rss
rss
rss

Gabriela Vranceanu Firea a oferit luni seara un moment jurnalistic de exceptie pentru amatorii genului “panarama”, moment la care a pus umarul Cristian Boureanu, parlamentarul care, orice cuvant ar rosti, isi umfla obrajii ca pentru a slobozi o injuratura. Va oferim in cele ce urmeaza, selectiuni din program, pana cand apare si o inregistrare video drept ilustratie:

Vranceanu Firea: “Domnu’ Boureanu, va e bine? Ati mancat ceva stricat inainte de emisiune?” [Boureanu vorbeste neabatut de guvern] “Ceva din toaleta Antenei 1?”
[Boureanu se burzuluieste si el, dar nu foarte convingator ]
[…] “V-a zis bine dl Tariceanu ca sunteti un baiat cu mucii-n freza”
Cristian Boureanu: “Acum vreti sa vorbim de amantul dumneavoastra?” […] “Nu-mi spuneti mie ca am furat, dumneavoastra sunteti platita din bani de furat.”

Scuze, pentru calitatea super-profesionista a filmarii cu telefonul, dar antenistii au prostul obicei de a sterge tot ce nu le place de pe site-ul Videonews si din arhiva Antenei, cum s-a intamplat cu secventa antologica in care Voiculescu ii spunea din cand in cand Vrancioaiei: "Gabi, noteaza asta!"
Procesul etapei: De remarcat repertoriul destul de sarac al boureanului, care a aruncat ca nuca-n perete acuza cu amantul unei proaspete vaduve, dupa ce folosise aceeasi pocnitoare din noroi si pe fosta colega de partid, Alina Gorghiu, si inca de fata cu Bogdan Olteanu. Deloc intimidata, dna Firea (pentru ca e o doamna!) a punctat dezinhibata folosind citatele din clasici despre “muci in freza” si promitand sa vina cu dosare despre furaciunele daunatorului bugetar pedelist. Pe parcursul emisiunii, dna Firea l-a poftit pe Boureanu sa plece din emisiune, fara prea mare succes.
Cameramanii postului au vrut sa fie si ei galanti si o bucata din emisiune nu l-au mai filmat pe Boureanu, care se auzea din microfoanele de fond. Cand imaginea a revenit pe invitat, Boureanu isi scosese lavaliera si incerca sa o indese in paharul cu apa (NU E GLUMA!), intr-un final apoteotic. Fiind un amator fata de senatorul Marinescu, nu i-a dat prin cap sa foloseasca mai constructiv apa din pahar.

UPDATE: CNA a decis amendarea cu 18.000 lei noi Antena 3 pentru aceasta emisiune.

Habarnamistul bascalios iese cel mai bine la suprafata cand are de tratat teme care, in mod normal, cer oarecare solemnitate si pregatire. Am la indemana doua exemple de asemenea subiecte: reportajele de la ceremoniile religioase si de la sedintele parlamentare. Ambele teme sunt sistematic facute zob de reporterii de la fata locului care, fiind in mod cert depasiti de semnificatiile evenimentelor la care asista, aleg o tratare “haioasa” sau zeflemitoare.
Bascalia la Parlament
Ani de zile, pentru Antena 1 a transmis de la Parlament Andreea Cretulescu, actualmente realizatoare de emisiuni la Realitatea TV. Am retinut-o pe ea doar pentru “dictia” inconfundabila, care i-a si atras porecla “sfarma piatra”, dar aproape toti corespondentii de la Parlament erau cam pe acelasi calapod. Din asemena reportaje distractive alegatorul putea afla ce mananca alesii la bufet, daca un senator a atipit, sau daca crede in extraterestrii, dar niciodata care e rostul Parlamentului si cum ne vor influenta legile votate, ori daca au existat dezbateri de idei intre politicieni sau intre curente politice. Pentru asa ceva, e nevoie de cultura parlamentara, de o minima alfabetizare in stiintele politice. Rezultatele au fost doua: declinul increderii publicului in parlamentarism si aparitia politicienilor histrioni, cu lipici la camera. Nici ei nu au nevoie de doctrine, pentru ca vorbesc direct pe limba Andreei Cretulescu: pedelistul Silviu Prigoana vrea sa inchirieze sediul Parlamentului pentru cazinouri. Ar creste veniturile la buget. Liberalul Mircea Diaconu se opune. Considera Casa Poporului “ideala pentru nunti”.

Bascalia la talk-show
Cand are pe mana o intreaga emisiune, si nu doar un reportaj, habarnamistul bascalios e in largul lui. Tonul abordat poate fi unul intepat-insinuant, modelul Gabriela Vranceanu-Firea: “si…ia spuneti, cata spaga ati luat ca sa sustineti ordonanta asta, partidului cat ii iese?”. Sau tonul suficient-ironic, stil Adriana Bahmuteanu: “haideti, domle, ce-o aburiti atata, spuneti pe bune….”

Bascalia la biserica
Daca habarnamistul bascalios e trimis sa relateze despre o slujba, e cu atat mai bucuros. Pleaca oricum de la convingerea ca religia e pentru prosti si cu cat numarul participantilor e mai mare, cu atat mai multe sanse sa gaseasca ceva “haios”. De la Boboteaza va fi fascinat de imbulzeala la aiasma. Dintr-un asemenea unghi, bascalia e chiar necesara, ganditi-va ce tragedie ar trai ditai ziaristul, singur intr-un popor de “nevolnici cu mintea”, vorba lui Eminescu, de babe obscurantiste, daca nu ar persifla ceea ce vede. Daca, totusi, seful ii cere un ton sobru, va retine din fiecare sarbatoare crestina, indiferent ca e Paste sau Craciun, te miri ce superstitii de care abia daca a mai auzit cineva. Exemplu: “in aceasta noapte, fetele isi pun o ramurica sub perna pentru a-si afla ursitul”. Tonul complet neserios e consecinta lipsei de cultura teologica. Dar asta nu pare sa deranjeze pe nimeni. Ia imaginati-va ca un meci de fotbal ar fi comentat de cineva care ar spune: “din pacate arbitrul a oprit din cand in cand meciul, pentru motivul absurd ca un jucator a atins mingea cu mana”. Toti microbistii ar lua foc ca respectivul comentator n-a auzit de hent si e pe dinafara.

Cand esti pe dinafara intr-un subiect jurnalistic ai doua variante extreme: preiei cu totul punctul de vedere oficial, sau dai frau liber bascaliei. In prima varianta, rezultatul e plat, ziarul da faliment sau supravietuieste dand mai departe pasaje intregi din comunicate de presa. A doua varianta e mai curajoasa, ziarul/televiziunea prospera, jurnalistul capata aerul ca s-ar pricepe la orice chiar cu prisosinta, dar adevarul si, implicit, publicul nu sunt serviti mai bine decat in prima varianta.

Papusica Barbie a stirilor si talk-show-urilor anteniste e buna la toate. Si nu va ganditi la cine stie ce golanii, pe langa ocupatiile deja pomenite, e poeta, conduce o ambitioasa revista economica si cand nu gaseste cele mai bune rime scrie si proza pe care o vinde pe post de editorial. Ultima ei perla de acest tip se intituleaza Oda lui Patapievici la Vacaroiu si dezvaluie chiar ambitii in crestere. Nu va obositi sa cititi platitudinile insirate de zana stirilor pentru a gasi ceva care sa semene a bruma de motivatie pentru un titlu pe care nu ma indoiesc ca Patapievici l-ar considera insultator. Asa ceva nu exista.
Prin campaniile electorale, PSD-ul avea obiceiul sa finanteze proiectele individuale ale unui Horia Alexandrescu, Octavian Andronic sau Florin Marin. Scopul acelor gazete efemere nu era de a convinge pe cineva. Pentru asta ele ar fi trebuit sa fie cumparate si citite, ori nu era cazul. Unica lor ratiune de a exista era ca seara la revista presei un angajat sa citeasca raspicat un titlu de editorial care sa semene nu a opinie, ci a stire. Acesta e si procedeul dupa care e scrisa compunerea doamnei Firea, care e fabulatie pura. Mai ceva decat stirea data de Jurnalul National pe prima pagina acum ceva vreme in care Basescu ii dadea casa ca primar Elenei Basescu. (Aveam sa aflam a doua zi, in urma unei istovitoare investigatii jurnalistice, ca intre purtatoarea acestui nume si fiica presedintelui e doar o coincidenta de nume. Dar ce mai conta, stirea fusese oricum dezbatuta pe larg o seara intreaga in vreo doua emisiuni de televiziune).
Ce uimeste la aceasta iesire (in decor) a Vrancioaiei e lipsa totala de masura si lipsa de ezitare cu care aseaza rahat pe ventilator. Nu discut aici despre evolutia lui H R Patapievici, ale carui pareri despre Traian Basescu nici macar nu le impartasesc si nici despre pseudo-scandalul ICR in care a fost implicat. Doamna Firea are aceeasi libertate de a nu fi de acord cu respectivele opinii, problema e ca, pentru a le combate, apeleaza pur si simplu la tehnici de discreditare si la o mistificare nerusinata. Exista o uriasa diferenta intre “liderii de opinie” arondati trustului Intact si “inamicii” lor: in timp ce Nastase isi consolida un regim asimilabil unei dictaturi mediatice, angajatii lui Voiculescu au functionat tot ca un aparat de propaganda, in timp ce pozitia unora (extrem de putini) ca HR Patapievici a fost critica si curajoasa, cu riscurile si dezavantajele de rigoare. Ce face dna Firea e mai mult decat sa se traga de bretele cu persoane care o coplesesc din punct de vedere intelectual, domnia sa ar acredita ideea ca nu e nicio diferenta intre slujbasii lui Felix si sustinatorii oricarei alte idei. Poate pe cardul doamnei Firea trecerea dintre mandate a fost una (scuzati!) nesimtita, dar pentru un Traian Ungureanu, de pilda, dat afara de la BBC-ul romanesc pentru criticile la adresa puterii pesediste, puteti fi siguri ca schimbarea a venit ca o gura de aer proaspat.
E adevarat ca la nivel informal, HRP a inceput sa fie subiect de ironii. Copilul teribil al GDS-ului nu mai e “cool” si invidiile adunate de unii in niste ani au acum unda verde pentru a iesi la lumina si a-si lua revansa. Dar chiar sa-i reprosezi ca isi formuleaza opiniile dupa castigurile unei functii mi se pare excesiv si nedrept. La urma urmei – daca nu ii pretindem cumva sa dispara in munti sau sa lucreze la saiba in uzina – unde ar trebui sa lucreze un om cu pregatirea lui Patapievici, din moment ce am ajuns sa ii reprosam si acceptarea postului de conducere intr-un institut cultural?

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica