rss
rss
rss

Viorel Catarama da un interviu (interesant, de altfel) in care spune ca ii pare rau ca s-a certat cu Dinu Patriciu, episod pentru care isi recunoaste vina, pentru ca altfel PNL ar fi ajuns cel mai important partid de dreapta. Visul asta de marire al lui Mos Relaxa mi-a adus aminte de planul lui Becali, exprimat mult mai savuros: “Eu le-am propus lui Giovani si Victor sa ne unim si sa facem cel mai tare partid din Romania, da n-au vrut, fraierii!”
Adela Surugiu si Viorel Catarama
Dar altceva mi-a atras atentia. Pe langa Ferrari (despre care admite ca a fost o prostie de om batran), Catarama si-a mai luat si o nevasta de fite. In poza, sotia lui Viorel Catarama, Adela Surugiu, e imbracata si nu prea. Rochia pare aceeasi purtata de Monica Gabor inainte de a deveni respectabila doamna Columbeanu. In cazul ei inteleg de ce trebuia sa umble cu fofoloanca la vedere, dar dupa ce-ai devenit nevasta de milionar, care e ideea cu expusul sfarcurilor in reuniuni mondene?
Monica Columbeanu
In fine, probabil sunt eu incuiat, sa revenim la interviul lui Catarama din EVZ. Fostul patron de la SAFI face o afirmatie din gama “sa i-o spui lu’ mutu”: cica il apreciaza pe Basescu pentru ca a condamnat comunismul si a deschis dosarele Securitatii. Pai daca se deschideau dosarele, despre mata si Dinu Paturiciu am fi avut multe de citit si am fi dezlegat si misterul cum poate unul cu creier de furnica sa faca atata banet.

Mai devreme sau mai tarziu as fi ajuns sa scriu ceva despre el pe blog, dar mi-a luat-o inainte un admirabil articol din Evenimentul zilei, dedicat celui mai faimos clown din istoria circului romanesc: Siminica.
L-am vazut cand eram copil si am fost impresionat de cata tristete razbatea din fizionomia acestui om in prezenta caruia era imposibil sa nu razi. Nu era un clown ca toti clownii: tin minte ca mi se stransese inima cand l-am vazut atarnat doar cu un picior de trapez, mimand ca se dezechilibreaza. Daca ar fi cazut atunci, simteam ca toata planeta nu va mai rade niciodata. Dar Siminica nu cadea, atarna doar ca de-un fir de ata, apoi cobora in arena impleticit cu o sticla in mana si o bricheta. Tragea o dusca si scuipa flacari, apoi primea o ghiulea in burta, trasa dintr-un tun. Eu ma temeam sa nu moara, dar adevarul e ca ar fi si murit daca asta ne-ar fi facut sa radem.
Vreti sa stiti cum s-a numit jucaria mea preferata cand eram mic? Ei bine da, era un clown cu nasul rosu, imbracat tot in dungi si buline…nici nu puteam sa-i pun alt nume. Iar daca scriu prea multe tampenii pe blog, am si o scuza: am cazut intr-o zi fix in cap pe ciment incercand sa imit unul din giumbuslucurile lui Siminica.
Din ziar am aflat ca intuisem bine, orice mare clown e un tragedian in realitate. Siminca a trebuit sa joace la cateva zile dupa disparitia sorei intr-un accident petrecut chiar sub cupola circului. Si spectatorii au ras pe toata durata numarului lui. Acum are 72 de ani si e dezamagit ca in circ au ramas performerii, dar au disparut “magicienii” capabili sa starneasca vraja unei povesti.

Niste baieti destepti de la Harvard dau de cativa ani premiile Ignobel, pentru cele mai amuzante descoperiri stiintifice si cele mai inutile (aparent) demonstratii. Ce m-a scos pe mine din sarite e reactia cititorilor articolului din Evenimentul zilei care prezenta respectivul fapt divers si care se invartea in jurul dictonului incruntat-popular cu baba care se piaptana. Nu lipseau nici referirile la criza mondiala, la foamete si toate cele. Parca Gellu Naum, “parintele” pinguinului Apolodor, lansase candva genialul indemn: baba n-are decat sa se pieptane, va fi treaba arheologilor sa recompuna din pieptanul ei, tara asa cum a fost. (imi cer scuze pentru citarea probabil aproximativa).
Chiar asa, bine fac ca se indigneaza forumistii de pe EVZ, cum isi permit tovarasii astia sa aiba umor in plina criza mondiala?! Pai sa va dau o veste, daca lumea se duce de rapa, se duce tocmai din cauza unor incruntati (ceva mai bine situati decat cei de pe forum) care n-au in cap decat profitul. Si daca e vreo speranta, aceea vine tot de la cei care au suficient spirit pentru a se consacra, macar din cand in cand jocului si gratuitatii.
Nu stiu cat imi va folosi descoperirea care a primit anul acesta premiul Nobel pentru fizica sau biologie, dar in mod cert aflarea faptului ca s-a dovedit stiintific ca puricii de caine sar mai sus decat cei de pisica m-a amuzat, deci mi-a folosit.
Cel mai disputat premiu anul acesta a fost cel pentru chimie, castigat de doua echipe de cercetatori: prima a demonstrat efectul spermicid al coca-colei, iar a doua a demonstrat ca prima echipa s-a inselat!

in cautarea underground-ului pierdut

Cred de mai multa vreme ca media si arta de consum au ajuns in starea deplorabila in care au ajuns si pentru ca a disparut intre timp underground-ul. De fapt, acum orice bruma de talent se cere rapid transformata in sursa de venit, promovata si prezentata ca “next big thing”. Stadiu la care evident nu mai apuca sa ajunga din lipsa unei perioade de acumulare si de rutinare in obscuritate.
Nu stiu daca ati observat, dar din Bucuresti au disparut pana si cantaretii cu chitara din metrou sau de pe strada. Fie au toti deja videoclip fie, mai trist, s-au apucat “de ceva mai serios”. Le-au luat locul, ca-n fotbal, niste cantareti de prin Chile sau Venezuela, cu poncho, fluiere si palarii mexicane. Un turist strain ar putea crede ca ne tragem din azteci si incasi, sau ca suntem un popor tare netalentat daca am ajuns sa importam pana si street performers!
Inainte de ’89, cand talentul natiei se producea aproape exclusiv in underground, doua erau personajele predilecte ale bancurilor: Bula, cel hatru si datator de speranta, respectiv Ceasescu, tot un fel de Bula, dar unul mai incruntat si fara autoironie. Tare ma tem ca la Revolutie romanii l-au impuscat de fapt pe Bula si l-au scapat printre degete pe Ceausescu, de vreme ce bancurile au cam disparut, iar cel de-al doilea personaj pare “alive and kicking” daca judecam dupa frecventa cu care e pomenit.

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica