinceritate nu inrobeste, nu isi propune sa controleze sau sa afirme ierarhii, ci daruieste necontenit.

Articole asemanatoare:

By schmoukiz, 21.04.2009 in Spiritualitate | 4 Comments

Tags: , , , ,

4 comentarii la “Cel mai frumos lucru pe care l-am invatat de la Dan Puric

  1. Mai schmoukiz-ule, am zambit mult lecturand :) Am ras cu zgomot la “Nu era chiar atat de trista incat sa cumpar reviste de femei”.
    Cat despre Dl. Dan, cum ii spune un prieten, da, nu este atat de discret, sobru, el gesticuleaza pe alocuri, vorbeste tare, glumeste… dar se face auzit, si asta e ceea ce vrea. Cati ii “aud” la fel de bine pe Dan Ciachir sau Cristian Badilita? Chiar si pe Dumitrescu? Uneori sobrietatii ii lipseste stralucirea.
    Btw, pot sa te citez cu “Discutiile interminabile sunt mai curand un simptom decat o rezolvare.”?

  2. Nu, il confunzi, “Dl Dan” e la alta televiziune, o cauta pe Elodia :). Treaba cu discutiile nu-mi apartine, desi daca mi-am insusit-o e ca si cum ar fi a mea. Stai ca am fise de lectura, sunt chiar pedant uneori, cum ar spune Paunescu:
    “V-am spus ca sunt un tip periculos / Si nu mi-ati luat avertismentu-n seama,/ V-am spus s-aveti pentru persoana mea / Un plus de-ngrijorare si de teama” (am citat din memorie ;)) ), restu din foi:

    “Stii cum se zice: distanta, pentru dragoste, este ca vantul pentru foc. Daca dragostea e mare, o inteteste. Daca nu, o stinge. In clipa in care incep discutiile, lucrurile nu mai sunt bune. Discutia, falsa terapie prin discutie sunt doar o amanare a sentintei.” (Cine suntem, Ed Platytera, 2008, pag. 31)

    PS: Si te rog sa nu mai razi cand sunt articole serioase, da’ se poate? :))

  3. relu
  4. Din pacate domnule “schmoukiz “, aceeasi problema ca in cazul comentariului la “Andrei Plesu v. Dan Puric”. Daca nu ajungi la struguri, asta nu inseamna ca strugurii sunt neapart acrii. Fani se intalnesc in cazul formatiilor rock, dar cati fani canta muzica rock precum idolii lor? In cazul lui Dan Puric, ca si in exemplul tau personal, exista oameni care-l inteleg mai mult sau mai putin. Atunci cand simti precum simte Dan Puric, notiunea de fan este incompatibila. Din pacate nu gasesc acum termeni prin care sa exprim ce este de fapt in acest caz. Poate dor daca intelegi ce inseamna sa iubesti aceasta tara, istoria ei, eroii ei, si tot ce apartine ei, cu rele si bune, neconditionat. (Daca in acest moment ti-a trecut prin minte, chiar si o fractiune de secunda, intrebari precum: ce istorie?, ce eroi?, ce ..?, nare rost sa citesti mai departe!).
    Dl. Plesu spunea in legatura cu Dan Puric ca daca citezi mai mult decat citesti, iti face mai mult rau. Strict logic si literar, cred ca este adevarat. Dar dl. Plesu n-a inteles nimic din ce transmite Puric. Citarile domnului Puric nu sunt de genul copilului “mutant” (Cristian Gavra), ca sa impresioneze, de efect, fara o traire si gandire personala. In cazul lui Puric aceste citari vin intotdeauna in intampinarea a ceea ce el simte si vrea sa exprime. Intotdeuna citarile lui sunt judecati simple, care se raporteaza la natura umana. Nu este important in acest caz cat de corect sunt ele reproduse, ci mai de graba cat de adevarat sunt ele exprimate. Ca in cazul citatelor tale de mai sus; citite, ce sa spun, sunt OK!, dar faptul ca ele au venit in uma a ceea ce tu ai simti, au o mai mare valoare pentru tine, peste cea literara, fiindca exprima atat de bine ceea ce tu ai fi putut exprima, dar poate nu la fel de bine prin cuvintele tale; dar in acelasi timp simtirile tale iti sunt intarite de faptul ca si altcineva a avut aceleasi trairi. Mai exact, ai confirmarea ca nu esti singur, si in acelasi timp nici nu vrei sa fi considerat cel cu drept de licenta asupra unei idei (care atinge trairile umne, dar care pot fi comune multor oameni), atat timp cat tu sti ca altcineva inaintea ta a exprimat aceasta ideie.
    Si ca sa inchei. Intrun comentariu pe blogul tau cineva spunea ca atunci cand vorbeste dl. Plesu ia notite. Il cred (dar nu vad de ce).
    Eu, acum vreo 2 ani ma uitam la tv, ajung pe Realitatea, cred; emisiune cu Turcescu, invitat Dan Puric; stiam vag doar ca este un actor; am dat mai departe; un alt canal tv, o alta emisiune – nu-mi amintesc moderatorul; invitat dl. Neagu Djuvara (ii citisem o carte de curand); decor- o atmosfera linistita dintr-un parc bucurestea; stau si ma uit; moderatorul – o intrebare despre perioada/istoria interbelica; Dl. Djuvara – vorbeste despre istoria din acele vremuri, cum vb. noi despre anii de liceu; se vede ca traieste si ca a trait in acele vremuri si acele evenimente; vorbeste de spre viata lui – o reala placere sa-l asculti (avand o voce si o tonalitate magnifica); dupa ce abia se aprinde, moderatorul – il taie sec, in timp ce vorbeste, cu o intrebare banala despre oamenii vremurilor noastre; la dl. Djuvara s-a vazut clar ca i s-a pus un nod in gat – i-a picat fata; in acel moment mi-am bagat picioarele in moderator; iar am inceput sa schimb canalele; ajung din nou la Turcescu; acum vorbea dl. Puric;(am prins ultimele 5 minute ale emisiunii) dupa primul minut in care l-am ascultat am inceput sa plang de bucurie ca am gasit pe cineva care poate exprima intrutotul ceea ce eu simteam cu privire la Romania si romani, dar tot timpul aveam impresia ca eu am ceva “probleme” din nu stiu ce cauza; din acel moment, intr-o luna am strans peste 30 de ore de inregistrari audio-video din conferintele/interviurile tinute/date de Dan Puric; daca doar il citesti, este o mare greseala – este doar OK!, dar nu “vezi” sentimentul si simtirile omului.
    Daca cei de care aminteai tu sunt ca mine, atunci poti sa-mi zici si mie fan Dan Puric!

  5. mihai
  6. Subscriu la cele spuse de RELU despre DAN PURIC adaugind si faptul ca nu se
    limiteaza numai la a tine conferinte ,ci se implica efectiv la reconstructia
    morala a acestui neam (vezi construirea schitului de la AIUD in memoria
    martirilor ), spre deosebire de majoritatea “intelectualilor ”
    … Este usor a scrie versuri cind nimic nu ai a spune!

Parerea dumneavoastra:

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica