rss
rss
rss

Am și eu o meschină satisfacție, după anunțul primarului din sectorul meu, că v-a candida până la urmă din partea USL. Mi se confirmă că nu m-am înșelat nici când l-am evaluat pe Piedone, nici când nu m-am bucurat de lovitura primită de USL, prin racolarea lui de către UNPR, și nici când am râs de achiziția – bombă, făcută de Elena Udrea pentru campania localelor din București.

În timp ce USL s-a blindat cu Bogdan Teodorescu, pe post de șef de campanie (care încă apare la televizor ca analist independent), se părea că și Udrea a găsit un omolog local pentru strategia de alegeri. Kil pe kil, păreau la fel, loialitatea era negociabilă la amândoi (ceea ce e un avantaj când racolezi), ba strategul de la 4 își lăsase și o bărbiță filosofică, deci nu mai aveam mult de așteptat până când ar fi început să ne vorbească despre „o construcție politică de dreapta”.

Ceea ce părea imposibil și pentru imaginație s-a produs: Cristian Popescu Piedone a devenit un balerin politic, expert în piruete. Tot e el un răsfățat al lui Măruță, poate apărea și în viitorul sezon din Dansez pentru tine, sau din Dansez pentru cine dă mai mult, cu o rochiță mini din voal alb. (Deși, după gusturile personajului, ar prefera apariții la Master Chef sau pe Taraf, la Chef de chef.) Acum că ne-a anunțat că n-a plecat niciodată din PC, balerinul se poate produce și în emisiunile lui Dan Negru. Chiar îmi lipsiseră știrile despre isprăvile lui Piedone de la televiziunile lui „dom Profesor”, aștept cu interes să se reia.

Între timp, pe ușa blocului mi s-a lipit un ditamai afișul, în care sunt anunțat în ce zile va face Piedone curat pe stradă. Totul cu poze și cu aceleași culori din afișele electorale și de pe plăcuțele puse lângă orice boschet ctitorit de primar. Pe afiș nu scrie nimic despre zilele în care a făcut curat în cei patru ani de mandat. Și e, de altfel, destul de bizar să fii anunțat de cineva între ce zile din an își va îndeplini obligațiile de serviciu. După același model, poți primi o informare în cutia poștală că primarul pleacă în concediu sau un SMS cu mesajul „în această seară primarul Piedone va face baie, ajută-l pe primar să se usuce și sectorul tău va fi mai curat”.

Afișele sunt tipice pentru campanie, destul de ingenios camuflate în spatele unui apel la implicare civică, dar mai arată ceva. Că în vreme ce PDL nu are nici măcar un nume de candidat pentru primăria Capitalei și nici nu știe sub ce siglă va participa (dacă mai participă) în alegeri, „strategul” își vedea neabătut de propria campanie și de propria strategie. Simultan cu demararea acestei campanii, Piedone își pregătea întoarcerea în sânul USL. Rămasă cu buza umflată: Elena Udrea, șefa organizației București a PDL, sedusă și abandonată de farmecele balerinului durduliu.

Faptul e fără precedent. Să-ți plece strategul și candidatul, e ca și cum te-ar părăsi generalul în drum spre bătălie. Și cu siguranță Elena Udrea va găsi inexplicabil gestul. Cum adică să transferi mari vedete, să tocmești pe unii care să țină loc de doctrină, de idei și de convingeri, iar ei să nu se țină de cuvânt? Mai mult ca sigur, va da vina pe schimbarea nedreaptă de la Ministerul Turismului, care a împiedicat-o să își țină partea ei de înțelegere din deal-ul cu traseiștii. Piedone, Onțanu, Pandele, Vanghelie i se vor părea în continuare achiziții valoroase (dacă le-ar putea face), pentru că ăsta e felul tranzacțional în care înțelege politica. Am auzit-o chiar pe doamna Udrea spunând recent, toată un zâmbet, că așteaptă de la electorat semnale pentru deciziile viitoare și că asta ar fi marea artă a unui politician, să citească aceste semnale. Nu, nu asta înseamnă democrația, să iei forma vasului și să își formezi opiniile din sondaje. E doar pseudo-politica guvernată de marketing, numai că în spatele oricărui marketing, ar trebui să se găsească și oarece produs propriu, de oferit pieței.

Un comentariu cu care sunt pe aceeași lungime de undă, găsiți și pe Hotnews, de la Dan Tăpălagă, care scrie despre explozia cuplului – dinamită. Aș fi chiar curios dacă Elena Udrea a mai făcut și altceva care să semene a pregătire de campanie în organizația care i s-a dat pe mână, sau a lăsat totul în grija mercenarilor. În cazul ăsta, nu vreau să fiu misogin, dar nu pare un management de filială mai iscusit decât cel făcut de Oana Mizil la PSD Călărași.

Cristian Popescu (nume de scenă, Piedone) e cotat cu șanse uriașe la realegerea în funcția de primar al sectorului 4. Șanse atât de mari încât USL nici nu îndrăznește încă să anunțe un contracandidat. Ba zvonurile spun că socialiștii mai încearcă încă să îl convingă să se întoarcă la ei. Mergând pe străzile mocirloase din Berceni n-am găsit altă explicație pentru succesul la public al primarului decât că oamenilor le plac mizeria și prostul gust din amenajările făcute de Piedone.
Pentru ca n-am talentul necesar sa fac vreo parodie la filmele cu Maria Dinulescu, m-am marginit la o poza de pe pervaz, facuta cu telefonul, care s-a stricat recent. Probabil explică tonul plin de optimism din ceea ce scriu (știți, acele articole pentru care sunt mustrat că sunt plătit să apăr puterea sau că nu rezonez cu protestele din stradă „ale celor mulți”).
Ca să fiu cinstit, acest colț de stradă cu morman de gunoi are o explicație (deși nu e singurul din sector). Gunoierii i-au anunțat pe vecini că nu pot intra cu mașina pe aleile din jur, din cauza mașinilor parcate și i-au sfătuit să lase acolo ce au mai voluminos de aruncat. Nu știu de ce, dar vecinii au înțeles că dacă gunoierii ridică orice canapea, televizor sau chiuvetă spartă lăsată în locul cu pricina, acolo e locul potrivit unde să arunci și peturi și pungi cu mâncare. Pur și simplu nu li s-a părut ciudat să existe o mică groapă de gunoi pe marginea drumului. Ăsta e nivelul de civilizație local, iar absolut oricine a trecut în inspecție de la REBU sau primărie a găsit la fel de normală situația. Nu știu de ce ar aduce cineva gunoi acolo atâta timp cât toate blocurile din jur au ghene de gunoi pe palier. Repet, nu îi înțeleg nici pe ei nici pe cei care au avut ideea cu lăsatul canapelelor în drum. Dar cred că asta e dezlegarea misterului popularității primarului Piedone. Pur și simplu nu ne deranjează mizeria de pe străzi atâta timp cât avem un primar socotit simpatic și telegenic de Măruță.

Peste drum de liceul Șincai, mă intersectez cu vreo sută de puștani dintr-o galerie de fotbal. Răcnesc ceva în cor, ca și cum s-ar fi dus la un meci imaginar, dar în realitate se întorc de la un mic ciubuc. Genul tipic al băieților de cartier, cu șepci și treninguri, buni de gură și clocotind de testosteron.
Peste șosea, traversând parcul Tineretului, încep să curgă și alte pâlcuri, dar din ce în ce mai diverse. Mai întâi câteva grupuri tot de tineri, sporovăitori, dar mai puțin țâfnoși. Se cunosc între ei, pentru că merg de multă vreme în platourile televiziunilor ca aplaudaci, unde râd la orice fel de glume, sau oriunde se ivește câte o oportunitate de la firma de casting. Doar o fată rupe atmosfera de retragere liniștită cu o înjurătură dură zbierată către cineva din alt pâlc.
Trec și de ei și ajung în dreptul spectatorilor care se retrăgeau mai agale de la Sala Polivalentă. Sunt oameni mult mai potoliți , trecuți de 40 de ani, cu fizionomii triste indiferent de expresia de moment. Se împart bani pentru ziua de aplaudat, undeva dincolo de podul peste lac. Câte un moș gen fost activist mărunt, devenit administrator de scară, împarte celor adunați în jurul lui câte un supliment de transport ”celor care stau mai departe”, pentru că între timp s-a întunecat. Sunt oameni necăjiți, care se bucură ca de Moș Nicolae de neașteptata bancnotă de o sută de mii. Și câte o eșarfă (portocalie sau poate roșie, nu se distinge la ora asta) sau un balon de dus acasă contează.

Cam asta a fost întâlnirea mea pur întâmplătoare cu spectatorii năimiți la congresul UNPR-ului lui Gabriel Oprea. Partidul care poate fi considerat scursura perfectă a politicii de pe Dâmbovița și-a prezentat cu mândrie achizițiile din intermercato. La știri l-am putut vedea pe fostul ministru PSD, Marian Sârbu vorbind înălțător despre reușita de a aduna atât de mulți oameni în jurul unui ideal. Oricum, e pierdere de vreme să comentezi falseturile absurd-bombastice ale activiștilor (și cuvântul e potrivit) acestui partid.

Ceea ce va rămâne după acest eveniment e anunțul făcut de Elena Udrea că Popescu zis Piedone va conduce campania unită a PDL și UNPR din București. Tot primarul de la sectorul 4 va fi, se înțelege și candidatul comun pentru funcția de primar general asumat de PDL, cel puțin așa a hotărât prin vot (personal și uninominal) Elena Udrea.

Dacă așa vor sta lucrurile, ne vom vedea într-o situație neașteptată: două alianțe politice masive față în față, ambele incapabile să propună un candidat dintre membrii proprii, ca doi mistreți grași, tăvăliți în noroi și încercând să alerge de propria duhoare. Știu că e caraghios să vorbești de doctrine când îți iei numele de scenă din comediile bufe, cu pumni în gură și bătăi cu frișcă. La urma urmei, puteai să te intitulezi la fel de bine și Popescu Bran sau Popescu ”Cichicean”. Totuși e de remarcat că singurele partide pretins de dreapta – național-liberal și democrat-liberal – se vor prezenta în fața (teoretic!) celui mai educat electorat din țară cu niște bezele de spumă ieșite din telul lui Ion Iliescu.

E de notorietate slăbiciunea (reciprocă) pe care Iliescu a avut-o mereu pentru Sorin Oprescu și cum nu le-a iertat celor din generația Năstase-Geoană marginalizarea doctorului. Băiatul bătrân al unui cuplu de securiști de carieră i s-a părut mereu lui Iliescu un ideal de seriozitate, așa miștocar cum îl crede lumea.

Cristian Popescu Piedone e descoperirea accidentală a lui Adrian Năstase. (Sau să fi fost flerul lui Dâncu?) În anii când ziarele brodau doar pe marginea comunicatelor cu realizări de la Guvern și televiziunile reinventau Cântarea României pentru Bombonel, undeva într-un birou al Ministerului Propagandei, cineva remarca potențialul de succes la neamul prost pe care îl avea un funcționar de la OPC.
În vremea când guvernul semna pe bandă rulantă contracte pentru noi și copiii noștri, cu Bechtel (pentru autostrada Transilvania) cu OMV (pentru Petrom și resursele subsolului), cu Erste (pentru BCR), cu RMGC (pentru Roșia Montană), cu băieții deștepți (pentru curent), cu Patriciu (pentru Rompetrol), cu Mital (pentru Sidex) …… în vremea aceea, deci, țara se distra urmărind seară de seară un personaj hazliu, răsturnând tarabele cu pește sau găleata cu brânză a unei babe de pe trotuar. Piețarii șușoteau că tămbălăul se întâmpla doar cât se filma și Cristian devenea Piedone, altminteri, inspectorul redevenea Popescu și pleca și el, ca tot omul de la piață, cu sacoșele pline. Publicul de azi al OTV-ului savura să-l vadă pe Piedone avansând prin balansare de pe un picior pe altul. Cine ar fi crezut că talentul ăsta se va materializa mai târziu într-o balansare de pe stânga pe dreapta politicii de toată frumusețea?

Până la Piedone, sectorul 4 avusese ghinion la primari. Cartierele era în continuare de un gri prăfos, nehotărâte într cenușiul ceaușist și ceva ce se încăpățâna să se ivească. Cu Piedone, sectorul nu a câștigat doar mai multă verdeață, dar și-a găsit și stilul: un prost gust dens și mustos, de mahala ruptă din ”D-ale carnavalului” așa cum l-a văzut Pintilie. De la palmieri jumuliți, la boscheți kitschioși, arteziene de ciment, pitici de grădină, ghirlande de pom, mizerie cu miros de gunoi care a făcut o zeamă verde, serbări câmpenești cu mititei, zilele sectorului cu trupe cântăcioase, străzi mărginașe ”asfaltate” cu pământ, ceasuri muzicale, nu cred că există ceva dintr-un oraș de provincie, condus de câte un baron local fără rival, care să nu fi fost punctat și în sectorul 4.

Comparativ cu lenevia bășcălioasă a lui Oprescu, o asemenea prodigiozitate a gustului îndoielnic mi se pare mai greu de stăvilit decât migrațiile unor tineri africani către un orășel cu pensionari nordici blajini. Cu forța naturii nu te pui. Dacă mitocănizarea bucureșteanului e cum o estimez eu, n-ar fi exclus ca vorbirea colocvială a lui Oprescu să ajungă o amintire din vremuri boierești. Norocul lui că poporului îi place la mici, dar îi place mai mult pe un stadion de un sfert de miliard. La urma urmei, dă-le încolo de stângă și dreaptă, că oricum n-ar fi avut de unde scoate PDL-ul vreun candidat mai breaz. La vot era ca la mașina de tocat, degeaba băgai pe sus un Paleologu, că prin față tot vreun Prigoană ieșea. Așa că zic să știm o treabă și să sperăm că Vanghelie va completa și el oferta pesedistă, cu o candidatură din partea partidului lui Geoană.

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica