rss
rss
rss

O viziune stranie a unui membru CNA: Valentin Jucan, la discuțiile privind ridicarea licenței OTV

”Ce este mai deranjat este că în pofida încercării CNA de a avea o relație normală cu radiodifuzorii, în permanență am observat din partea Ocram (OTV) această sfidare și neglijență în ceea ce privește Consiliul. Ați ajuns să ne consideraţi niște furnizori de servicii în condiţiile în care licența obținută este un bun al statului, este un drept care a fost câștigat cu greu la Revoluție”

Eu nu-mi aduc aminte ca statul să fi luptat la Revoluție și să fi câștigat ceva pentru stat. Culmea e că amenzile respective nu au fost date pentru obscenități, pentru informațiile fără acoperire, pentru încălcarea vieții private sau a bunului simți. Nu, s-au dat pentru prezentarea masivă a reprezentanților PPDD și propagandă politică în afara campaniei electorale.

De ce ar fi interzis să existe o televiziune de partid? Așa cum există canale numai de pescuit, de teleshopping, numai de modă, numai de fotbal, dacă cineva vrea să se uite de dimineață până seara la Condurățeanu și Tudor Barbu făcând politică la un nivel imbecil, de ce ar trebui să treacă în ilegalitate? Doar ziare de partid și site-uri de partid există, nu?

Cred că OTV va continua să existe, mutat probabil pe frecvența DDTV, oricum țeparul Diaconescu nu avea de gând să își plătească datoriile firmei aflate în insolvență. Deci postul nu dispare, pentru că nefericiții lui telespectatori fideli trebuie cumva ținuți în frâu de cine trebuie. Dar precedentul mi se pare unul periculos, prin invocare principiului cu statul, care ar fi deținător de licențe și de drepturi. Nu, doar oamenii sunt deținători de drepturi naturale, acelea trebuie apărate, nu presupuse drepturi ale statului, câștigate la Revoluție.

Când vin după tine generații pe care nu le mai iei în serios, se cheamă că ai îmbătrânit. Și viața te pedepsește, pentru că viața întotdeauna ține cu tinerii, cu elanul lor tembel, incult și obraznic. Te pedepsește așa cum îi pedepsește pe cei care tratează superior marea sau muntele, pentru că în fața unei viituri nu poți să proptești o bibliotecă. Curg glumele despre Ponta și Crin, încuscriți cu Gigi Becali și despre Domnul Dan, ciocoiul de la Oltchim, ca dintr-o țeavă spartă a caloriferului transilvan al lui Andrei Marga. Recunosc, nici eu nu m-am putut abține, subiectele în cauză sunt prea mustoase. Dar cei care râd cu superioritate despre hiper-mediatizarea celor patru, despre răsturnarea tuturor ierarhiilor și tradițiilor, fac eroarea de a nu lua în serios forța vitală a unei noi generații. De data asta, râsul nu va îndrepta moravurile, ci noi, care râdem, vom fi spulberați de cei care nu văd nimic de râs.

Chiar așa: o nouă generație. Nu luați în derâdere numele partidului-fantomă al lui Becali. Brandul lui a fost transferat odată cu proprietarul de cei în drept: Ponta și Antonescu, exponenții cei mai ageri ai generației de coșmar care vine. Prima lor reușită notabilă e să credibilizeze două personaje ridicole și aproape ieșite din uz: Becali și Diaconescu. E ca la căsătoriile din interes între un bătrân decrepit, de familie bună, și o tânără aprigă, plesnind de viață, care-i duce numele și genele mai departe. V-am spus că tinerețea poate multe! Păi pentru publicul telespectator, cei doi bufoni de mahala nu mai prezentau interes: Becali nu mai făcea audiență, fiind mult prea previzibil și ușor de imitat și de un preșcolar, iar televiziunea lui Diaconescu era în marasm economic, acul audiențelor nu mai tresărea și angajaților le chiorăiau mațele de foame în așteptarea ciubucurilor din campania electorală. În studiourile OTV începuse să miroasă mai mult a mort decât a fantomă, iar viziunea despre lume și viață a lui Gigi nu-i mai ținea treji nici pe redactorii de la GSP.

Când probabil Becali se resemnase să împartă o canapea cu Viorel Lis la Capatos sau la Corina Chiriac pe Național TV, doi feți frumoși cu sânge tânăr au avut alte idei. Numai un guvern ca al lui Ponta putea să propulseze în arena politică un contracandidat ca Dan Diaconescu, numai un aventurier fără busolă morală ca Antonescu putea să îi vândă titlul nobiliar de liberal unui cioban infect, la preț de vilă pentru sediul partidului. Ce a început Ponta prin reinventarea lui Dan Diaconescu, politicianul, a definitivat Antonescu, pretinzând ca alianța de partide cea mai mare din țară să opună un bufon altui bufon. Dacă mâine Ponta va începe să se certe cu Oana Zăvoranu, probabil Antonescu îl va scoate din necaz anunțând că a convins-o pe Alina Plugaru sau pe Simona Trașcă să candideze pe listele USL fix în același colegiu cu diva cimitirelor. Și să nu-mi vorbiți de întâmplare și de forța imparabilă a prostiei. O fi decis candidatul USL, Sebastian Ghiță, să transforme RTV într-o televiziune de știri politico-tabloide, dar sutele de ore de emisie cu Diaconescu și Becali nu pot fi rodul întâmplării. Și „noua generație” nu e nici măcar originală. Ideea de a îneca opoziția în lături tabloide a avut-o prima dată mentorul lui Ponta, Adrian Năstase. Pe vremea lui, cu Vasile Dâncu pe post de ministru al Propagandei, s-au născut mediatic și Gigi Becali și Popescu Piedone și Dan Diaconescu (realizatorul, nu politicianul), tot așa cum sub îngăduința lui Ion Iliescu apăruse și crescuse ca un cozonac fenomenul Vadim Tudor. Rețetele au rămas neschimbate, doar scrupulele și stilul se mai tocesc între generații.

Apropo de vechi generații. Toată ziua ni s-a vânturat pe la urechi formula „seniorul liberal”, pentru a-i desemna pe niște bătrânei pe care Revoluția îi prinsese în relații amicale cu Securitatea și peste care tranziția a trecut, notându-le contribuțiile cu jenă sau la capitolul „curiozități”. Halal seniori! Două cuvinte au fost asasinate așadar astăzi. Cel de senior, dat acum oricărui purtător de baston (am putea auzi la fel de bine și despre Iliescu, seniorul socialist), si cel de liberal. S-ar putea să fim și noi obligați ca americanii să abandonăm cu lehamite acest cuvânt, devenit etichetă rușinoasă pentru cineva de dreapta. Ar fi mare păcat dar, cum spuneam, în fața tinereții toți suntem neputincioși cu etimologiile noastre corecte și pedante cu tot.

Crin Antonescu a dat la schimb azi cuvântul liberal, pentru a primi în piept decorația meritată de „hahaleră”. Un schimb echitabil, mă gândesc. Ruptura dintre Gigi și Crin va surveni la un moment dat, iar noul baci al mișcării liberale îi va arunca ofilitului Crin vorbele cu care își alintă toți antrenorii căzuți în dizgrație: zdrență, hahaleră, bagabont. Dar ce mai contează. Cercetați ce spun sondajele în rândul tinerilor de liceu și veți descoperi că Dan Diaconescu și Gigi Becali sunt modele aspiraționale, cu siguranță atât Ponta și Crin privesc cu admirație la cei doi. Tratat ca un câine jegărit de lumea academică pentru plagiat, Victor Ponta nu poate decât să disprețuiască intelectualii și titlurile lor, când are în față exemple de persoane, care cu un vocabular de 50 de cuvinte sunt ascultate nopți în șir de o țară fascinată. Cu ochii la toate bogățiile celor mai vechi în politică, cei doi juniori nu au cum să nu admire tunurile imobiliare și dexteritatea înmulțirii banilor de care au dat dovadă cei doi șoferi de Maybach și Rolls Royce. Ambii au între valorile de vârf banul făcut ușor, vorba găunoasă și invectiva, cu care să-ți faci praf adversarul. Privind la Gigi și Dan, doi tipi care au reușit tot ce-și doresc și ei, fără să îi care servieta unui Năstase sau Quintus, privind așadar la cei doi, Ponta și Crin se uită ca Baloo la Mowgli. Focul vorbirii, care poate aprinde mahalalele și pârjoli dușmanul, scânteia averii, care-ți transformă casa în palat și mașina în limuzină, doar la cei doi se găsea. Poveștile despre Mao, încercate pe vremuri de Ponta, pălesc pe lângă o tiradă despre ciocoi a talentului nativ Dan Diaconescu. La fel și puținul, pe care Crin Antonescu îl citise în cărți despre capitalism, pălește în fața „școlii vieții” la care noul senior Becali a învățat liberalismul. Cum să nu-i admiri, cum să nu-i aduci în casele oamenilor și în Parlament? că doar d-aia se și cheamă clădirea aia ”Casa Poporului”.

Trebuie să recunosc că am greșit în pronosticul de acum o săptămână, când spuneam că PPDD va fi pulverizat de finalul farsei Oltchim. Mi-au scăpat două lucruri: că farsa e posibil să nu aibă un final (ca la serialele create pe parcurs, ca „Tânăr și neliniștit”) și apariția unei noi nișe de public pentru partid.

Ca orice om ce se crede de bun simț, mi-am imaginat că lucrurile nu pot fi împinse mai departe de pânzele albe. Naiv din fire, în poveștile mele lucrurile se limpezesc la final, cei răi mărturisesc și se căiesc, cei buni primesc ovațiile. În poveștile toarse de „domnu Dan”, la final fiecare aruncă cu frișcă și noroi în fiecare, de nu se mai cunoaște om cu persoană și tortul de mizerie. Râde lumea, se distrează și se ceartă, iar mâine seară o poate lua de la capăt. Prin diversiunea cu pungile de bani și cu ajutorul avocaților, Diaconescu reușește să lase farsa în coadă de pește, se compromite în fața celor care gândesc, dar câștigă alt public.

Acest alt public e cel care îl va aprecia exclusiv pentru prestația actoricească de brigadă de amatori. Și mă tem că acest public hâtru e chiar mai numeros decât gloata de naivi, care chiar așteptau douăzeci de mii de euro și izbăvire financiară. Pe ei îi va pierde cu această ocazie, asta e. În schimb iarna aceasta tot ce înseamnă vot de protest și în batjocură se contabilizează la Dan Diaconescu. Vrei să te distrezi pe seama prostiei și fanfaronadei impostorului Ponta? Nu pe lătrăul Blaga o să-l votezi, ci pe bufonul cu tupeu, pe „haiducul lui șapte saci” (formula lui Marius Delapicentru).

Formula „vot anti-sistem” e o treabă serioasă peste tot în lume, iată că am reușit să-i dăm până și ei o tentă comică. Poate pentru că la noi e atât de bine pus la punct și de inventiv? Căci dacă e să te uiți serios în spatele firavului Dan, vezi ditamai securiștii, sau vezi rechini ca Eugen Anca, despre care Vadim (el însuși din lumea lor) spune că e agent KGB. Spectacol bine pus la punct, deci, dar magistral interpretat de „artistul poporului”, Dan Diaconescu. Tipul ăsta fără sare și piper, fără intonație și cu dantura zdrențe a reușit să se întreacă pe sine.

Înainte de a atinge gloria la iarnă, dacă va reuși într-adevăr să se mențină între distracțiile favorite ale poporului, Diaconescu a făcut două victime clare. Prima e Ponta și coaliția lui. „Noua generație e scăpat ștafeta din mână”, observa Dumitru Borțun, iar Victor Ciutacu, înfuriat de interimatul lui Daniel Morar, văzut cu ochi răi de Felix, exploda: „Există ceva la care se pricep oamenii ăștia din USL!?”. Destul de elocvent pentru dezastru, când tocmai oameni apropiați de sistem recunosc eșecul. (Iar „un eșec rămâne un eșec”, ne amintește și Isărescu).

Dincolo de persoane, Diaconescu a reușit cu o sută de mii de euro să umilească ditamai instituțiile statului, ministere, Guvern, agenție de privatizare. Toate s-au dovedit împiedicat în mișcări, termenele de plată neclare, portițele de ocolire numeroase, expunerea la ridicol, totală. Pe aceste instituții cei cu votul protestatar le urăsc mai mult decât pe persoanele, care le conduc.

Dar inclusiv la nivel personal, triumful farseurului Dan s-a dovedit zguduitor. Rămâne memorabilă scena cu Andreea Crețulescu (consultant plătit al lui Geoană și activistă a cauzei USL) îi taie fraza lui Crin Antonescu din studio, pentru a-l băga în direct pe Domnul Dan, de undeva din fața Ministerului Economiei. O fi Crețuleasca legată prin portofel de USL, dar instinctul ei de hienă de presă a simțit bine: la impresia artistică, Viitorul Președinte îl bate net pe Al lu’ Interimaru. Pe lângă show-ul de bâlci pe care îl poate face Diaconescu, scenetele de elocință provincială și momente de isterie oferite de îmbătrânitul Antonescu, sunt Chirița în provincie.

Întrecerea dintre Diaconescu și Ponta (ca exponent al politicienilor) a fost cel mai bine rezumată printr-un proverb de editorialistul de la Capital, Claudiu Șerban: „S-a întâlnit hoțul cu prostul la Vâlcea!”. Și adaug că ironic, tocmai un caracalean arată ce ușor se poate răsturna toată căruța cu politicieni.

În fine, a doua victimă a talentului de amator al lui Dan Diaconescu, pe lângă politicieni și sistemul lor, e presa. Față de presa fandosită, dar nulă, Diaconescu și-a luat suprema revanșă. Gândiți-vă că toți ziariștii începători de pe teren, toți analiștii îmbuibați din studiouri, toți au râs în decursul vieții lor cu dispreț de televiziunea de garsonieră a lui Dan Diaconescu. Tinerii, care poate se visau mari ziariști și directori de conștiințe ale unei lumi pe care nu o pricep încă, s-au trezit încolonați de șefi la ușa vilei lui Diaconescu sau la ușa băncii. Reporterițe zurlii, cameramani și fotografi se împingeu în sacii cu bani, mai ceva ca pensionarii la promoțiile cu tigăi. La fel și suficienții din studiouri, cei care i-au furat fără să-i mulțumească, ideea de a livra programe fără conținut, pe bani foarte puțini, cu oameni care mestecă vorbe ore în șir de la o masă. Și ei s-au văzut acum obligați de audiențe să îl descoasă și analizeze pe inventivul oltean din Caracal. O umilință pe care cu adevărat o merita presa fandosită.

Știam că Dan Diaconescu nu are niciun leu, dar l-am lăsat să participe la licitație. E o foarte bună ocazie să demascăm din nou hoțiile guvernului Boc. Am informații că în spatele lui Dan Diaconescu se ascunde Adriean Videanu. Nu pot da mai multe detalii, ați văzut doar că Videanu s-a întâlnit cu fostul director Roibu.

Cam astea ar fi în sinteză declarațiile primului ministru Victor Ponta, după cel mai răsunător eșec în organizarea unei licitații de către statul român. Un oraș întreg a stat cu ochii pe televizor, să afle dacă vor mai primi lefurile restante, dacă vor mai avea de lucru după această licitație și asta le oferă ca explicație șeful Guvernului.

În primul rând, ce nu înțelege Victor Ponta e că nu e nici jurnalist de investigații, nici de divertisment. Treaba lui e să guverneze, să dea o soluție, în acest caz, pentru combinatul Oltchim și salariații săi: declararea falimentului, reorganizarea managementului, încredințarea altui proprietar, ceva practic, care să schimbe situația. Satisfacția că un pseudo-politician se face finalmente de râs, sau că precedentul guvern e demascat ca incompetent sau corupt, nu poate trece peste această datorie urgentă, decât dacă ai o minte de copil amator de desene animate.

Tristul adevăr e că e o foarte mică diferență între Dan Diaconescu și Victor Ponta. Ambii par incapabili să separe o ficțiune mediatică de realitate, respectiv minciunile ilogice de raționamente. Ambii au în spate fani creduli (e problema lor) și televiziuni. Doar că televiziunile lui Victor Ponta sunt ceva mai bine puse la punct decât programele de amatori de la OTV. De exemplu, azi televiziunile lui Ponta au funcționat brici.

Pentru orice om, care gândește, păcăliciul zilei nu era Dan Diaconescu, ci Ponta. Căci nu e prost cine cere, e prost cine dă. În clipa în care DDD a refuzat să semneze contractul și s-a scărpinat în cap, când a venit vorba să scoată banii promiși, toți ochii muncitorilor (viitori șomeri) era firesc să se îndrepte spre Guvern, căci statul e încă păgubosul proprietar al combinatului. Cine a putut fi atât de prost conducător, încât să arunce un combinat cât un oraș într-o farsă sinistră, vânzându-i afacerea unui bufon falit? Cine a permis să participe la licitație o persoană fizică, de pe stradă, fără tangențe cu petrochimia, fără o singură firmă profitabilă și fără datorii la stat? Acela ar trebui să plătească.

Dar, cum spuneam, televiziunile lui Victor Ponta au funcționat ceas. La primele ore ale dimineții, pe România TV, Antena 3 și Realitatea TV se rostogolea o singură temă-diversiune. Ordinul pe unitate era lipirea lui Adriean Videanu de combinat, el și nu Ponta trebuia dat ca responsabil de cum guvernează Ponta. Diversiunea face parte din șirul de minciuni fără noimă de logică tipice pentru Ponta. E din categoria „Băsescu mi-a înscenat scandalul cu teza de doctorat”. În ce sens, ți-a scris Băsescu o lucrare copiată?

La fel și diversiunea infantilă cu Videanu. Precupețul pedelist nu mai are niciun drept de semnătură, e perfect irelevant dacă ar fi participat el însuși la licitația câștigată de Diaconescu. Sau dacă ar fi câștigat chiar el licitația. Repet, nu e vinovat cine cere, doar cel care dă. Desigur, sunt multe lucruri de investigat din trecut. Oltchim a adunat 750 de milioane de euro datorii în ultimii trei ani și a fost trecut în insolvență în ultimele luni. Cât la sută e vina miniștrilor PDL-iști, cât e vina crizei, cât e vina managerului Roibu, se poate investigat și ar fi bine să se întâmple asta. Cum tot bine ar fi să aflăm și ce firme au extras profituri și mărfuri pe datorie din firma statului. Dar nimic din toate astea nu schimbă catastrofa de administrare a privatizării de către Guvernul lui Victor Ponta, cel care anunța acum o lună că ministrul Chițoiu (atunci, temporar președinte PNL) răspunde „cu capul”.

Singurul câștig pentru România e că în aceste 10 zile va disparea practic așa zisa a treia forță, partidul-cacealma a lui Dan Diaconescu. Culmea, votanții PPDD, naivi dar cu simț practic, se vor dezmetici cu mult înaintea votanților lui Victor Ponta. Pentru el vor continua să lucreze echipe de zgomote și televiziuni bine puse la punct, care vor duce pe culmi minciunile lui infantile. Ca în cazul referendumului, aceste echipe sunt gata să ducă la paroxism cacealmaua, să atace Curtea Constituțională, Comisia Europeană, cancelarul Germaniei, Secretariatul de Stat al Statelor Unite. Totul pentru a face credibilă o farsă.

La Victor Ponta, mă tem că totul ține de o trăsătură ireversibilă de personalitate. Omul pur și simplu așa a ales să treacă prin viață. Nu își va asuma nimic, va lucra cu și mai multă migală la propria impostură. Minciunile vor deveni și mai gogonate, dublate de alte minciuni și fumigene, noi ironii gratuite, noi aruncări cu noroi și acuze la adresa celor care „l-au atras într-o capcană”. E pur și simplu felul în care acest domn a ales să treacă prin viață: cu titluri universitare șterpelite, cu explicații despre propriile eșecuri, care îi privesc pe alții. Momentan, Vocea Rusiei e consecventă și merge pe linia Ponta, despre care crede că a fost „atras într-o capcană”. E adevărat, Traian Băsescu, alt iubitor de cacialmale nebunești, l-a atras într-o capcană mortală, atunci când, simțind câte parale îi face stofa, i-a dat Guvernul pe mână. A fost probabil capcana vieții lui, în care logoreea lui Crin Antonescu și a lui Victor Ponta încă se mai zbate, neputincioasă în confruntarea cu realitatea. Oare cât va mai dura până când și spectatorii Antena 3 vor realiza că au fost trași pe sfoară de niște panglicari, la fel cum vor realiza în aceste zile spectatorii OTV?

În rest, să așteptăm cuminți a doua tentativă de privatizare a Oltchim. Dați SMS, cui credeți că îi va vinde data viitoare Ponta Oltchimul: lui Nati Meir sau lui Iliuță Numerologie?

I-a reușit și de data asta: pe RTV, ultima candidată la titlul de tabloid politic, toată ora cât a durat licitația, figura lui Dan Diaconescu nu s-a desprins de pe ecran. Cineva decretase probabil în redacție că figura de șobolan fără dinți a „regelui audiențelor” poate duce postul lui Ghiță mai sus decât poate o ediție de seară, în care Corina Drăgotescu îi bate din ploape lui Gigi Becali, surâzând ca o fată mare la auzul câte unei grosolonii. „Vaai, domnu Becali, dar cum puteți să spuneți asta!?”, în timp ce din priviri și buze i se șoptește mutește un „nu te opri, încă puțin și ajungem Antena 3!”.

Dar nu numai la RTV i-a reușit figura lui Dănuț Chimicul, ci și în presa serioasă. Vrem, nu vrem, măcar următoarele zile ne vom cufunda într-unul din foiletoanele lui: mister, teorii ale conspirației, umor involuntar, amatorism de geniu. În fond, „otevizarea României” e singurul program credibil pe care îl are Dan Diaconescu. Ambițiile sale sunt mult mai mari, pentru a se muțumi doar cu Măruță, Capatos, Simona Gherghe, Mădălin Ionescu, Tudor Barbu, Kanal D și RTV, pentru a-i duce moștenirea mai departe.

Conspirațiile în care ne împinge falitul, care promite să acopere datorii de trei sferturi de miliard de euro sunt multe și grele. Primul „intrat în scenă” e Cozmin Gușă, un personaj la fel de sulfuros ca Domnul Dan însuși. Teoretic e proprietar pe mare parte din OTV, parte preluată de la Vântu. În mod bizar, cei doi nu au simțit niciodată nevoia să clarifice cine cât are din respectiva televiziune și din alte firme, nici fostul secretar general al PSD și membru marcant PDL nu a simțit nevoia să explice sursa banilor. Dacă Diaconescu chiar va apărea cu banii zilele astea, spre Gușă și spre rușii, de care e atât de legat, se vor întoarce multe priviri.

Apoi „intră în scenă” (așa își introducea DD pe timpuri personajele), Remus Vulpescu, prezentatorul showului de privatizare. Culmea, cea mai transparentă licitație din ultimul deceniu ridică din cauza vedetismului acestui arbitru mai multe întrebări decât altele. Imediat după licitație, Vulpescu anunța că, dacă Diaconescu vine cu banii, aceștia se vor întoarce la combinat, ca ajutor de stat pentru plata salariilor și materii prime. Altfel spus, noului patron i se întorc toți banii sub formă de capital rulant, ca și cum ai vinde o mașină și i-ai da înapoi cumpărătorului toți banii să-și ia benzină de ei. Ministrul Chițoiu iese și el cu o declarație și își contrazice subordonatul, spunând că nici vorbă de întoarcerea banilor în combinat.

Aici deja miroase a combinație chimică. Scenariile care se pot face sunt nenumărate. Fie Guvernul încearcă să câștige timp cu o problemă socială, măcar până după alegeri, fie se evită printr-un paravan asumarea înstrăinării încă unei părți din industrie către capitalul rusesc, fie se pune de o alianță sau un joc cu miză electorală. Și pentru USL și pentru ARD, partidul lui Diaconescu e un partener mai interesant decât a fost UNPR-ul lui Oprea, pentru că are momentan mai multe voturi ipotetice. (Ca blana ursului turbat din pădure, momentan.) Un scenariu în care personajul Diaconescu e gonflat artificial înainte de alegeri, la schimb cu niște avantaje cât se poate de palpabile, pentru amatorul de limuzine, vile și yachturi, nu poate fi exclus. Ca și scenariul cu bătaie și mai lungă, ca Diaconescu să fie un competitor râvnit pentru un tur doi la prezidențiale, de cineva, care vrea să repete schema Iliescu în turul doi cu Vadim din 2000.

Colac peste pupăză, tot prolificul Vulpescu ne-o introduce și pe reprezentanta FMI în România, cu care se conversa la telefon pe tema privatizării. Ca în orice colonie, care se respectă, trimisa Fondului îl instruia pe Vulpescu dacă e sau nu cazul să vândă firma statului. Gestul e la limita traficului de influență, dar e un ingredient de vis pentru spectacolele oteviste. Păi ce ar fi o conspirație, dacă nu ar interveni și rușii și americanii? Stați pe aproape că apar ei și evreii și arabii, în episoadele următoare.

Există o singură variantă în care foiletonul acesta otevist, în care am fost aruncați, să se curme înainte de vreme. Să aflăm de la domnu Dan în următoarele zile că banii pentru combinat au dispărut misterios chiar pe drum, undeva între Rucăr și Bran.

Dan Tăpălagă a avut nervi să se uite trei zile sistematic la OTV. Recunosc, am și eu această mică plăcere vinovată, de a mă delecta cu bâlciul otevist, dar vă asigur că o fac numai în interesul științei, ca să le pot studia psihologia. Oricât m-ar dezgusta în unele momente, nu l-aș vrea închis vreodată, cum nu aș vrea să fie suprimate nici cele mai detestabile păreri. În plus, intuițiile pe care Diaconescu & compania le au în materie de psihologie a maselor post-comuniste mi se par o mină de aur.

După 3 zile de monitorizare, Dan Tăpălagă nu a ajuns la o concluzie, doar la un șir de întrebări hamletiene. În preambul însă, face o comparație într Diaconescu și Vadim, despre care crede că a ajuns să aibă un sfert din parlament și în finala prezidențială pentru că a fost ignorat în 2000. Aici mi se pare că e o rememorare deformată a trecutului.

Vadim a fost pompat mediatic foarte intens înainte de turul 2, apărea săptămânal la Tucă Show sau la emisiunea maraton a lui Adrian Păunescu, iar la tentativa de mineriadă de la Costești s-a coordonat binișor cu generali de poliție și Securitate. Și da, e același Vadim folosit de sistem la începutul anilor 90 pentru a lovi murdar opoziția democratică și pentru a genera false teme de discuție. Sistemul s-a strâns ca un arici în săptămânile dintre turul 1 și turul 2. Fie că așa fusese scenariul de la început, fie că de la cancelariile străine a primit atenționarea să n-o facă chiar atât de lată. Apoi Vadim s-a stins pe mâna lui, și-a băgat votanții în ceață cu schimbări misterioase de macaz și a sfârșit prin a-i plictisi cu aceleași poante de măscărici bătrân.

De la un punct încolo, bufonul nu a mai făcut rating și sistemul a căutat alte vedete. L-a inventat pe Becali, cu ajutorul fantasticei mașinării a PRO TV și cu Hrebenciuc pe post de eminență cenușie. Apoi masele au început să fie distrate de inventivul Diaconescu, cu bani de început de la Gheară, Giovani și Mitică, ciubucuri de la Iacobov și alte glorii apuse, iar în vremurile bune, din acțiunile vândute lui Vântu. Sistemul nu a abandonat niciodată aceste personaje zglobii, pentru segmentele de public mai agitate, care trebuiau relaxate cumva. Diaconescu i-a fost foarte util lui Adrian Năstase, apoi lui Traian Băsescu, și în momentele cheie încă îi mai este, deși e mereu pregătit pentru următoarea renegociere. Așa zișii extremiști de după 89 au fost foarte strâns controlați de sistem și n-am fi fost propulsați de la bun început, dacă nu erau strict controlabili.


Pe viitorul ministru al Culturii vi-l prezentăm
CNA împotrivă cu toții noi luptăm
În studio cu Domnul Dan tot poporul a venit
Emisia cenzurată s-a restabilit
Cavaleri Jedi să ne unim ca să fim
Lui Master Yoda limba învățăm să vorbim
Forța e cu poporul noi frică nu am avut
Pe Domnul Dan ăla mic președinte l-am vrut.

Balamucul OTV evolueaza în limitele normale ale unui balamuc, singura surpriză fiind că i-a prins înăuntru şi pe procurorii care veniseră să-l bage în carantină. Rechizitoriul întocmit de procurorii DNA are două componente: una foarte serioasă, în care sunt aduse probe în sprijinul a două acţiuni de şantaj, şi una burlescă, în care se dă frâu liber unor hilare consideraţii despre rolul presei. Aberaţiile din rechizitoriu i-au dat şansa autovictimizării lui Dan Diaconescu, susţinut şi de colegii de trust de la Realitatea, sau de cei rămaşi fideli lui Vantu sub acoperire, de la site-ul Lumea Justiţiei.
partea serioasă
La finalul cercetării penale, procurorii Gheorghe Bocşan şi Lucian Papici au decis să trimită în judecată 3 inculpaţi (teleastul Dan Diaconescu, ghicitorul Dorel Pârv şi ziaristul Mihai Ghezea, de la Atac la persoană), pentru două acte de şantaj.
Primul caz a fost intens mediatizat, filmul evenimentelor din rechizitoriu fiind următorul: Dorel Pârv îi oferă servicii vrăjitoreşti soţiei primarului din Zărand, Ion Moţ, servicii pentru care îi ia 25.000 euro. Încurajat de acest succes, Dan Diaconescu o trimite la faţa locului pe reporteriţa de investigaţii Mihaela Moise (probabil specialistă în mototolirea cearceafurilor) care adună informaţii compromiţătoare de la localnici. Înarmaţi cu acestea, Dan Diaconescu şi Dorel Pârv trec la actul propriu-zis de şantaj: îi cer primarului 250.000 de euro, apoi se tocmesc pentru 200.000 sau nişte terenuri, din lipsă de lichidităţi. De încasat, reuşesc să mai încaseze doar 40.000 de euro.
În cel de-al doilea caz, patronii jocului Eurotombola de la Prima TV – Sorin Micula şi Paul Petre Ţârdea – sunt abordaţi de către Dan Diaconescu şi Mitruş (Mihai) Ghezea, fost ziarist la Atac la persoană şi realizatorul unei emisiuni de investigaţii difuzată de OTV. Cei doi îi cer lui Sorin Micula 100.000 de euro pentru a nu dezvălui că jocul difuzat de Prima e trucat. O mărturie cheie în acest dosar e cea a fostului fotbalist Marcel Puşcaş, care iniţial nu a recunoscut discuţia despre şantaj, iar apoi şi-a schimbat mărturia pentru a nu fi acuzat de mărturie mincinoasă. Actorul Romică Ţociu, în localul căruia a avut loc negocierea sumei, a depus şi el mărturie.
De remarcat aici asemănarea izbitoare cu practicile altor foşti sau pretinşi ziarişti din trustul Realitatea-OTV, deveniţi combinatori între politicieni şi oameni de afaceri. În egală măsură e de remarcat şi că Diaconescu făcea un fel de haiducie: găsea afacerişti sau politicieni îmbogăţiţi de tranziţie şi le cerea cotă parte. Haiducia se termina aici, căci banii se duceau pe limuzine şi iahturi, nu se împărţeau cu membrii Partidului Poporului. Dar faptul că detecta primari de provincie capabili să arunce cu zeci de mii de euro fără să clipească, sau afacerişti cu lucruri de ascuns rămâne meritul lui Diaconescu. Măcar în privinţa asta avea nas de jurnalist.
Printre rânduri, din stenograme (da, există şi aici stenograme!) mai răsuflă şi alte nume, cum ar fi cel al lui George Pădure, patronul Gepa, în calitate de client de publicitate, dar şi cel al primarului Aradului, Gheorghe Falcă, care ar fi fost şi el luat în vizor pentru a fi trecut prin ceea ce Dorel Pârv îi descria victimei ca fiind “malaxorul” de la OTV. La cât de înalte sunt relaţiile lui Falcă în momentul de faţă, zic să nu excludem ipoteza ca primarul de Arad să fi fost nuca în care şi-a rupt dinţii malaxorul lui Diaconescu.
partea amuzantă
Dosarul lui Dan Diaconescu are momente de un comic nebun, rupte din lumea OTV. Iată, de pildă, cum arăta ritualul pentru care Dorel Pârv i-a luat 25.000 de euro soţiei primarului din Zărand:

un ritual “exorcizant şi, probabil, expiatoriu” menit să-l protejeze pe fiul ei de moartea într-un accident de maşină [..] “aşezat pe un covor roşu”, a fost înfăşurat cu trei feluri de aţă roşie de Doru Pârv, în timp ce clarvăzătorul “se mişca pe o orbită circulară în jurul tânărului” intonând o “incantaţie” într-o limbă “irecognoscibilă”.

Pentru cei care au ratat personajul, Dorel Pârv e merituosul absolvent a 7 clase, fost puşcăriaş, care a reuşit să aibă câştiguri de mii de euro şi să îşi ridice şi o vilă din naivitatea altora cu mai multă şcoală decât el.
Procurorii intră şi ei puternic în universul OTV, chiar din dorinţa de a-l descrie. Pentru că datele despre off-shore-ul prin care Vântu a preluat pachetul de control la televiziunea lui Diaconescu se află în alt dosar penal, Gheorghe Bocşan a înlocuit argumentaţia penală, cu una literară, care să arate totuşi ce legătură e între OTV şi DDD:

“parafrazandu-l pe Flaubert, Diaconescu Cristian Dan este insusi postul OTV… este omul orchestra.”

Dar nu doar părintele Emmei Bovary e adus de procurori în sprijinul rechizitoriului. Sunt citate părerile proaste pe care OTV-ul le-a produs pianistului Dan Grigore (membru al CNA), filosofului Andrei Pleşu (într-un editorial din Dilema veche), scriitorul de SF Cristian Tudor Popescu (într-un editorial din Gândul).
În acest ultim caz, procurorul Bucşan a reţinut ca relevant în dosar articolul în care CTP povesteşte cum DDD “a urinat seară de seară nu numai pe regulile elementare ale jurnalismului, dar şi pe cele ale convieţuirii umane”. În schimb, Andrei Pleşu e citat cu un articol din “Dilema Veghe” (sic!).
După referinţe culturale din sfere rarefiate, procurorul Bucşan ne dă în cap cu pulanul unei mentalităţi de miliţian:

“Presa este a patra putere în stat, iar televiziunea braţul ei armat.

De unde o fi deprins asemenea enormităţi un procuror care la Revoluţie era probabil doar în şcoala generală, nu-mi pot explica. Iar când descoperă uimit şi indignat că televiziunile îşi închiriază spaţiul de emisie pentru producţii externalizate, pare chiar rămas la vârsta primelor mirări.
În fine, fraza apoteotică din rechizitoriul juridico-literar al procurorului Bucşan îl descrie pe Dan Diaconescu:

… consideră, de obicei, că afirmaţiile denigratoare şi aminiţătoare făcute personal în cadrul propriei emisiuni – Dan Diaconescu Direct – nu îi sunt imputabile în vreun fel, pentru că nu a făcut decât să repete cu propria voce ceea ce i s-a dictat în cască sau ceea ce i s-a scris pe un bilet, de autori anonimi. Inculpatul ne face să credem că este de fapt un ventriloc sau o interfaţă performantă IT, un fel de realitate virtuală complexă, care vorbeşte, dar de fapt nu interiorizează în niciun fel ceea ce spune, nişte buze care se mişcă eliberând în atmosferă unde acustice scăpate cu totul din constrângerile neadecvate ale mentalului propriu.

Dan Diaconescu e dovada vie ca biciul facut din rahat poate sa pocneasca. Te umpli de stropi, dar si de bani. Chemati-va vecinii de pe alte bloguri, pentru ca numai de-aici veti afla:
Tot ce nici nu stiti ca ati pierdut, daca nu v-ati uitat la OTV
Clasicism cu securisti si infractori
Cel mai frumos lucru care s-a spus vreodata despre OTV este ca e un Hyde Park al televiziunilor din Romania, locul in care nebuni si lucizi se pot aduna sa spuna ce-i framanta, sub protectia unei imunitati convenite. Metafora a fost rareori meritata, dar de dragul ei n-am dorit sa vad redusa la tacere aceasta inepuizabila sursa de bizarerii, mai ales ca atunci cand inchiderea postului s-a produs, a fost doar o toana de dictator neimplinit a lui Adrian Nastase. N-am uitat insa nici atunci ca postul a aparut cu bani imprumutati de pe la interlopi din fotbal si cu sustinerea unei aripi a Securitatii, ca parte a unui experiment de control al maselor, care prelungea sub alta forma experimentul infiintarii revistei (si mai apoi a Partidului) Romania Mare de catre eminentele FSN.
Cand si cand, de pe ecran se revarsau zoaiele oligarhiei post-comuniste. In emisiuni in care puteau delira intrerupti doar de publicitatea la termopane si ginseng, cate 4-5 ore, romanii au facut cunostinta cu Bebe Ivanovici, Razvan Temesan, Corneliu Iacobov si atatia altii. Televiziunea nu si-a extins proverbialul spatiu locativ din care transmitea dupa asemenea spalari de cadavre in direct, dar Dan Diaconescu si-a platit macar primele rate la Bentley. Tot aici, dupa reginele magiei tip alba-neagra, si-a spus oful si onorabila domana Mimi Camatareasa, mama nu mai putin stimabililor frati Nutu si Sile. Si Lazarus si-a platit si el primele rate de leasing pentru Lamborghini.
Cel mai abject episod pe care mi-l amintesc e cel in care o ziarista din Vrancea, care scrisese despre baronul Oprisan, a fost pur si simplu lapidata in cadrul unei emisiuni din care nu a lipsit nici macar un fost presupus iubit care sa “aduca la cunostinta poporului” ipotetica viata sexuala a ziaristei. Plansele de la ginecolog au lipsit, dar Lazarus inca nu lucra in OTV la data respectiva.
Romantismul vizionar: Nahorniac, Corut, Fortuna
Dar romanii sunt mai presus de toate un popor cu umor. Diaconescu a simtit probabil potentialul de umor involuntar al unor invitati cu mult inainte ca Becali sau Prigoana sa ofere circ fara bani. Personal, am gustat cel mai mult personajele cu viziune si cu misiune. La OTV Florin Nahorniac a povestit in exclusivitate cum s-a intalnit cu Putin si cum Schorder i-a spus sa stea linistit ca presedintele Romaniei va fi schimbat in scurt timp.
Unde altundeva si-ar fi putut prezenta Pavel Corut cele aproximativ 150 de carti pe teme dintre cele mai diverse, de la spionaj, la autosugestie, imbogatire rapida si ezoterism?
Barocul tarziu. Spre dimineata
Inca o dovada ca Dan Diaconescu se ocupa mai mult cu arta decat cu presa e faptul ca invitatii lui sunt mai mult personaje decat personalitati. Cine stie cum o cheama pe ghicitoarea cu prosop in cap? Important e ca-i la fel de memorabila ca persoana supraponderala, prezentata ca “minunata doamna Ciuclea”, care arata ca o soprana, dar cu paiete si pene, ceea ce e un plus.
Instinctul lui Diaconescu i-a spus ca, din clipa in care politicienii si analistii seriosi nu mai pot starni decat lehamite, era loc pentru o galerie noua de comentatori. Asa au aparut: hatrul Dom’ Petrica, ghidusul specialist in arme si munitii Cezar Matei, argoticul Serghei Mizil, tragediana Mariana Moculescu si restul gastii.
In postmodernism cu televiziunea absurdului
Lucrurile ar fi ramas in aceasta zona a caraghioslacului, a balciului cu Tanta si Costel, daca nu s-ar fi petrecut ceva dramatic in structura audientei. Si aici ar fi prea mult sa il acuzam pe Dan Diaconescu de a fi mai mult decat un speculator foarte abil, capabil sa adune peste 30 de milioane de euro din lipsa generalizata de educatie si etica. Diaconescu a fost primul care a intervievat stafii, a intrat in legatura telepatica cu Nicolae Ceausescu, a creat o fictiune colectiva in cautarea Elodiei, inca neincheiata. Pornite din cutia cu miracole a OTV, personajele lui Diaconescu au colonizat rapid celelalte posturi, ca intr-un experiment de laborator esuat: Magda Ciumac, Sexy Braileanca, Roxy Manelista, Naomy, Nikita au dat de mancare la multi moguli cu pretentii.
Dupa otevizare, multi oripilati se arata….
Cel mai mult ma scarbesc presarii care comenteaza cu dezgust arestarea lui Diaconescu, neuitand sa precizeze ca DDD nu e jurnalist. Asa e, Diaconescu nu e jurnalist, e in cel mai bun caz un entertainer, dar dupa regulile profesiei nu pot fi numiti jurnalisti nici propagandistul Gadea, nici Razvan Dumitrescu, nici Radu Moraru si alti inchiriabili cu ora sau cu anul.

VIDEO: Lorin Fortuna ne lamureste care suntem balaurieni, serpilieni, gorilieni sau vulturieni

VIDEO Senzational! Un mort apare in direct la Dan Diaconescu, dar nu spune nimic.

VIDEOA Banal! Dan Diaconescu e azvarlit in tomberon de Tolea Ciumac, un alt arestat in direct.

VIDEO Util in viata: vedeta OTV Matei Cezar (analist pe probleme de armament in cazurile Cioaca si Romanita) va invata cum sa deveniti ninja cu piese de bicicleta

VIDEO Magda Ciumac, pentru perversii din provincie pasionati de upskirt

VIDEO Frustrant! Pentru ca in Romania nu exista emisiunea Alo, Presidente, ca in Venezuela lui Chavez, Traian Basescu e fortat sa participe la emisiunea Alo, Murfatlar in campania electorala.
La o alta tombola organizata de post a fost ca la alegeri: premiile nu s-au mai dat, dar cel putin ne-am distrat.

Inventivitatea lui Dan Diaconescu nu cunoaste margini. Iata o emisiune pe care o poti face si la tine acasa, daca pui camera pe trepied. Ce decoruri, reportaje, filmari exterioare, post-productie…. Nu! Pe Dan Diaconescu l-am vazut realizand o emisiune intreaga cu o singura fotografie, a unei femei in colanti rosii, despre care sustinea ca e Elodia. Va dati seama ce ar putea face omul asta daca ar avea pe mana un slide-show de Powerpoint?!
Cand am butonat eu pe OTV intr-o pauza publicitara, l-am auzit zicand: “iar acum, haideti sa dam zoom pe fata, fundul nu ne mai intereseaza, ne uitam la el deja de mai bine de doua ore“. Mi s-a parut genial.
Nu stiu daca Diaconescu a avut si invitati in seara aia dar, ca in bancul cu Viagra, “cine mai avea nevoie de ei?!”.

Pagina 1 of 212

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica