rss
rss
rss

Am încercat să vă spun printre rânduri că ne îndreptăm spre o nouă civilizație românească. Una care ne va individualiza de toate celelalte, ca folclorul strămoșesc. Peste sute de ani, obiceiurile noastre vor figura în ghidurile de curiozități (gen „știați că într-o țară din Europa există tradiția să se….”), iar cei mai curajoși dintre turiști vor veni aici să ne vadă pe viu și să ne filmeze obiceiurile. Comunismul a declarat morala și buna creștere, mofturi burgheze; tranziția a dat tupeului și agresivității, putere de virtute. Un singur fir subțire ca borangicul ne mai ține legați de blândețea creștină din străfundul neamului. Când el va plesni, întins de vulgaritate, de prea mult simț practic, sau va fi înlocuit cu surogatul superstițiilor și falsei evlavii, abia atunci ne vom putea da arama pe față și noua civilizație românească va putea să se nască, iar planeta se va cruci.

În mod normal nunata Elenei Băsescu ar fi fost ultimul eveniment care m-ar fi interesat. (Televiziunile presimt că au făcut audiențe strălucite. Pe blog au crescut simțitor căutările răutăcioase despre EBA fără machiaj, EBA înainte de operații, EBA cu buza umflată sau în nu știu ce pictorial. Desi și pe bloguri a început un fel de Cântarea României, festival de amatori, pentru cei care nu au loc la o masă într-un studio de știri. Foarte bine, tânăra generație să ia și ea parte la făurirea noii (ne)civilizații românești.) Întâmplarea face ca despre Elena Băsescu să fi scris, atunci când a fost cazul, cele mai dure lucruri scrise vreodată pe acest blog. Așa s-a nimerit, acum realizez că am fost chiar nedrept, că puteam să găsesc sute de personaje publice mai detestabile. Mi s-a părut insultătoare împingerea ei moț în poziții unde n-avea ce căuta, pentru toți tinerii merituoși. Am văzut în asta un simptom al neam-prostiei lui Băsescu însuși, care nu s-a putut să nu-și tragă rubedeniile după el în poziții înalte. Pe scurt, n-am avut și nu am vreo simpatie pentru personajul Elena Băsescu, dacă nu s-ar fi încăpățânat să se joace de-a politica sau de-a diva, mai mult ca sigur aș fi ignorat-o deplin.

Ce se poate spune însă despre tipul de neam prost care pleacă de acasă, pentru a huidui o mireasă? Ce poate scuza un asemenea gest, mai ales când vorbim în mare de pensionari cu părul alb în cap. Îi știți, cu siguranță, sunt genul care bombăne prin autobuze, cei care muștruluiesc tinerii pentru te miri ce, care îți împuie capul cu perfecțiunea lucrurilor de pe vremea lor. Dacă nu realizăm că asta marchează un nou minim istoric, al degradării noastre ca popor, ne pierdem în amănunte. Pentru că noi suntem fundamental un popor de țărani și nu cred că s-a întâmplat așa ceva vreodată în vreun sat din România, culmea, nici măcar în sordidul mahalalei. Până și acolo, cu noroaiele până la glezne ori pe covor de coji de semințe, există un respect aproape mistic pentru rochia albă a miresei și pentru părul alb al unui bătrân. Și cel mai redus bețiv al cartierului înțelege să respecte ziua unică din viața unei fete, care s-a visat de mică în rochie albă cu voal și buchet. Iată deci că forța televiziunilor e mai mare decât cea a rânduielilor. În mod normal, politicienii sunt niște ficțiuni, n-ar trebui să fie parte din viața noastră personaje ipotetice ca Băsescu, Antonescu, Iliescu. Ei poate nici nu există, poate i-au inventat cititoarele de prompter și îi joacă mereu alți figuranți, important e ca noi să existăm ca oameni. Să faci niște pensionari să se schimonosească de ură, huiduind o mireasă, iată o performanță demnă de opera de educare a maselor, creată de televiziuni.

În fața primăriei de lângă Obor, pensionarii, veniți din pornire intimă sau tocmiți cu 50 de lei pe zi de Felix, erau ca acasă. Te și așteptai să iasă Onțanu să le dea tuturor câte o casoletă cu ciolan cu fasole, ca în fiecare decembrie. E neamul prost de la toate promoțiile de tigăi, de la toate reducerile, bine înfipt în picioare sau în baston și dotat cu coate ascuțite. În jurul bisericii, deja același popor renunțase și la creștinism de dragul scandărilor. Păcat că pe treptele bisericii nu putea ieși Ilie Cleopa, să le strige din tot pieptul: „Bă, păgânilor, unde dați năvală și la ce ați venit !?”. Încă mai cred că de vorba aspră a duhovnicului, care trăise în codru și dormise noaptea sub stânci, unde urlau lupii, chiar și acel popor decăzut s-ar fi cutremurat.

Nu ne mai place vorba aspră, nici observația de la obraz. Acum avem de ales. Putem s-o vedem pe drăgălașa Oana Stancu, explicându-ne de ce e un gest politic să huidui mireasa și de ce sunt semn de dictatură sepepiștii, care apără nuntașii de vite, să nu dea năvală. M-a convins încă o dată că e capabilă să spună cele mai mari mizerii, cu un zâmbet dulce pe buze.

*

S-a bătut mare monedă pe afluența mare de politicieni la nunta Elenei Băsescu. De parcă dacă se încuscrea cineva, care lucra la abator, te-ai fi mirat de afluența mare de măcelari. Pe Cornel Nistorescu l-a deranjat că nu recunoștea suficiente rude (încă nu s-a cerut invalidarea nunții pe acest motiv). Bogdan Ficeac îi dădea și el înainte cu mesajul politic al nunții și ne îndemna să facem abstracție de cadrul bisericesc sau de evenimentul privat și să ne ocupăm de substratul politic. Ce-au fost și ce-au ajuns acești doi foști ziariști! N-am mai fost la un televizor, deci nu știu dacă și noaptea nunții a fost întoarsă pe toate fețele tot din punct de vedere politic.

E drept că nici familia nu s-a străduit să facă din nunta lor un eveniment secret. EBA chiar și-a povestit meniul pe Twitter sau ceva. V-am spus că e treabă de neam-prostie. În spatele ei a stat (unde altundeva?) și babooistul Poponeț, nașii erau și ei niște copii de bani gata, dintr-un univers care mi-e străin. Lucrul a fost subliniat apăsat de trăncănitori ca semn de parvenitism. Chit că genul ăsta de nuntă și-l face acum cam orice buticar. Păi nu puteau să ia și ei exemplu de la Ponta, să se însoare în China, la mausoleul lui Mao, sau în Italia ca Antonescu? Au ales să facă masă mare tocmai în țară, ca să ne sfideze? Huo!

În vreme ce poporul se indigna, nebăgat în seamă, Victor Ponta nășea fiul unui interlop, care se ocupa cu adunat taxe de protecție și lucruri cu care își ocupă timpul interlopii în general. O cununie demnă de „un grup infracțional organizat”, dar absolut deloc mediatizată. Cum nicio televiziune n-a putut trimit o echipă să filmeze când interlopul îi pupa mâna nașului Ponta, vă dau și eu un filmuleț cu tatăl celui cununat de premierul Ponta. Nu am filmarea cu arestarea lui Gorun acum mulți ani (mi-o amintesc), dar am de la altă descindere a mascaților la finul lui Ponta. Să fie într-un ceas bun!

Intrerupem programul obisnuit al acestui blog pentru o informatie care m-a facut sa tremur de furie si revolta. Tabloidele, aceasta parte parazita a presei, au furat o stire produsa de site-ul quality al trustul Realitatea-OTV si au inserat-o, fara jena, in paginile lor. Un jurnalist curajos, Mihai Gotiu, a carui tacere nu poate fi cumparata, a dezvaluit acest fapt grav intr-un articol de investigatie si opinie:
Eba nu se mai marita cu Syda. Din motive de chiloti in comun cu Anca Boagiu. Sau nu
Titlul e unul dubitativ-dilematic, caci jurnalistul Mihai Gotiu e si o constiinta, un om al ideilor nuantate, tesute cu migala de dantela marca Jolidon. In pledoaria dlui Gotiu, firul stirii e urmarit si scos la iveala ca un snur de tanga rosu, faptele de alcov sunt date in vileag, impostura plagiatorilor de la Click si Libertatea, adusa la cunostinta opiniei publice.
Felicitari, domnule Mihai Gotiu, pentru calitatea jurnalistica a dezvaluirilor dumneavoastra, pentru taria opiniilor. Ati mai ciupit o mana de trafic pentru site-ul lui Vantu cu acest titlu, v-ati castigat salariul, dar si respectul cititorilor. Nu va lasati intimidat de unele comentarii rautacioase! In jurnalismul de opinie se poate merge si mai departe de chiloti. Numai daca Tatulici v-ar intelege demersul si ar organiza o dezbatere publica in care sa ofteze adanc pentru ce au fost si ce au ajuns chilotii acestei tari.
Nu va lasati descurajat nici de amanuntul ca stirea, de fapt, nu era o stire ci o barfa de scara blocului. Ca presupunerea nu se baza pe nicio informatie sau marturie, care sa ne lamureasca de ce Anca Boagiu si nu Zoe Petre. Sau ca, in general, nivelul respectivei barfe e fix nivelul de analfabetism al infantei vizate. Toate acestea sunt detalii irelevante.
Si mai ales, continuati sa demascati impostura tabloidelor, care fura subiectele presei quality. Mai devreme sau mai tarziu, calitatea morala a adevaratilor lideri de opinie iese la suprafata ca uleiul deasupra apei.

cantaretul de inmormantari
De cand l-am vazut nu pot sa mi-l scot din minte. Probabil canta si la nunti, nu vad de ce s-ar plafona profesional, dar eu l-am vazut la o inmormantare din lumea interlopa difuzata de OTV. Rostul apelarii la un cantaret profesionist de inmormantari, asa cum l-am deslusit eu, e acela de a-i masturba emotional pe indoliati, de a le duce durerea dincolo de limitele paroxismului, in isterie.
Cosciugul era asezat in fata blocului, inconjurat de o mare de rude, prieteni si gura casca, iar cantaretul statea plasat strategic la capataiul mortului, cu un microfon cuplat la niste boxe mari. Cantaretul se adresa cand mortului, cand cate unei rude care plangea in hohote. Ca sa poti sa stai la 30 de cm de mama sau sora celui din cosciug si sa le canti privindu-le direct in fata, cu capul aplecat inainte: “scoala-tee, copilul meeeu, din sooooomn!!”…. trebuie sa fii construit intr-un anumit fel. Femeile isi smulgeau parul din cap si erau consolate din cand in cand de cate o ruda care incerca sa le linisteasca, dar cantaretul continua neabatut: “Auu, deschide-te, cimitir, sa primesti un trandafir, / Nu-l primesti sa infloreasca / Il primesti sa putrezeascaaaa”. Succesul e deplin, spre cantaret vin bancnote si el rosteste un fel de dedicatii-pomelnic: “de la cutare, pentru sufletul lui cutare, Dumnezeu sa-l ierte!”.
consilier la EBA
De ce v-am povestit ceva atat de bizar si aparent fara nicio legatura? Pentru ca asa cum la episodul respectiv habar n-am cine murise, dar stiu sigur ca n-o sa-l uit pe baiatul care canta, de fiecare data cand Elena Basescu apare undeva si ia cuvantul, sunt atent cu aceeasi fascinatie la oamenii din jurul ei. Ca sa traiesti din cantatul la inmormantari, printre bocitoare, trebuie sa ai un psihic din beton armat, dar ca sa iti dedici tineretea cultivarii imposturii colagenate, trebuie sa ai o sete de parvenire la fel de mare. Nu exista rate la banca sau copii de crescut, care sa te transforme intr-un asemenea mutant: asa te nasti sau nu.
Daca ati urmarit, de fiecare data cand da un interviu, EBA e secondata de o “tanara batrana” care-mi aduce aminte de Ana Pauker (pana acum Norica Nicolai imi starnea aceasta asociere). Soarbe fiecare vorbulita cu severitate, foarte stresata de ce gafe va mai avea de dres si dupa interviul asta. O teama inutila, de fapt, pentru ca Elena Basescu nici nu evolueaza in lumea discursului si argumentatiei, (ce-ar avea de cautat acolo?!) ea e un brand al absurdului insolent, al prostiei incapatanate si al tupeului gaunos: o EBA, o placuta de inmatriculare a unui jeep nesimtit. Daca nu-ti crapa obrazul de rusine cand in amfiteatrul unei facultati, EBA le spune studentilor: “vreau sa ajung un lider al generatiei mele”, ai putea la fel de senin sa citesti laudatio la primirea in Academie a lui Guta. Ba chiar ai pune si talent in textul cu pricina.
Daca toti tinerii ar fi ca membrii organizatiei de tineret a PD-L, care au votat-o in unanimitate pe EBA, as fi sufocat de disperare. Ca si restul partidelor au fix aceeasi proportie de oportunisti si carieristi (repet: unanimitate!), n-am nicio indoiala, noroc ca nu toti tinerii aleg aceasta modalitate de capatuiala si mai raman si neregimentati: oameni de pe margine care sa strige ca imparatul e gol si progenitura lui, cretina.
neamul prost
A-ti trage dupa tine rudele in lumea buna in care ai nimerit printr-un noroc chior e semnul distinctiv al neamului prost. Asta nu mai e nepotism. Nepotism e doar cand ii gasesti un post fictiv, platit scandalos de bine, nu si cand o vrei vedeta in pictoriale. Cand iti faci calul senator, deja sfidezi ratiunea, dar cand iti da prin cap sa-ti faci tuta europarlamentar, deja insulti obrazul oricui ar fi indeajuns de cumsecade sa-ti treaca si asta cu vederea.
Apropo de Caligula, desi legenda calului facut senator a intrat in folclor, ea nu a devenit niciodata realitate: adica Incitatus, calul lui Caligula, nu a devenit consul sau senator cum il visa stapanul sau. E drept ca a avut parte de un grajd din marmura si de o iesle din fildes, dar niciunul dintre curtenii lui Caligula nu a fost nevoit sa ii spuna calului cat de inteligent e ce discurs inspirat a nechezat in Senat. Desi, daca ar fi trait in zilele noastre, s-ar fi gasit destui care sa-i scrie discursurile si sa i le si laude.

In campanie electorala prin scoli, EBA, aceasta domnisoara Goe a politicii, a fost bosumflata de lipsa de ospitalitate fata de ea a tinerilor nebambooisti si neadulmecatori la ciolanul partidului, pe care i-a facut “frustrati”. Se spune ca oamenii jignesc in general folosind injurii pe care le-au auzit in copilarie, sau lucruri care i-au durut candva. Trecand peste faptul ca inconfundabilul ton al vocii Elenei Basescu transmite de fiecare data in primul rand frustrare, o ciuda oarba indreptata impotriva tuturor, mi se pare culmea neobrazarii sa ii faci frustrati pe niste tineri care poate sperau si meritau alte vremuri decat cele in care Nicu Ceausescu era numit prim-secretar la Sibiu si sef la UTC.

EBA a uimit aparand la un miting electoral cu ditai vanataia sub ochi, despre care sustine ca sunt doar cearcane cauzate de oboseala din campanie. Cum aici nu mai poate fi vorba de o operatie ca aceea de la buze, cazul devine chiar pasionant. Sa fie de vina Hrebenciuc junior? Sa fie noptile pierdute in biblioteca, despre care se stie ca dau un aer de usoara mahmureala?

Foto: Evenimentul zilei
Elena Basescu
EBA
vanataie

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica