rss
rss
rss

Investitiile realizate in economia nationala in anul 2005 au insumat 37.392 milioane de lei noi, fiind in crestere cu 13,4%. Potrivit datelor provizorii ale Institutului National de Statistica, citate de Buletinul ARACO. Investitiile s-au indreptat cu precadere catre domeniile: energie electrica si termica, gaze si apa, tranzactii imobiliare, inchirieri si activitati de servicii prestate in principal intreprinderilor, transport, depozitare si comunicatii, administratie publica, aparare si asigurari sociale din sistemul public.


Investitiile concretizate in lucrari noi de constructii, in anul 2005, au insumat 16.074 milioane RON, respective 43% din total, un procent similar cu cel de anul trecut. Firmele si-au directionat aproximativ jumatate din investitii in utilaje si mijloace de transport. Acest tip de achizitii a insumat 18.798 milioane RON, ceea ce reprezinta o crestere de 14 procente fata de aceeasi perioada a anului precedent. Utilajele si mijloacele de transport s-au achizitionat cu precadere in ramurile: industria alimentara si a bauturilor, transport, depozitare si comunicatii, comertul cu ridicata si cu amanuntul, service.

O concentrare mai mare a fondurilor de investitii s-a produs in industria prelucratoare (22%), energie electrica si termica, gaze si apa (20%) si comertul cu ridicata si cu amanuntul, repararea autovehiculelor, motocicletelor si a bunurilor personale si de uz gospodaresc (11%).

In anul 2005, investitiile din sectorul majoritar privat au totalizat 26.109 milioane de RON, reprezentand aproape 70% din total, fata de 63% in anul 2004. Investitiile din acest sector au fost orientate in principal spre achizitionarea de utilaje si mijloace de transport, acestea reprezentand 53% din volumul de investitii realizat. In anul 2005 au fost realizate lucrari de constructii noi in valoare de 16.490,6 milioane lei (RON), reprezentand 62,2% din valoarea totala a lucrarilor de constructii.

Din punct de vedere al structurii lucrarilor de constructii noi, ponderea cea mai mare o au lucrarile executate la constructiile ingineresti (51,3%), iar cea mai redusa, lucrarile executate la cladirile nerezidentiale (21,4%). Lucrarile de reparatii capitale realizate in anul 2005 au fost de 3.957,4 milioane lei (RON), reprezentand 15,0% din valoarea totala a lucrarilor de constructii.

In perioada analizata, lucrarile de intretinere si reparatii curente realizate la cladirile si constructiile existente au fost in valoare de 6.043,5 milioane lei (RON), ceea ce reprezinta 22,8% din valoarea totala a lucrarilor. Din punct de vedere al modului de executie, valoarea lucrarilor de constructii executate in antepriza reprezinta 78,4% din valoarea totala a lucrarilor de constructii, iar cele executate in regie 21,6%.

Autorizatii de construire

In anul 2005 s-au eliberat pentru cladiri rezidentiale, 43.542 autorizatii de construire, cele pentru cladiri rezidentiale cu o locuinta reprezentand 98,1% fata de total. Cladirile rezidentiale pentru care au fost eliberate autorizatii de constuire au prevazute, conform proiectelor, un numar de 49.795 locuinte, cu o suprafata utila de 7.292,9 mii mp.

Constructiile ridicate in mediul urban se apropie ca pondere de cele realizate in mediul rural, ambele avand un aport echivalent din punct de vedere numeric: 47,9% pentru mediul rural, respectiv, 52,1%, pentru mediul urban.

Locuinte terminate

In anul 2005, numarul total de locuinte terminate a fost de 32.368, in crestere cu 2.241 fata de anul 2004. Pe principalele surse de finantare, comparativ cu anul precedent, situatia locuintelor terminate in anul 2005, se prezinta astfel: din subventii bugetare s-a reusit ridicarea a 3.793 de locuinte, adica 11,7% din total. Restul de peste 80 de procente au avut ca sursa de finantare fondurile private ale populatiei.

Numarul locuintelor finantate din fonduri private a crescut cu 1.780, fata de anul 2004. Din analiza datelor prezentate mai sus, rezulta ca cele mai multe locuinte s-au dat in folosinta in regiunile de dezvoltare: Nord-Est (20,8% fata de total tara), Sud-Est (17,2%) Nord-Vest (14,0%), Bucuresti- Ilfov (13,4%) si Sud-Muntenia (12,9%). Cresteri mai mari ale numarului de locuinte din fondurile populatiei in anul 2005, fata de anul precedent, s-au inregistrat in regiunile de dezvoltare: Sud- Est (+801 locuinte), Nord-Est (+419), Centru (+257), Bucuresti-Ilfov (+224) si Nord-Vest (+198).

Cele mai multe locuinte terminate s-au realizat in judetul Ilfov (2.165 locuinte), urmat de municipiul Bucuresti (2.164) si de judetele: Constanta (1.943), Suceava (1.889), Timis (1.586), Cluj (1.560), Galati (1.540), Arges (1.157), Bacau (1.145), Iasi (1.111), Prahova (1.081), Neamt si Vrancea (fiecare cu 1.061 locuinte). La 31 decembrie 2005 se aflau in diferite stadii de executie ale lucrarilor de constructii 89.658 locuinte, din care, cele ce se realizeaza cu subventii bugetare reprezentau 14,4% din total.

Din totalul locuintelor aflate in diferite faze de constructie, 40,8% se aflau in stadiul de finisaj, in stadiul de executare a structurilor se aflau 33,4% locuinte, la 24,0% din total se lucra la fundatii, in timp ce doar 1,8% erau terminate si nereceptionate. Insumate, lucrarile de constructii realizate pe parcursul anului precedent reprezinta investitii de 26.491 de RON, doar o cincime fiind realizate in regie proprie, restul fiind executate in regim de antrepriza. Din aceasta valoare, lucrarile de reparatii capitale, s-au cifrat la 3.957 de milioane RON, iar lucrarile de intretinere si reparatii curente, 6.043 lei noi.

(articol publicat in catalogul Materiale de constructii, mai 2006)

Durabile sau stabile sunt epitetele atribuite, de obicei, constructiilor, deci cand dinamismul e adus in discutie in acest context e luat drept oximoron. Si totusi, aparitia Construct Expo Antreprenor exact spre aceasta idee ne conduce.

Parafrazandu-l pe Levi Strauss, care spunea ca nu exista vrajitor care sa nu fie si putin actor, putem considera ca nu mai exista nici constructori care sa nu fie si putin oameni de marketing. Ne mai putem imagina astazi un inginer sau un arhitect care nu poate lua pulsul pietei pentru a recomanda clientului materialele de constructie ideale intr-o situatie data? Sau un specialist care trateaza cu indiferenta discutiile despre noile tehnologii, doar pentru ca, pana acum, nu a avut nemultumiri folosind materialele clasice?

In cazul firmelor, acest efort de a fi la curent cu noul si de a decela niste tendinte evolutive e, evident, multiplicat. In spatele fiecarui procent din cele 10 din PIB-ul european, care apartin constructiilor, nu se afla doar munca, ci si o risipa de imaginatie: lansari de produse, promovare, repliere la reactia pietei.

Romexpo a lasat de mult in urma anii cand targurile erau prilej de vizite de lucru, nu de contacte de afaceri si abordeaza aceasta industrie ca pe un business serios. La finele acestei editii a Construct Expo vom afla daca initiativa noii manifestari a fost doar o incercare de speculatie pe piata expozitiilor sau o evaluare justa a unei nevoi la nivelul firmelor.

Pentru cea de-a doua varianta pledeaza cei 15.000 de vizitatori care au luat cu asalt editia din mai 2005 si spatiul expozitional al Romexpo ocupat in totalitate de standuri, asa cum nu se mai intamplase de 15 ani. Si, mai presus de toate, sta argumentul dinamicii acestui sector de activitate. Boomul industriei IT in America (domolit, e drept, de cativa ani) ne invata ca si moda, evenimentele de presa si entuziasmul nespecialistilor pentru noutati pot fi motoare care sa genereze profit si crestere economica. Ar fi deci o eroare sa tratam drept frivolitati intalnirile dintre firme sau dintre specialisti si publicul larg. Circulatia informatiilor poate plasa un domeniu pe o spirala a profitului. In plus, aportul la profesionalizarea specialistilor se va reflecta in constructii, care pot prelua si ele din dinamismul celui ce le concepe si le realizeaza.

(editorial publicat in revista Constructii civile si industriale, martie 2006)

“Pana la cincizeci de ani fiecare om ajunge sa aiba fata pe care o merita”, spunea Orwell, si sentinta lui se poate aplica si oraselor, luand ca reper acelasi interval de timp. Unul fatidic, daca ne gandim la jumatatea de veac abia incheiata, reluata obsesiv ca referinta in cele mai diverse discutii, sau unul rezonabil, care permite manifestarea a doua generatii sociologice. O sentinta destul de cruda, daca e sa ne gandim la partea noastra de vina in mutilarea orasului (referirea e la Bucuresti, dar inclin sa cred ca diferentele reclamate de celelalte urbe sunt mai degraba orgolii locale decat realitate).

Cel mai acuzat e traumatismul dictaturii comuniste, mai precis delirul constructivo-demolator al ultimelor doua decenii ale epocii, cu urmari ce nu pot fi acoperite de face-lifturile ultimului deceniu si jumatate. Servilismul a facut atunci ravagii mai mari decat nepasarea si proasta crestere cu care suntem contemporani. Sa ne amintim doar ridicolul situatiei in care, in anii ’80, curtenii ajunsesera sa ii construiasca lui Nicolae Ceausescu, un intreg oras din mase plastice intins pe suprafata unei sali de sport. Arhitectul de ocazie se plimba pe deasupra covorului de machete cu ajutorul unei rampe mobile, inarmat cu un aratator din lemn cu care hotara peste care din casele de sub el aveau sa treaca bulevardele orasului sau imaginar. Si machetele se faceau si refaceau in fiecare noapte, intrucat “arhitectului” ii lipsea capacitatea de a intelege reprezentarea abstracta de pe o plansa. Jocul imaginatiei trecuse prin oglinda in realitate si cel putin una dintre ctitorii, blocul de marmura si piatra cu care se incheie, ce ironie, Bulevardul Victoria Socialismului nu mai poate fi trecut cu vederea.


Responsabilitatea, o meteahna contrara instinctului de conservare, e alungata si din memorie si din prezent. Confort sa fie cu orice pret si libertate maxima pentru orice idee pe care miile de arhitecti de ocazie le-ar putea avea. Ce rezulta, e de-aici si de nicaieri, o fata cu farduri, riduri si pe alocuri sarm pentru o capitala din Balcani, dar si din Europa. Proiecte precum “Bucuresti 2000” nu au depasit faza de propunere, in timp ce viata isi cere drepturile si schimba dramatic cartiere intregi. Nostalgia unui oras care sa aiba ca model casele din jurul Cismigiului sau de la Sosea nu isi va gasi leac, dar importanta e de acum incolo grija pentru cum se va construi pe viitor. Cladirile de birouri moderne si transparente, ba chiar si cea mai mare parte din cladirile rezidentiale recente sunt, per ansamblu, un pas inainte, desi multe tradeaza nivelul de educatie al celor ce le-au construit si o atitudine, din nou predispusa la acomodare, a celor ce le-au proiectat, caci istoria se repeta.

Servitutea justificata financiar poate produce pagube similare oportunismului politic. In luna in care ne-am despartit de Alexandru Paleologu, pronosticul sau ca “Romania isi va reveni dupa disparitia generatiei lasilor” pare, din pacate, optimist. Presiunile pentru acomodarea cu orice neplacere sunt la fel de mari si urmele lor la fel de vizibile.

(editorial publicat in revista Constructii civile si industriale, septembrie 2005)

Dupa cateva referinte anglosaxone, este cazul sa echilibram balanta geostrategica printr-o referinta la un site frantuzesc. La www.bouygues-construction.com gasiti pagina unuia dintre marii jucatori mondiali in domeniul constructiilor. Bouygues este o companie aflata cu un pas inaintea globalizarii, fiind prezenta deja in peste 60 de tari de pe sase continente. Formula gasita pentru gestionarea afacerilor unui gigant cu aproape 40.000 de angajati si cu venituri de cinci miliarde si jumatate de dolari, anul trecut, a fost organizarea sa in mai multe divizii ce formeaza o retea la nivel mondial. Activitatile grupului acopera o plaja foarte larga, de la constructia celor mai avangardiste cladiri, la restaurari ale unor monumente arhitectonice, poduri si tuneluri, retele de iluminat stradal etc. Printre proiectele ale caror imagini le veti putea gasi si pe site se numara: o sala de sport si un superb aeroport din Budapesta, Hotelul Fullerton din Singapore, Centrul Expozitional Hong Kong, Centrul Comercial Kurski din Moscova, Aeroportul din Praga, Stadionul National Abuja in Nigeria, hotelul cubanez Pesquero Holguin, Universitatea Regala din Londra, Muang Thong Thai din Tailanda, Stade de France din Paris realizat impreuna cu alte antreprize.

In Romania, Bouygues si-a facut intrarea in forta cu World Trade Center din Piata Presei Libere. I-au urmat Bucharest Financial Plaza, Satul Francez, Novotel si renovarea Palatului de Justitie din Bucuresti.


Francezii se mandresc cu folosirea unor materiale inovative, cum este Ductalul, un beton obtinut in colaborare cu laboratoarele Lafarge si Rhodia, care combina caracteristici tehnice precum flexibilitatea durabilitatea si pretul, dat fiind ca e necesara o cantitate mai mica, deja folosit la Podul Seonyu din Coreea de Sud, la coloanele ignifuge ale Muzeului Regina Sofia din Madrid, turnate in tuburi de otel de la o inaltime de 16 metri. Pentru reconstructia Turnului Credit Lyonnais din Paris, specialistii firmei au inlocuit toti stalpii exteriori cu o noua structura de rezistenta, largind spatiul utilizabil din interior cu 3.600 de metri patrati. Podelele au fost intarite prin cresterea in grosime de la 8 la 13 cm, in timp ce peretele corpului principal a fost ingrosat cu 25 de cm, pentru a face fata presiunii suplimentare. Aceasta a fost cea mai mare operatiune de reconstructie a unui turn derulata in Franta.

(articol publicat in revista Constructii civile si industriale, septembrie 2005)

Constructiile reprezinta una dintre cele mai importante industrii, insa inregistreaza si cele mai multe probleme privind siguranta si sanatatea, fapt ce genereaza costuri uriase atat pentru industrie, cat si pentru societate. Strategia Uniunii privind siguranta si sanatatea, valabila pana in 2006, pretinde eforturi pentru reducerea bolilor profesionale si a riscurilor de accidente. Summit-ul European asupra Sigurantei Constructiilor de la Bilbao, Spania, de la sfarsitul lunii noiembrie, anul trecut, a fost de asemenea dedicat acestei problematici, si a subliniat importanta folosirii inaltei tehnologii pentru eliminarea riscurilor asupra sanatatii.

Problemele de siguranta si sanatate sunt integrate procesului de constructie, dar nu se limiteaza la aceasta faza, regasindu-se pe intreaga durata de viata a proiectului, in fazele de design, mentinere si demolare. Multe probleme de acest tip pot fi evitate inca din faza de proiectare. Directiva 18/2004/EC din martie 2004, privitoare la procedura de acordare a lucrarilor publice, permite autoritatilor contractante, la articolul 27, sa ceara confirmarea respectarii reglementarilor privitoare la forta de munca. Aceasta prevedere trimite indirect la Directiva Cadru 391/89/EEC, la Directiva 655/89/EEC, amendata de directivele 63/95 si 45/2001 asupra echipamentelor de lucru, si la Directiva 57/92, privitoare la santierele mobile si temporare.

Legislatia europeana care are preventia ca principiu de baza nu ofera protectie doar lucratorilor, ci si un cadru pentru o competitie echitabila a firmelor. O inspectie la nivel continental organizata in 2003 de Comitetul Inspectorilor Muncii a indicat un nivel ridicat al nerespectarii legislatiei si diferente intre statele membre.

Declaratia de la Bilbao cheama statele membre si partenerii lor sociali sa dezvolte cadre de lucru care sa asigure implementarea efectiva a legislatiei, sa descrie practicile demne de urmat in timpul pregatirii proiectelor, pentru a se asigura ca arhitectii, clientii, contractantii si subcontractantii sunt constienti de drepturile si obligatiile lor si ca legislatia este indreptata spre incurajarea industriei constructiilor.

(articol publicat in revista Constructii civile si industriale, august 2005)

La inceputul lunii iulie am avut ocazia de a vizita capitala finlandeza, Helsinki, la invitatia firmei Ruukki Romania, care ne-a prezentat atat uzina de la Hameenlinna, cat si o parte dintre realizarile arhitectonice la constructia carora s-au folosit materialele produse de amintita companie. Daca sistemul de protectie sociala al vecinilor de la vest a consacrat deja sintagma “modelului suedez”, Finlanda ramane un taram exotic pentru romani ce merita explorat, fie si numai pentru ca vorbim despre una din tarile Uniunii Europene cu cel mai ridicat standard de viata. Cheile succesului nordicilor se dezvaluie mai cu seama cercetand modul in care este organizata munca si in care se construieste, aspecte asupra carora ne vom apleca cu precadere in cele ce urmeaza.


Vara, in Tara lui Mos Craciun

Drumul de la Helsinki la Hameenlinna ne dezvaluie peisajul tipic pentru sudul Finlandei. Cat vezi cu ochii, sute de hectare de padure, dealuri care nu depasesc cateva sute de metri inaltime. Pentru a intregi impresia de rezervatie naturala, din loc in loc sunt parcele mari, cultivate cu flori galbene de rapita. Intrebarea pe care o pun toti vizitatorii e: unde sunt oamenii? Cei cinci milioane de finlandezi sunt grupati in jurul capitalei (peste jumatate), in timp ce restul se pierd in imensitatea verde sau, dupa caz, alba, a celor 340.000 de kilometri patrati.

Viata finlandezilor se scurge intre depresia amurgului de 24 de ore al noptii nordice si insomnia verilor in care soarele practic nu apune, asa cum a fost cazul perioadei vizitei noastre. Rezulta o pronuntata nota de mister a unui peisaj care aminteste de brazii din Twin Peaks.

De-a lungul sutelor de kilometri de autostrada, sunt garduri de plasa care previn accidentele produse de reni, in timp ce localitatile si chiar casele razlete sau zonele industriale sunt protejate de pereti de antifonare, unii chiar din panourile produse de fabrica pe care aveam sa o vizitam.

Ajutata si de natura si de constiinta publica, Finlanda este intr-adevar “o tara ecologica”. Aproape 70% din suprafata amintita este ocupata de paduri, taiate cu parcimonie de stapanii lor, caci lemnul e folosit in special in scopuri decorative si nu ca material de baza, nici macar in micile orase. O alta materie care se gaseste din belsug si da splendoare locurilor este apa. Fie ca ia forma celor 187.000 de lacuri, dintre care peste 6.000 mai importante, care infirma renumele “tarii celor 1.000 de lacuri”, sau a celor peste 5.000 de rauri, apa e intretinuta impecabil si transformata intr-o sursa de agrement. Aproape fiecare familie poseda pe langa autoturism si o ambarcatiune mai mare sau mai mica. Si daca am amintit de deprimantele nopti polare, trebuie spus ca finlandezii sunt un exemplu de echilibru, un calm ce seamana cu serenitatea lacurilor finlandeze.

Cu o discretie care impune respect, finlandezii iti sugereaza o forma de patriotism care merita urmat. Pentru ca atasamentul pe care il au pentru tinutul lor special se transmite nu prin cuvinte ci prin detalii cum sunt curatenia, pe care o cultiva, sau grija fata de mediu, caci numarul bicicletelor il egaleaza pe cel al autoturismelor, iar reciclarea deseurilor este o practica obisnuita. Un atasament care nu i-a facut nici pe departe sa se rupa de restul lumii de care sunt legati inclusiv prin una dintre cele mai mari companii de comunicatii mobile din lume. Aproape toti finlandezii vorbesc atat limba materna (pe care ei o numesc suomi), cat si suedeza si engleza, pe care o deprind cu atat mai usor cu cat au mentinut, asemenea noua, subtitrarea si nu dublarea filmelor sau emisiunilor anglo-saxone. O deschidere pe care am putut-o constata atunci cand, acolo, in apropierea Laponiei, am putut asculta la radio vesti despre inundatiile din Romania sau vedea, seara la televiziune, la ora de maxima audienta, un documentar despre Maramures. Un interes cu a carui reciprocitate ramanem, sa recunoastem, datori.

Sidexul finlandez

Ruukki a pornit in 1960 ca o firma de stat, ca parte a unei strategii nationale, cu ambitia de a demonstra ca otelul suedez, apreciat ca lider pe plan mondial, poate fi concurat de tara aflata vreme indelungata sub ocupatie scandinava. Fabrica de la Hameenlinna foloseste materii prime de productie proprie. In medie, cate trei garnituri de tren aduc in fiecare noapte bobinele de tabla rulata la cald de la combinatul din Raahe. Prima banda rulanta prin care trec rolele de tabla este locul in care se obtin prin presare la cald grosimi mai mici, de pana la jumatate de centimetru, operatiune care degaja o caldura considerabila. Urmeaza celelalte etape, de sudare a rolelor separate, galvanizare si vopsire prin diverse procedee, in functie de utilizarea finala dorita.

Aspectul fabricii din Hameenlinna aminteste densitatea de populatie a Finlandei. Desi aici lucreaza cate 300 de oameni pentru fiecare schimb, acestia au o prezenta mai de graba discreta. Muncitorii nu se afla in preajma liniilor de productie decat in cazuri speciale, pentru scurte perioade de timp. Activitatea de baza este supravegherea parametrilor tehnologici, o munca mai curand de birou decat de uzina. Pentru fiecare banda pe care se scurg kilometrii de tabla exista cate o cabina de aproximativ 20 de metri patrati, izolata fonic si termic de restul combinatului si intesata de monitoare de calculator care prezinta variatiile diversilor indicatori si imagini video transmise de camere plasate in locuri cheie.

Hipertehnologizarea asigura controlul fiecarei operatiuni in timp real si posibilitatea de a produce loturi de tabla care au exact caracteristicile solicitate de client. Marcarea acestora cu un cod de bare permite, de asemenea, verificarea eventualelor defecte semnalate. Automatizarea atinge inclusiv transportul materialelor, realizat atat cu macarale, cat si cu motostivuitoare fara pilot. Furnalul a ramas doar ca simbol pe sigla combinatului, intrucat emisia de noxe este departe de ceea ce asociem in mod curent cu un combinat siderurgic.

Cartierul general Nokia – o Casa Poporului de birouri

Cea mai importanta companie din Finlanda, devenita intre timp o multinationala, este gigantul telefoniei mobile, Nokia, cu vanzari de 29 de miliarde de dolari anul trecut. In zona metropolei Helsinki, Nokia detine un cartier general situat in afara orasului si o serie de cladiri impozante, in interior. Cartierul general Nokia de la Espoo, la vest de Helsinki are toate caracteristicile pentru a economisi resursele pe care le are un astfel de obiectiv. Locatia sa este pe malul unui lac, in proximitatea unei autostrazi recent construite, care taie o zona impadurita si traverseaza mai multe ape. A contat, probabil, si apropierea de Centrul de Cercetare Tehnica al Finlandei si de Universitatea Tehnica Otaniemi

Prin realizarea constructiei s-au atins atat obiectivele de ordin functional amintite, cat si personalizarea companiei prin ideea de forta, soliditate si modernitate implicita unei astfel de realizari arhitectonice. Cele doua paralelipipeduri gigantice sunt legate intre ele de un spatiu care are utilitatea unui hol urias, cu un perete inclinat asemenea unei laturi de piramida pe fatada dinspre lac. Palierele fiecarui etaj din cele doua corpuri principale au in capatul dinspre hol balustrade superb ornamentate cu flori, de unde se poate observa atat holul spectaculos, cat si scara spiralata din centrul sau. O pasarela acoperita si ea cu sticla face legatura dintre cladire si garajul ridicat pe trei niveluri.

In urma cu aproximativ 15 ani, si in Finlanda a avut loc o revolutie. Este vorba de o schimbare dramatica a arhitecturii oraselor prin constructia masiva de cladiri din aluminiu, otel si sticla

Helsinki este un oras cosmopolit, ceva mai linistit decat metropolele obisnuite, un oras in care grija pentru confortul locuitorilor se combina cu interesul pentru eficienta economica. Strazile tipice sunt suficient de largi si strajuite de o parte si de alta de peretii unor cladiri de locuit de pana la patru etaje. Libertatea de manifestare este totala, astfel incat uniformitatea nu e la ea acasa. Putem vedea chiar asocieri coloristice si stilistice dintre cele mai bizare.

Dorinta de schimbare si de progres a generat o adevarata furie modernizatoare asupra trecutului. Chiar si locuintele de zidarie cele mai conservatoare au fost napadite pe arterele din Helsinki de reclame luminoase. Istoria orasului e lesne de citit, ca si cum ne-am afla in fata unor straturi geologice. Cosurile de fum si cladirile scunde placate cu caramida rosie vorbesc de industrializarea furibunda a secolului abia incheiat, in timp ce stralucirea impecabila a sticlei in spatele careia se intrezaresc monitoarele asezate pe birouri anunta zorii erei post-industriale.

In editia urmatoare vom reveni cu amanunte cu privire la noile constructii din Helsinki si la solutiile finlandezilor pentru locuintele realizate pe structura metalica, prezentand mai in detaliu si materialele folosite de revolutia de otel din Helsinki.

***

Continuam in acest numar prezentarea solutiilor folosite de finlandezi pentru cladiri de birouri, adaugand si un exemplu de utilizare a structurilor metalice pentru constructii rezidentiale. In plus, vom incerca sa oferim si cateva detalii despre materialele folosite in ceea ce am denumit, in editia precedenta, revolutia finlandeza, o schimbare dramatica a fetei orasului prin adoptarea masiva a noilor tehnologii si a unor materiale cum sunt aluminiul, sticla sau otelul.

Locuinte produse in fabrica

Gazdele noastre de la firma Ruukki au tinut sa ne prezinte si un mini cartier aflat in constructie, un proiect care aduce intrucatva cu intreprinderea ANL-ului de la noi. Este vorba despre locuinte cu doua si patru etaje, adresate clasei medii. De precizat ca pretul socotit unul avantajos potrivit standardelor nordice nu ar trebui retinut decat ca fapt divers. Un cost de doua mii de euro pe metru patrat este unul piperat pentru romani, dar obisnuit pentru finlandezi, mai cu seama ca o buna parte din el e reprezentat de terenul situat intr-o zona superba, pe malul lacului din Hameenlinna.

Avantajul deosebit al acestor locuinte este rapiditatea cu care sunt ridicate, aproximativ cate o luna pentru fiecare dintre cele trei faze: saparea fundatiei si ridicarea structurii metalice, montarea panourilor, respectiv finisarea si amenajarea interiorului. Evident, avansul e obtinut prin producerea in fabrica a componentelor.

Panourile izolate cu vata minerala sau spuma poliuretanica asigura economii de energie chiar in conditiile climei nordice si sunt proiectate sa suporte aplicarea stratului de tencuiala. Este de remarcat si eleganta balcoanelor, inchise de constructor cu un sistem glisant foarte discret.

Centre comerciale

Domeniul care a explodat si la noi in ultimii ani este constructia de mall-uri si supermarket-uri. Spre deosebire de Bucuresti, la Helsinki centrele comerciale de foarte mari dimensiuni au fost pastrate la periferia orasului intrucat exista experienta duratei limitate de viata a acestora care poate genera spatii enorme pavate cu beton, carora e dificil de gasit o alta destinatie. Sa mai spunem si ca magazinele de acest tip din capitala finlandeza au suprafete de 4-5 ori mai mari decat cele mai mari construite la noi, dar au, la interior, un aspect similar.

Astfel de constructii folosesc la maxim atuurile materialelor fabricate de Ruukki, putandu-se ridica foarte repede, la costuri mici pe metru patrat. Se pot folosi: tabla cutata cu grosimi intre 0,5 si 1,5 mm, panourile sandwich care se pot monta cu pane si termoprofile. Se pot realiza deschideri mari cu trame de 12×24 m pana la 18×36 m, cu structura din grinzi cu zabrele si acoperis din tabla cutata autoportanta.

Avantajele acestor tehnologii i-au permis o patrundere lesnicioasa si pe piata romaneasca unde Ruukki a realizat constructii de acest tip pentru Carrefour, Sphera Building Center, YKK sau Linde Gas.

Otel cu personalitate

Chiar daca metalul si sticla sunt considerate materiale reci, ele nu exclud folosirea imaginatiei si creatii care sa se adreseze si sufletului, nu doar extrem de practice. Primul exemplu este cladirea Facultatii de Arte din Helsinki, ridicata in 2004, cu profile GA 18-25 si GP 2.000. Culorile folosite au cuprins cam toata gama disponibila in depozit la data ridicarii constructiei. Chiar daca designul este unul avangardist, probabil mai greu de acceptat la noi, el reuseste foarte bine sa sugereze destinatia obiectivului, paleta coloristica fiind un simbol al artelor plastice. Coloritul reuseste, de asemenea, sa treaca neobservat si metalul, folosit din abundenta, o solutie neobisnuita pentru o institutie de invatamant.

Al doilea exemplu este o cladire de birouri aflata pe tarmul Marii Nordului, in vecinatatea portului. Cladirea este o replica a unei nave, prevazuta cu macara pentru incarcatura si cos de fum. Corpul vaporului care adaposteste firme ca Oriflame sau F-Secure Software este albastru, acoperit cu sticla, o posibila reluare a temei apei.

Materiale deosebite, solutii practice

Materialele folosite pentru redefinirea arhitectonica a capitalei finlandeze permit de cele mai multe ori clientului, un grad mare de libertate. Dimensiunile, culorile si tratamentele aplicate tablei pot fi stabilite pentru fiecare comanda anterior productiei, pentru a se plia pe imaginatia arhitectilor. O solutie originala este emailarea panourilor.

Un material deosebit de interesant este
Cor-Tenul, un otel cu ruginire controlata, folosit in Helsinki inclusiv pentru sediul Price Waterhouse Coopers. Otelul carbonic este un material care reactioneaza la umezeala si la oxigenul din atmosfera. Cor-Tenul este acoperit cu oxid de fier prin uscare rapida, fapt ce impiedica extinderea ruginei care ar putea afecta structura otelului. Acest otel poate fi folosit in producerea casetelor sau a panelelor de fatada, la o grosime de 0,5 mm. Avand in vedere faptul ca procesul de coroziune continua in primii doi ani, se recomanda combinarea Cor-Tenului cu materiale pe care nu se fixeaza rugina scursa odata cu ploaia, aluminiu anodic, otel inoxidabil, neopren, placi ceramice sau sticla.

(articol publicat in revista Constructii civile si industriale, iulie si august 2005)

La Sphera Building Center a avut loc, la sfarsitul lunii iulie, seminarul Bucuresti – repere de dezvoltare sustinut de arhitect Doina Criste, profesor la Universitatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu din Bucuresti. La eveniment au luat parte. arhitecti urbanisti, reprezentanti ai Camerei de Convert si Industrie a Romaniei, reprezentanti ai Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului si ai firmelor care au standuri permanente in Sphera.

Planul Urbanistic General al Municipiului Bucuresti, care ar putea transforma capitala intr-o adevarata metropola europeana, a fost elaborat de catre Universitatea de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu, Centrul pentru Cercetare, Proiectare, I.N.C.D., Urbanproiect, Urban Design si Virtual World Design, inca din 1999, anul in care Consiliul General al Municipiului Bucuresti a stabilit obiectivele strategice si urbanistice ale orasului. Planul Urbanistic a fost aprobat de CGMB in luna decembrie a anului 2000, dar, de atunci, punerea in practica a fost mai mult decat anevoioasa.

Obiectivele strategice ale dezvoltarii Bucurestiului sunt: accentuarea identitatii orasului, sustinerea vitalitatii si atractivitatii sale, dezvoltarea ca o aglomeratie urbana cu rol stimulativ la nivel regional, ridicarea calitatii vietii locuitorilor, valorificarea si protejarea potentialului natural si arhitectural-urbanistic.

Programe prioritare

Programul Rosu – pentru stationarea vehiculelor si organizarea traficului in zona centrala;

Programul Verde – pentru ameliorarea si recuperarea spatiilor plantate publice ale parcurilor, gradinilor, scuarurilor si malurilor lacurilor;

Programul Galben – pentru amenajarea si crearea unor spatii pietonale in zona centrala;

Programul Alb – pentru pregatirea operatiunilor funciare si urbane concertate pentru crearea noilor poli urbani, pentru parcurile de activitati, ca si pentru extinderea intravilanului;

Programul Violet – pentru pregatirea deschiderii unor operatiuni de restructurare-renovare si promovare a investitiilor in locuri reprezentative pentru capitala;

Programul Albastru – pentru ameliorarea echipamentelor si amenajarilor pentru copii si tineret (la scoli si in cartiere);

Programul Gri – pentru reducerea la jumatate a surselor de poluare cu praf din zona centrala.

Accentuarea identitatii Bucurestiului s-ar putea face prin rezervarea unor locatii pentru sediile unor organisme internationale si regionale, sediile unor companii multinationale, banci si companii de asigurari. Partea cea mai interesanta a proiectului este de ordin administrativ si pleaca de la problemele practice de organizare ale celor sase sectoare existente, care au in prezent de gestionat probleme ale unei populatii mai mari decat ale unui oras mediu. Se considera, de aceea, ca o impartire pe 19 poli principali cu functiuni complexe ar putea servi mai bine viata comunitatii, fiind si surse locale de dezvoltare. Suprafata care le-ar reveni ar fi mai mica de 5 milioane de metri patrati, cu aproximativ 12.000 de locuinte si 32.000 de locuitori. Polii urbani principali sunt grupari complexe de activitati predominant din sectorul tertiar, care au rol strategic in dezvoltarea localitatii, se situeaza in locuri privilegiate ca sit si ca accesibilitate, atat in exteriorul localitatii (centru de conferinte si expozitii internationale), cat si in zona centrala (nucleul de afaceri) sau din localizari care compenseaza lipsa spatiilor din centrul de afaceri (polii tertiari care au aparut in proximitatea garilor etc.).

Punctele vizate sunt: 1. Barbu Vacarescu, 2. Berceni, 3. Big Berceni, 4. Colentina, 5. Crangasi, 6. Drumul Taberei, 7. Filaret, 8. Gara Basarab,
9. Giurgiului, 10. Lacul Dambovita, 11. Obor, 12. Orhideelor, 13. Panduri. 14. Pantelimon, 15. Pipera, 16. Piata Presei Libere – Poligrafiei. 17. Salaj, 18. Titan, 19. Vacaresti.

Dezvoltarea intensa a constructiei de spatii de birouri nu trebuie se lase descoperita aria spirituala, cea care da cu adeverat personalitate unui oras. Propunerile in acest sens sunt revitalizarea Caii Victoriei ca axa culturala, reconstruirea Manastirii Vacaresti ca un centru ecumenic si infiintarea
unui Centru National pentru Cultura Scrisa, cel mai probabil in jurul Bibliotecii Nationale.

Viata economica ar fi dinamizata de aparitia unui parc stiintific (de soft) la Vacaresti si a doua parcuri stiintifice si tehnologice la Berceni si Baneasa, iar in comunele limitrofe, a 3 parcuri de activitati: Chiajna, Otopeni si Popesti-Leordeni, insotite de recuperarea ca parc stiintific a Platformei Magurele.

Spatiile locative urmeaza sa fie suplimentate si ele cu 80.000 de apartamente in urmatorul deceniu, fapt ce va duce si la cresterea gradului de confort la o persoana / camera si 150 de metri patrati locuibili / persoana.

(articol publicat in revista Constructii civile si industriale, iulie 2005)

Editura MATRIX ROM, autori Stefan BANCILA, Nicolae POSTAVARU

Potrivit autorilor, manualul este destinat utilizarii de catre toti partenerii ce realizeaza o investitie intr-o constructie: investitorul, cu reprezentantii lui, managerul de proiect si inspectorii de santier, beneficiarul, constructorii si sefii de santier, inspectorii cu urmarirea calitatii, proiectantii etc. Printre proiectele de viitor ale autorilor Stefan Bancila si Nicolae Postavaru se regaseste si o lucrare de anvergura celei de fata, de asemenea, in colaborare cu Editura Matrix Rom si dedicata ,,Managementului investitiilor”.

Lucrarea este realizata in doua volume, cel de-al doilea fiind dedicat exclusiv executarii lucrarilor de instalatii. In cadrul primului volum, sunt tratate metodic teme precum : pregatirea investitiilorin constructii, contractarea lucrarilor de constructii-instalatii, managementul controlului calitatii executarii lucrarilor contractate sau deschiderea santierului de constructii.

(aparut in revista Constructii civile si industriale, aprilie 2005)

Va prezentam, de aceasta data, nu un site, ci trei. www.constructor.ro, si mai tinerii sai pui, www.constructii.org si www.constructii-online.com. Primele doua pagini au in comun tocmai punctul forte al primului site amintit, baza de date pe care o regasiti in meniul din stanga paginii. O baza de date a firmelor grupate pe domenii de la „acoperisuri”, pana la „ventilatie”, ce rivalizeaza arhivele virtuale ale unor cataloage precum Infoconstruct sau Media­construct, si despre care realizatorii sustin, fara a face exces de modestie, ca este „cea mai completa baza de date din domeniul constructiilor, primul ghid de acest fel pe internet, ca aparitie si trafic”.

In cazul celei de-a treia pagini, aceeasi baza de date poate fi accesata printr-un meniu elegant ce ocupa intreaga pagina de start. Este, de fapt, tot ceea ce contine aceasta din urma creatie a celor de la constructor. ro, intrucat restul paginilor indicate in meniul principal sunt redirectionari ascunse catre site-ul de baza.


Ciudata solutie a repetarii aceluiasi continut se regaseste si in cazul altor pagini de pe consfiructor.ro si constructii.org, asa cum este cazul sectiunii destinate evenimentelor unde puteti accesa o foarte folositoare lista a evenimentelor expozitionale, sau al paginii ce ne promite accesul in exclusivistul club constructor.ro. Clonele virtuale ale paginii amintite exceleaza, de asemenea, la capitolul legislatie unde aveti acces la tomuri intregi de legi, ordonante de Guvern si reglementari, care va pot scuti de plata onorariului unui avocat.

(aparut in revista Constructii civile si industriale, aprilie 2005)

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica