rss
rss
rss

Pornind de la aceasta fotografie, Tolontan scrie cu patetism un fel de Oda suporterului necunoscut. Acuma, nu e vina omului zgribulit din imagine ca s-a atasat de o echipa infiintata artificial de oamenii cu sapca, pentru a le da o bucurie in viata oamenilor cu basca, dupa azvarlirea in puscarii a oamenilor cu palarie. Cu atat mai putin a purtatorului de scufie din carucior. El probabil nici nu s-a mirat ca la multe meciuri tribunele erau umplute de oameni cu chipiu adusi cu autocarul, nici ca scorul meciurilor era hotarat de oamenii cu cascheta. E doar povestea trista a unei tari care a privit istoria cu caciula in mana.
basca
Foto: GSP.ro

Exponentul unui fotbal corupt si cariat de goana dupa profit, presedintele FIFA Sepp Blatter nu mai are niciun fel de scrupule in privinta metodelor prin care isi consolideaza puterea. Blatter e cunoscut pentru prieteniile pe care le cultiva cu personaje dubioase din lumea a treia, numeroasele federatii africane asugurandu-i de fiecare data realegerea pentru un nou mandat.
Recent, Sepp Blatter l-a decorat pe dictatorul moldovean Vladimir Voronin din partea FIFA, in cadrul unui turneu in care i-a facut o vizita si pe Nusultan Nazarbaev, fostul rege neincoronat al Kazahstanului, o tara aflata pe un loc “fruntas” in clasamentele privind coruptia si in care libertatea de expresie e ca si inexistenta.
Stirea apare pe site-ul Transparency in Sport, realizat de Andrew Jennings, fostul ziarist BBC care duce o lupta unica impotriva coruptiei la nivel inalt care a pus stapanire pe UEFA, FIFA si Comitetul Olimpic International. Pentru dezvaluirile sale, Jennings a primit interdictie la reuniunile FIFA si UEFA.
In articolul sau, Andrew Jennings aminteste si victimele revolutiei deocamdata esuate de la Chisinau si teroarea la care sunt supusi tinerii basarabeni.
Daca Sepp Blatter s-a jenat sa relateze decorarea liderului comunist Voronin pe site-ul oficial al FIFA, elvetianul nu isi ascunde prietenia cu Mircea Sandu, presedintele Federatiei Romane de Fotbal care e unul dintre votantii sai constanti. Dar “Nasul” nu e singurul rasfatat de Blatter. Printre cei care au primit onoruri de la seful FIFA se numara fostul dictator liberian Charles Taylor, acuzat de crime de razboi, si mafiotul rus Alimzhan ‘Alik’ Tokhtakhounov, cautat de FBI pentru legaturi cu crima organizata americana si trucarea competitiei de patinaj la olimpiada din Salt Lake City.

In repriza a doua a meciului Rapid-Otelul Galati, la scorul de 2 la 0 pentru echipa gazda, fotbalistul Rapidului si al nationalei Costin Lazar i-a spus arbitrului Teo Craciunescu ca nu a fost faultat, la o faza in urma caruia se dictase penalty. Arbitrul a revenit asupra deciziei, acordand “minge de arbitru”, pe care un alt jucator feroviar, Bojovic, a trimis-o intentionat in aut de poarta. Scorul final al meciului a fost 4-0 pentru echipa de sub podul Grant, care desi e inca amenintata de spectrul falimentului si are restante salariale mari la jucatori, e neinvinsa in acest retur.

Madalin Voicu, parlamentar PSD: “Eu il stiu pe Gigi Becali din 1985, era baiat bine crescut, dadea saru’ mana si la vaca.”
Gigi Becali, patron, Steaua: “Mitica Dragomir este acelasi pentru toti si diferit pentru fiecare”
Florin Calinescu, actor (despre transferul lui Elton la Steaua): “Il aduci pe piticul ala de-o sa-i fractureze piramida nazala steagul de la corner?”
Cornel Dinu, fost antrenor, Dinamo: “Filosofia este o transcedentala propedeutica pentru sufletul bantuit de moarte al romanului”.
Ionut Popa, antrenor, Poli Iasi: “Sincer, mie nu-mi place sa ma duc la Vaslui! Pai, la ultimul meci au venit cu un tablou de-al meu si scria Popa prostu
Nicolae Mitea, fotbalist, echipa nationala: “Sunt pesimist. Cred ca putem invinge Olanda”
Cornel Dinu, fost antrenor, Dinamo: “Muncitor Nicolita, foarte muncitor, dar terenul de fotbal nu e santier”
Mitica Dragomir, presedinte LPF: “Dopajul e una si alta e sa fii dopat”
Ionel Danciulescu, fotbalist, Dinamo: “Suporterii nostri sunt 80 la suta din Bucuresti si 40 la suta din provincie”
Romica Buia, fotbalist, Dinamo: “Pana acum am fost un maidanez, umblam de la o echipa la alta, sper ca venind la Dinamo sa devin un adevarat caine de rasa”
Marius Maldarasanu, fotbalist, Rapid: “Este un meci de care pe care, dar nu decisiv”
Vasile Turcu, actionar, Dinamo: “El îmi turna apa in cap, eu ce era sa fac? Sa stau ud, sa racesc si sa prind emenangita?”
Ionut Popa, antrenor, Poli Iasi: “In Romania nu e bine sa-ti dai demisia, pentru ca se gaseste unul care sa ti-o semneze in cinci minute si ramai somer.”
Cosmin Moti, fotbalist, Dinamo: “Nu pot sa spun ca am plans, dar mi-au dat lacrimile”
Marius Lacatus, antrenor, Steaua: “Cand spectatorii sunt cu noi, vor sa fie al 14-lea jucator si au dovedit inca o data daca mai era nevoie”
Ionut Popa, antrenor, Poli Iasi: “Dedic aceasta victorie lui John Lennon”
Gica Hagi, antrenor: “Copii, mergeti la scoala, ca si scoala e buna la ceva”
Mitica Dragomir, presedinte LPF: “Cei mai mari oameni ai lumii au fost mici”
Gigi Becali, patron, Steaua: “La botezul copilului lui Dica am baut sampanie si dupa aia am spart paharul, fiindca asa sunt eu: un om care am sentimente, care traiesc.”

Realitatea din fotbalul romanesc e sintetizata de scena descrisa in titlu, dincolo de orice comentarii. Daca ar fi sa se mai faca un film cu mafioti, inspirat din lumea fotbalului nostru, el ar putea incepe chiar cu un asemenea moment, urmat de flashbackuri din epoca de aur a Cooperativei. Doar personajele le avem deja: Nasul si Don Corleone. Daca sunteti curiosi ce faceau totusi Sandu si Dragomir in casa conspirativa a Securitatii in zilele Revolutiei, vine cu lamuriri acelasi inimitabil Mitica: “domne, eram la sprit!”.
Amintirile cu militieni si securisti care si-au impartit mai apoi puterea in fotbalul romanesc au fost depanate de Dumitru Dragomir in emisiunea lui Dan Diaconescu, in care a fost invitat sa comenteze esecul PRM-ului in alegeri.
Milioanele de dolari de la Victoria au fost preluate de Dinamo
Mitica a povestit si despre cele aproape opt luni petrecute dupa gratii imediat dupa Revolutie. Potrivit lui, in vistieria clubului Victoria se aflau peste 3 milioane de dolari in momentul Revolutiei, bani care au fost insusiti de reprezentantii clubului Dinamo, care practic si-a absorbit fostul satelit. Povestile lui Mitica trebuie insa luate cu mare precautie, fostul militian nesfiindu-se sa prezinte pe dos inclusiv lucruri stiute de mai toti telespectatorii care il priveau in acel moment. Astfel, desi clubul de fotbal Victoria e consacrat ca un club infiintat de Securitate, ca anexa a clubului Dinamo, apartinand Militiei, in versiunea lui Dragomir, clubul condus de el, impreuna cu generalii Nuta si Barbulescu, era de fapt clubul Militiei, spre deosebire de clubul din Stefan cel Mare, care, prin ministrul de interne al vremii, Tudor Postelnicu, ar fi beneficiat de sustinerea Securitatii.
Dragomir, care mai condusese in epoca si echipa infiintata la Scornicesti, in satul natal al lui Ceausescu, a sugerat ca stie si cine l-ar fi asasinat pe generalul Marin Barbulescu in decembrie ’89, dar ca evita sa pronunte nume, atata timp cat e vorba de figuri inca influente in viata publica.
Legaturile care ii tin impreuna pe oamenii fostului regim sunt in continuare numeroase, nevazute si scot la iveala lucruri terifiante. Dar tara in care se intampla toate e departe de a-si pierde umorul, atata timp cat a fost cu putinta ca in alegeri Mitica sa fie invins de un primar obscur de provincie, care si-a trecut pe afise in paranteza si porecla sub care era cunoscut de localnici: Bula.

Intifada pariziana de acum 2-3 ani, soldata cu incendierea mai multor masini in miez de noapte de catre magrebieni veniti sau chiar nascuti in Franta, pare departe de a se fi stins. Mi s-a zbarlit parul sa aud La Marseillaise fluierata pe Stade de France de minoritarii care se pare ca intre timp au devenit majoritari. Nu e vorba, ca nici imnul Tunisiei nu se bucurase de foarte mult respect din partea gazdelor, dar razbunarea “oaspetilor” a fost crunta si risca sa genereze un nou val de xenofobie in randul francezilor.

Da, dupa cum se poate vedea si din urmatoarele imagini, Gigi Becali e incomparabil mai bun!

Pentru cei care au deschis blogurile mai tarziu, Michel Platini e cel mai mare fotbalist din istoria Frantei, pentru care a participat la trei turnee finale de Cupa Mondiala (1972, 1982 si 1986), atingand semifinalele competitiei de doua ori consecutiv. La Campionatul European a participat o singura data, reusind sa castige trofeul cu “les bleus”. La acel turneu a reusit si recordul de goluri marcate vreodata la un turneu final, 9. Cu Juventus a castigat de doua ori Cupa Cupelor, o data Supercupa Europei si numeroase alte trofee.
Actualmente e presedintele UEFA, functie, incomparabila, cum bine remarca Becali cu aceea de patron de club.

Steaua si Dinamo sunt un caz tipic de rescriere a istoriei si un exemplu ca spalarea creierelor a dat rezultate. Nu am nimic cu cei care sustin dezinteresat aceste echipe, chiar daca cei mai multi o fac din oportunismul si comoditatea de a tine cu cel mai tare la un moment dat. De altfel, sunt echipele cu cei mai multi suporteri de conjunctura.


Vreau sa vorbesc despre ele nu din fanatism pentru alta echipa ci pentru ca mi se par exemple flagrante de falsificare a istoriei.
Scopul infiintarii celor doua cluburi ale regimului comunist in Romania a fost acela de a arata ca intre tara noastra, proaspat anexata de blocul sovietic si “fratele mai mare”, URSS, exista legaturi “trainice”. “Masele” si-au insusit aceasta aluzie mai bine decat ar fi putut spera ocupantul sovietic si au inceput cu timpul chiar sa iubeasca sincer bocancul care le strivea. Ma rog, in cazul de fata, echipele purtatoare de bocanc.
prima sigla a clubului Steaua
Minciuna cea mai draga a laudatorilor acestor corpuri straine din fotbalul romanesc e ca istoria sportiva incepe cu ei, respectiv ca aceste cluburi au adus glorie tarii. De doua ori fals.
In primul rand, in Romania exista o miscare fotbalistica efervescenta inainte de al doilea razboi mondial. Cel putin la data infiintarii celor doua grupari exista nu numai un campionat cu traditie dar si ligi inferioare. Infiintarea Stelei si, anul viitor, a lui Dinamo direct in prima divizie constituie un pacat originar si o incalcare limpede a regulilor jocului. Imaginati-va ca ati infiinta acum un club de fotbal pe care ati cere sa il inscrieti direct in Liga Campionilor! Inca de la bun inceput se dadea semnalul ca nu avem de-a face cu simple echipe de fotbal ci cu echipele sistemului.

Anul 1947, anul in care era infiintat Asociatia Sportiva a Armatei (viitoarea Steaua – nume pe care l-a primit abia in 1961) e unul dintre cei mai nefasti ani din istoria Romaniei. Cam care era atmosfera in tara?
In februarie 1947, Consiliul de Ministri il proclama pe Stalin cetatean de onoare al Romaniei; Partidul National Taranist era desfiintat in urma unei inscenari comuniste, iar liderul sau Iuliu Maniu era condamnat la moarte si executat in acelasi an in care Regele Mihai era obligat sa abdice.
Asocierea numelui Stelei cu cel al armatei e o manipulare grosolana, care dorea sa alipeasca aceasta echipa de un element propriu natiunii. De altfel, nicaieri in lumea libera nu exista echipe ale armatei sau ale politiei, aceasta fiind o absurditate cum ar fi existenta unei echipe a Guvernului sau a altor institutii ale statului. In anul 1947 trebuie retinut ca era vorba in fapt de o armata de ocupatie. Conducatorii militari care dusesera greul razboaielor fusesera asasinati sau marginalizati sub pretextul colaborarii cu aliatul german, locul lor la comnda fiind luat de membrii diviziei Tudor Vladimirescu. Acestia erau comunisti slab instruiti din punct de vedere militar dar indoctrinati prin stagii de pregatire la Moscova, multi alogeni, veniti literalmente pe tancurile sovietice in tara. Oricum, in acel an si aproape un deceniu dupa, in tara ultimul cuvant il avea o alta armata, armata rosie, care ocupase tara si isi impusese un guvern-marioneta.

Ca si Dinamo, Steaua are si ea surate in tari din fosta Uniune Sovietica si imprejurimi, gen TSKA Sofia sau TSKA Moscova, de asemenea, club al armatei.
Ca Steaua era de fapt un club care avea mai multe in comun cu armata rosie decat cu armata romana o dovedesc primele sale sigle, pe care sta la loc de cinste steaua rosie in cinci colturi de pe caschetele si tancurile sovietice. Abia in anii 60 aceasta stea va fi schimbata cu una de culoare galbena care sa induca ideea de patriotism, iar dupa Revolutie, steaua bolsevica avea sa fie denumita cu tupeu ca fiind „steaua crestina” de catre analfabetul care a devenit patronul clubului.

Primele sigle ale clubului Steaua poarta nu doar steaua in cinci colturi ci si steagul rosu sau cununa cu spice din heraldica bolsevica.
Tot rosul comunist e culoarea de baza si pentru Dinamo. Putini isi mai aduc aminte acum ca pana in 1989 si pe sigla clubului din Stefan cel Mare a figurat la loc de cinste o stea rosie in cinci colturi, ingalbenita mai apoi. Dupa Revolutie, conducatorii clubului Dinamo au mai renuntat la cateva simboluri definitorii, cum ar fi spicele de grau si litera D in grafia kirilica, aflat multi ani pe blazon.
Anul in care Stalin dicta infiintarea unui club cu numele Dinamo si la Bucuresti (1948) e unul la fel de sumbru ca si precedentul, fiind anul deplinei comunizari a tarii. Parlamentul era inlocuit cu Marea Adunare Nationala, aleasa printr-un simulacru democratic, iar conducerea tarii era preluata in mod brutal si dictatorial de Gheorghe Gheorghiu-Dej.

In cazul lui Dinamo, intentia lui Stalin de a arata ca exista legaturi multiple intre statele din imperiul comunist e mult mai vizibila. Echipe cu acelasi nume se vor regasi aproape in toate marile orase comuniste. De altfel, acestea se vor intalni periodic in competitii denumite dinamoviade si ramase in istorie prin aranjamentele proverbiale in urma carora castigatoarele erau stabilite in culise.
Impunerea prin influenta politica in competitiile sportive va deveni marca acestor doua grupari asociate cu sistemul. Totul era permis. Jucatorii care nu puteau fi tentati de conditiile financiare excelente erau adusi prin cea mai sigura metoda de transfer imaginabila: recrutarea! Cum tot trebuiau sa-si satisfaca undeva stagiul militar obligatoriu nu avea decat de ales: la armata, la militie sau la puscarie. Diferenta nu era oricum prea mare.

Steaua si Dinamo au inventat si sistemul cu false competitoare, umpland campionatul cu echipe satelit. Fata de Gloria Buzau de azi, inainte de 89, acele echipe purtau chiar in titulatura una din cele doua denumiri. Asa era cazul cu mai multe echipe gen ASA (Asociatia Sportiva a Armatei) Targu Mures, Steaua Mizil, Dinamo Pitesti, Dinamo Bacau, asta pentru a aminti exemple din „perioada romantica”.
Spre sfarsitul anilor 80 in prima liga si-au facut intrarea triumfal FC Olt (echipa lui Piturca din satul natal al lui Ceausescu, Scornicesti) sau Victoria Bucuresti (echipa Securitatii, condusa de Mitica Dragomir). Prima a reusit promovarea in prima liga dupa un meci de pomina in care a reusit sa isi refaca golaverajul necesar. Scorul inregistrat, unul care nici nu batea la ochi in acele vremuri: 18-0 !

Cand toate aceste metode murdare nu erau suficiente se intervenea direct de catre „patronii” de facto ai cluburilor, respectiv Valentin Ceausescu pentru Steaua si Tudor Postelnicu (ministru de interne in 89) pentru Dinamo. De pomina a ramas episodul in care Steaua si-a trecut in palmares o Cupa a Romaniei pe care o pierduse pe teren cu un scandal monstru, printr-un decret semnat a doua zi de insusi Nicolae Ceausescu.
De obicei, nici nu era nevoie sa se mai recurga la asemenea metode, dat fiind ca echipele reusisera sa devina adevarate reprezentative nationale in conditiile in care isi alegeau practic orice jucator de pe piata interna. Sa te mandresti in asemnea conditii cu performante europene e o dovada de tupeu. Asemenea ispravi, gen castigarea Cupei Campionilor de catre Steaua in 1989 starneau doar ironii din partea presei straine care se amuza pe marginea hobby-ului beizadelei dictatorului de la Bucuresti. Sa fim seriosi, o echipa adunata cu forta de fiul unui Saddam sau Mobutu nu ar starni nimanui admiratia, ci ar intregi imaginea de tara subdezvoltata.
Cum Steaua si Dinamo erau intr-o foame de trofee si medalii, trebuiau recuperate cam multe decenii in care alte cluburi adunasera performante si simpatizanti. Prin urmare, cele mai lovite au fost cluburile cu traditie. Unele, gen Ripensia Timisoara – primul club profesionist de fotbal din tara – au fost chiar desfiintate. Altele, ca Poli Timisoara, UTA Arad, Rapid Bucuresti, fortate sa retrogradeze. Gesturile de fronda costau si ele scump gruparile cu fani adevarati, pentru ca foarte multi ani cele doua cluburi au avut reale dificultati in a-si umple tribunele. Daca veti vedea imagini de la semifinala de Cupa Campionilor din 1986 veti vedea cadre bizare cu tribune intregi in verde. Asta pentru ca aducerea de autocare cu soldati chiar si la meciurile din cupele europene era o practica uzuala din lipsa de sustinatori.
Sa nu uitam, privind acum numarul de fani oportunisti ai acestor doua echipe, si ca in anii 80 televiziunea de stat (singura existenta) nu mai transmitea meciuri din campionat decat daca una dintre competitoare era Steaua sau Dinamo.
In 1990, ministrul sportului Angelo Niculescu a propus desfiintarea celor doua grupari care aduceau aminte de ocupatia comunista. Masura a fost luata in mai multe state care s-au rupt cu adevarat de acest sistem. Nume ca Dinamo Zagreb sau Varsovia au fost abandonate rapid pentru conotatia lor rusinoasa. La noi, insa, cum la putere ramasesera oameni din aceleasi structuri simpatizante ale echipelor cu epoleti, s-a optat, dupa cum se poate observa doar pentru unele cosmetizari ale unor sigle din care au fost sterse „discret” urmele trecutului.

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica