rss
rss
rss

Cine zicea că ideologiile nu contează? Ba contează!
Și cine râdea de partidul lui Dan Voiculescu, că nu are ideologie? Ba are!
E socialism pur-sânge și „ăla micu” îl pune în aplicare. Potrivit deciziei lui Dan Constantin, dacă ai cultivat ceva în grădină, și nu ți-a fost distrus total de secetă, e musai să îți faci cerere pentru certificat de producător. Ca până acum. Numai că de acum, trebuie să îl și avizezi la un sindicat, neapărat un sindicat național. Să nu te trezești tu cu vecinul de peste gard că vă faceți un sindicat de întreprinzători, fără deștepții de la centru.

Potrivit istoricului Bogdan Murgescu, intervievat de Libertatea, primele decalaje semnificative faţă de Vest s-au acumulat în Ţările Române cam de acum cinci secole. Iar prima greşeală a fost ignorarea descoperirilor şi inovaţiilor din domeniul agriculturii.
Pe vremea aceea, nu ne puteam plânge că am fi fost aşezaţi prost: Bizanţul, în a cărui sferă de influenţă gravitam, era superior Apusului Europei, după cum era şi o buna parte din lumea arabă, de altfel. Acum o mie de ani europenii au început să se trezească, au descoperit rotaţia culturilor, care le permitea să obţină recolte mai dese şi mai bune. Au descoperit că pot obţine legume bio, dacă aruncă bălegarul pe câmp (nu ştiu ce făceau cu el înainte), sau că se pot dispensa de sclavi dacă folosesc morile de vânt pentru a măcina grâul. Apropo, sclavii au dispărut în cea mai mare parte “de moarte bună”, nu din mărinimia posesorilor, ci pentru că s-au prăbuşit imperiile care să îi mai importe în ritmul în care mureau.
Tot atunci au fost îmbunătăţite rasele de cai şi perfecţionate metodele de înhămare şi plugurile. De ce nu au ajuns aceste născociri şi în satele din Carpaţi? Pentru că “nici ei nu se preocupau să difuzeze noile tehnologii, nici noi să aflăm de ele şi să le preluăm”, răspunde Bogdan Murgescu.
Sau am putea da vina pe băutură, la fel de bine: plăieşii şi valahii beau cam o jumătate de litru de vin pe zi, în statistici estimative care includ şi sugarii. După epoca marilor descoperiri geografice, mai multe ţări europene încep să aibă propriile colonii, în vreme ce noi devenim tot un fel de colonie, dar a turcilor. De peste ocean încep să vină porumbul, tomatele şi cartoful, plante care, cultivate bine, aduc suficient surplus cât să pui bazele unei flote comerciale, unui sistem bancar şi ale viitoarei revoluţii industriale. Cea care ne-a lăsat oarecum la fel de indiferenţi.
Cam aşa s-a scris istoria partidei în care noi ne-am dorit mai puţin victoria. Că altfel i-am fi chemat acum noi pe spanioli să ne folosească cernoziomul. Chestiunea asta m-a nedumerit de mai multă vreme: cum de am rămas fundamental un popor de ţărani, fără să excelăm totuşi într-ale agriculturii? Si cum, indiferent de regim, recoltele au depins mai mult de ploi, decât de organizarea noastră.

Războiul clienţilor cu băncile, foarte mediatizat, e poate mai complicat, dar seamănă izbitor cu înfruntarea tăcută dintre ţărani şi marile lanţuri de distribuitori. În realitate, e un subiect care ar trebui să umple agenda publică şi a puterii şi a opoziţiei, în locul balivernelor despre suspendarea preşedintelui sau numărul de camere ale Parlamentului.
In direct şi la oră de vârf, Adrian Rădulescu a recunoscut că micii producători agricoli ar putea fi susţinuţi legislativ, pentru a nu mai fi jecmăniţi, dar pentru asta “nu există voinţă politică”. O afirmaţie firească pentru un preşedinte al unei asociaţii a producătorilor agricoli şi conducător al altor asociaţii de horticultori sau patroni de carmangerii. Numai că pe lângă aceste funcţii, Adrian Rădulescu e secretar de stat în Ministerul Agriculturii, practic e adjunctul ministrului, iar numele său a fost vehiculat chiar pentru a prelua mandatul la ultima remaniere. Ierarhic, nu îi are ca şefi decât pe Valeriu Tabără, ca ministru, pe Emil Boc, ca prim ministru şi şef de partid, eventual pe Traian Băsescu.
“Poate am fost prea sincer”, s-a repliat omul nostru, invitat de Moise Guran în emisiunea “Ora de business”, pe TVR2. Tocmai i se prezentase un reportaj cu un proprietar de livadă, care încercase să vândă merele printr-un hypermarket. Taxele de intrare şi comisioanele i s-au părut scandaloase, aşa că omul a rămas cu tonele de mere în depozit, unde s-au şi stricat. Anul următor şi-a cumpărat instalaţie de făcut suc natural: totul igienic, sucul e pasteurizat, fără chimicale şi ambalat. I s-au oferit 2,5 lei pe un litru, pe care lanţul de magazine îl vinde cu 8 lei.
Încurcat de propria sinceritate, secretarul de stat Adrian Rădulescu a încercat să justifice lipsa de reacţie a statului, în apărarea producătorului de la ţară şi a cumpărătorului de la oraş, prin realitatea parlamentară: “am mai avut o ordonanţă şi n-a mai rămas nimic din ea după ce a trecut prin Parlament”.
După multă gălăgie şi negocieri, în vara lui 2008, asociaţiile de producători şi marii detailişti au semnat un Cod de bune practici pentru comerţul cu produse agroalimentare. Acordul, şi legea care a trecut un an mai târziu prin Parlament, promiteau să elimine taxa de raft, taxa de deschidere a magazinului, taxa de manipulare a mărfii, taxa pntru apariţia (la alegerea magazinului!) în catalogul publicitar, taxa de risc şi alte asemenea. În toamna lui 2009, legea a fost promulgată, retailerii s-au plâns că vor pieri, iar producătorii au aplaudat estimând că reducerile, pentru cumpărător, vor fi de circa o treime. Nimic de genul ăsta nu s-a întâmplat. Anul acesta, Codul de bune practici s-a întors în cele două camere ale Parlamentului. Când şi când mai au loc inspecţii ale ANPC, din care aflăm că marile lanţuri nu se sfiesc să pună etichete înşelătoare, chiar informaţii false despre gramaj.
Recent numit în funcţia de ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără a promis şi el la preluarea mandatului că va încerca “atenuarea puterii acestor supermarketuri care sufocă producţia primară”. Între timp, fostul membru al guvernului Văcăroiu le-a ridicat la plasă procesatorilor şi marilor producători, prezicând o scumpire a alimentelor, afirmaţie asupra căreia a revenit ulterior.

PS: Pe prima pagina in Gandul de astazi era o fotografie mai tare decat orice articol. Ii apartine lui Robert Atănăsovski, de la Mediafax / AFP

La conferinta de presa de dupa audierea de la Parlamentul European a lui Dacian Ciolos am trait un sentiment inedit. Senzatia de popor cu caciula in mana pe care o am de fiecare data cand e o intrevedere cu un oficial european disparuse, ba chiar se rasturnase. Viitorul “ministru european al agriculturii” era inconjurat de ziaristi de la cele mai importante institutii de presa straine, care il intrebau oarecum cu inima stransa ce are de gand. Si luau destul de atenti notite. O ziarista chiar a tinut sa ii aduca aminte ca va detine unul din cele mai mari portofolii din pseudo-guvernul european.
Raspunsurile lui Dacian Ciolos au fost rezervate si intr-o engleza mediocra, dar onorabile pentru noul sau statut. Daca va reusi ceva semnificativ in functia de comisar pentru agricultura, iarasi, ramane de vazut. Dar momentul trebuie consemnat, caci Romania se afla pentru prima data in postura de a participa la decizii serioase privind soarta continentului.
De la Bucuresti, decizia a fost comentata pentru Realitatea de Victor Surdu, un demagog cu dosare penale inchise miraculos si vederi pasuniste, care acum e (cum suna asta!) “liberal”. Intr-un fel e bine ca, dupa catastrofa de reprezentare cu EBA si Gigi, Romania da macar la export politicieni mai acatarii.
later edit: Victor Surdu se pare ca e momentant membru PSD, nu PNL, diferenta din ce in ce mai putin importanta, daca Patriciu si Crin ii vor impinge cu apropierea pana spre fuziune.

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica