rss
rss
rss

Daca aveti timp pentru un documentar, va propun un film despre acea minune a arhitecturii antice, biserica Sfanta Sophia, si despre Istanbul, un oras pe care il iubesc. Cel mai frumos imperiu care a existat vreodata, intr-un documentar de exceptie. Filmul, scris si prezentat de John Romer, urmareste constructia capitalei Constantinopol de catre Constantin cel Mare, purtandu-ne in timp, din veacurile Imperiului Roman, in Istanbulul de azi.

Perioada de glorie a Bizantului, constructia hipodromului, a palatului imperial, dar si a uriasului zid de aparare a cetatii portuare. In prezent mai pot fi vazute fragmente insemnate din zidul de netrecut pentru mai bine de o mie de ani, dar si poarta orasului, obeliscul adus din Egipt si o columna romana cu basoreliefuri.

Materialul pentru zidul de aparare al orasului Constantinopol a fost adus de pe insula Marmara (“piatra”). Cladiri intregi erau sculptate in marmura pe insula si trimise pentru a fi asamblate in oras.

Cum traiau bizantinii obisnuiti: o dieta mediteraneana din care nu lipseau pestele si maslinele. Uleiul de masline era folosit chiar si pentru iluminatul stradal.
Tot in Turcia de astazi se gasesc si ruinele bisericii ridicate in jurul stalpului pe care a trait 47 de ani sfantul Simeon Stalpnicul. Calugarul a cautat o forma aspra de asceza, parasind manastirea pentru a-si construi un stalp din ce in ce mai inalt, cu o ingraditura din lemn in varf, din inaltul caruia raspundea celor care veneau sa ii ceara sfaturi duhovnicesti. Printre cei care l-au consultat s-a numarat si imparatul Constantin insusi.

Mutarea capitalei Imperiului Roman la Constantinopol. Domnia lui Iustinian, cel care a refacut Imperiul Bizantin. Biserica din Ravena, Italia, o urma a trecerii bizantinilor. Daca in imperiul lui Constantin inca se vorbea latina, in cel condus de Iustinian si de imparateasa Teodora, greaca devenise limba preferata.

Constructia celei mai grandioase cladiri din intreg imperiul, catedrala Sfanta Sofia, cea mai mare biserica din lume timp de 1.000 de ani si esenta Bizantului.

In marginea unui bulevard din fostul Constantinopol, o bucata de piatra deloc frumoasa e imprejmuita cu un gardulet si cu o placuta lamuritoare: “Milion, aceasta piatra e tot ce a ramas dintr-un arc de triumf care marca locul din care se masurau distantele de pe intinderea intregului Imperiu Bizantin”. Mi-a placut simplitatea solemna a textului si ideea de a evidentia acest kilometru zero al Bizantului. Fireste ca din imperiul lui Constantin si al urmasilor sai au ramas numeroase vestigii, unele uimitor de bine pastrate, ca sa nu mai vorbim despre uriasa mostenire culturala, dar textul scris la baza acelei “pietre” aminteste intrucatva de cererea lui Alexandru Macedon de a fi ingropat cu mainile afara din mormant pentru a se vedea ca nu a luat nimic pe lumea cealalta. Din pacate, nu putem sti cum arata mormantul lui Alexandru cel Mare, devenit una din cele mai mari enigme arheologice, dar legenda unei asemenea doleante testamentare ramane una frumoasa.

Pe malul Bosforului, un alt prilej de meditatie. Turcii i-au ridicat, cu fata la mare, o statuie unui pirat. Un cioban de la munte care s-a dedicat marii si a devenit o legenda nationala. Turgut Reis a devenit unul dintre conducatorii preferati ai lui Soliman Magnificul, care l-a ridicat la rangul de pasa. Viata tumultuoasa a acestui lup de mare l-a purtat de la statutul de prizonier care trage la galere, la cel de cuceritor in numele unui imperiu care avea literalmente lumea la picioare. In spatele statuii marinarului devenit om de stat (nicio asemanare cu politica romaneasca!) stau zidurile vastului domeniu al sultanilor de la Topkapi, in vreme ce in umbra statuii un om fara adapost doarme adapostit de niste cartoane.

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica