rss
rss
rss

Se spune despre generația actuală de copii de vârsta școlii că sunt scăpați din mână, că sunt obraznici, că nu știu absolut nimic din ce ni se părea nouă normal să știm la vârsta lor. Că e prea multă debandadă în școli și puștii ăștia iresponsabili și răsfățați nu mai știu nici de frică, nici de rușine. Toate lucrurile astea, și multe altele, sunt adevărate, dar încep să am și o impresie de sens contrar. Mi se pare că, dimpotrivă, copiii sunt prea puțin liberi, că sunt supuși unor experimente sadice de control și de malformare.

Am semnalat foarte recent o excelentă analiză despre sistemul educațional românesc, despre cum corupția și ineficiența lui sunt deliberate, calculate pentru a menține sistemul în viață, sacrificând copiii. Dar am posibilitatea să văd lucrul ăsta pe viu, în felul în care școala a început să îi transforme pe nepoții mei, aflați la vârsta claselor I-IV. Probabil că sunt subiectiv, dar sunt niște copii din cale afară de simpatici, foarte isteți, fără să fie genul ăla enervant de copii supra-dotați și genialoizi. Sunt doar doi, dar pot duce lejer la casa de nebuni, pe cineva care ar sta fără întrerupere în hărmălaia lor, când amuzantă, când epuizantă. Mie îmi plăcea balamucul pe care îl crea neastâmpărul lor, chiar dacă i-am considerat mereu răsfățați și nedisciplinați. Ăsta era și hazul lor, vivacitatea asta, imaginația ciudată, de care dădeau pe dinafară.

Când s-a dus prima dată în clasa I, cel mic a avut o intuiție extraordinară. A revăzut programul, ce are de făcut în fiecare moment al zilei, și a exclamat: a, păi și eu când mă mai joc !? Noi am râs atunci de el, dar să știți că avea mare dreptate. Școala îi dezvață să se mai joace cu aceeași naturalețe, să mai fie spontani și creativi.

De fiecare dată când îi vizitez, îi găsesc tot mai schimbați și mai ocupați. De fapt, ei ar fi la fel de interesați să asculte poveștile mele de unchi, cu veleități de bunic, dar nu mai e timp. Niciodată nu mai e timp, de parcă școala mi i-ar fi furat cu totul. Deși, culmea, și părinții se plâng că nu găsesc o fărâmă de timp sau că n-au cu cine îi lăsa, măcar o jumătate de zi. Copiii au intrat într-o rutină, demnă de cel mai obtuz corporatist. Trezit, școală, lecții, dormit, meditații, lecții, dormit, trezit, școală.

Dintr-o ambiție exagerată, dar bine intenționată, a părinților, puștii au trecut și pe la toate cercurile și cluburile imaginabile. Au fost la baschet, la înot, la ore suplimentare de engleză, la nu mai știu ce cluburi, de unde au învățat tot felul de lucruri. Fetița a devenit atât de pasionată de engleză, încât într-o excursie la Londra au întrebat-o din ce regiune a țării e, că părea vorbitor nativ. Mai nou face niște cursuri online cu un profesor ambițios, cel puțin drumul dus întors e scutit. Dar toate astea vin cu un cost îngrozitor, dincolo de cel în bani: sunt o suprasolicitare continuă.

Însă nimic din activitățile suplimentare, care au multe părți distractive și la care își pot face prieteni, nu seamănă cu coșmarul temelor. Pot să depun mărturie: inclusiv la clasa a doua, temele sunt înfiorătoare, te obosesc numai să le citești. Sunt foarte repetitive și alambicate, calcule peste calcule, exerciții peste exerciții. Nu le văd nici ei rostul și încep să nu le mai văd nici eu. De ce obosim copiii cu atâtea probleme de calcul, fără să îi învățăm să gândească și să simtă?

Aproape din nicio lecție de literatură sau alt obiect umanist nu se desprind învățăminte, toate sunt atât de false și de fade în didacticismul lor, încât copilul înțelege că i se cere ipocrizie și formalism, că i se cere să se prefacă la rândul lui. Nimic nu îl pune pe gânduri. Poate doar lecțiile de la ora de religie, unde își mai pot imagina o poveste cu un tâlc, dar și acolo mă tem că volumul va genera o reacție de saturație, cum ne săturam noi pe nedrept să comentăm ani de zile poezii de Eminescu.

Îi văd sub ochii mei pe acești copii, care ar fi foarte deschiși să învețe lucruri și să pună întrebări, să formuleze propriile păreri, îi văd că se transformă în mici corporatiști, în roboței, care nu se mai întreabă de ce fac un lucru sau altul. Îl fac pur și simplu, pentru că așa trebuie. Ce mare păcat e că le distrugem bucuria de a trăi și de a se juca acestor copii, care ar fi avut șansa să născocească o lume mai bună decât am fost noi în stare, dacă nu ar fi fost presați să se modeleze după tiparul nostru!

Această generație, care va avea acces la pornografie violentă, la vârsta la care noi ne înroșeam la față, gândindu-ne la cel mai nevinovat sărut, această generație are nevoie de mai multă libertate, nu de mai puțină. Dacă li s-ar explica felul în care funcționează lumea, dacă lecțiile pe care le primesc i-ar împinge spre curiozitatea de a-și urma o pasiune, ar descoperi ei înșiși că disciplina are propriile ei delicii, că rigoarea e necesară, nu pentru a fi nesuferit, ci pentru a te exprima mai bine și pentru a cunoaște mai mult. Sunt atât de multe lucruri, pe care le-ar putea afla, care chiar i-ar interesa, dacă nu ar deveni deja niște copii obosiți și plictisiți.

Când vedeți copii de vârsta liceului, care se filmează făcând lucruri imbecile în clasă, gândiți-vă că societatea noastră i-a stricat deja, nu a lor e vina. N-aveți decât să comparați cum arată distracțiile corporatiștilor reali: la fel de fade, aceeași goană după senzații trăite rapid și la comandă. Cât de stupid arată cluburile cu muzică pentru decerebrați, în care tinerii cu bani trăiesc cu impresia că se distrează.

De când cu criza, americanii au descoperit că mare parte din marii jucători de pe Wall Street, care au transformat economia mondială într-un cazinou, erau consumatori serioși de droguri, la petreceri cu prostituate, decontate de marile bănci și fonduri de investiții. Stresul constant și absurdul rutinei îi împingeau tocmai spre căutarea disperată a unor distracții, a unor doze tot mai mari de adrenalină, care să compenseze o viață lipsită de sens. Mai la periferie și cu posibilități mai modeste, elevii noștri de liceu au folosit și ei ce au avut la dispoziție: în loc de cocaină, etnobotanice sau băutură. Nu-i vorbă, mereu a existat curiozitatea pentru lucruri interzise, teribilismul ș.a., dar acum se adaugă și acest sentiment al lipsei de sens, al unei vieții, care fuge pe lângă tine, asupra căreia nu mai ai niciun control, și din care te reprezi să prinzi măcar o parte de distracție, cât se poate de multă într-un timp foarte scurt, până a doua zi dimineață, când intri iar în program.

Desigur, astea sunt doar consecințe extreme. Nu înseamnă că orice copil va ajunge consumator de droguri, pentru că a avut prea multe teme când era mic. Cei mai mulți vor deveni doar adulții plicticoși și anoști, pe care îi vedem peste tot în jur. Care se vor întreba de ce nu îi ajută statul să facă nu știu ce, unde să depună cerere pentru cutare lucru. E mare păcat că irosim niște resurse fantastice, pe care acești copii le au, că îi chinuim inutil, fără să îi învățăm ceva folositor, cu un fel de tortură, pe care ne-o vor întoarce, inconștient, mai târziu, când vor avea ocazia.

Muzica Victor Socaciu, versuri Dan Verona

 

Prin lumina, ascultati caii liberi fara sei
Si de roua inrourati trec usor ca niste zei
Caii liberi alergand neloviti de bici si fier
Cerul trag peste pamant si pamantul trag spre cer.

Cand se-aud din zari venind
Ninge pe pamant cu flori
Caii sunt ca un colind
Caii sunt nemuritori.

Prin lumina, ascultati, caii liberi fara sei
Si de roua inrourati, trec usor ca niste zei.

In galop prin viata mea ei strabat un drum de Rai
Si nu-mi pot imagina lumea asta fara cai
Cantec dulce murmurat caii trec in pas usor
Doar cu sufletul curat poti privi in ochii lor.

Si cum trec cu coama-n vant
Zei puternici si cuminti
Parca vin de dedesubt
Dintr-un sat de la parinti.

Pe cand noi nici nu eram caii liberi au baut
Fara sei si fara ham din izvorul neinceput
Cine n-a stiut pastra caii liberi peste veac
Are inima mai grea si-i la suflet mai sarac.

Lumineaza pe pamant
Mersul lor voievodal
Caii liberi nu se vand
Caii sunt un ideal.



Cele mai mari companii din IT isi apara interesele prin site-uri care promoveaza libertatea de expresie si se acuza reciproc de intentii necurate

De la aparitia sa, internetul a reprezentat un spatiu al libertatii de comunicare ce a depasit granitele diverselor sisteme politice, exprimand opinii de o diversitate direct proportionala cu numarul utilizatorilor sai. Tocmai aceasta crestere exploziva a popularitatii net-ului a ridicat si problema puterii sale greu de controlat atat de guverne cat si de corporatii. Trusturile din domeniu sustin puternice activitati de lobby impreuna cu vedete de la Hollywood si aduc ca argument interesul public, acelasi de care uita imediat ce interesele o cer. Reglementarea care dereglementeaza Baietii buni si baietii rai sunt destul de greu de deosebit atunci cand vine vorba de binele public.


O parte din utilizatorii americani de internet s-a grupat in jurul asociatiei Hands Off The Internet, un grup care avertizeaza asupra pericolului reprezentat de reglementarile legislative ale acestui mijloc de comunicare. Miscarea nu trebuie confundata cu o initiativa anarhista care pune in discutie sistemul juridic in general, fiind vorba doar de o orientare liberala careia i-au subscris inclusiv companii consacrate cum sunt Alcatel, AT&T sau Cingular. Rezumatul mesajului acestei organizatii poate fi urmarit in varianta flash la adresa www.dontregulate.org. Tinta filmuletului sunt rivalii de la Yahoo, Google si Microsoft. Membrii gruparii Hands Off The Internet sustin dreptul consumatorilor de a alege modul cum evolueaza internetul, deci renuntarea la initiativele de legiferare a continutului din retea si de impozitare a comertului electronic. Sustinatorii acestor idei arata ca progresele tehnologice ale ultimilor ani, cum ar fi conexiunile prin cablu, DSL sau wireless sunt exclusiv rodul concurentei si nu a unor directive guvernamentale. Adversarii coalitiei Hands Off the Internet spun ca ei nu fac altceva decat sa sustina interesele providerilor si propria varianta de lege, nicidecum o dereglementare. Daca legile pietei sunt lasate sa isi faca datoria asa cum sunt intelese ele de providerii de internet, acestia vor putea favoriza anumite site-uri si servicii, fi ltrand indirect si continutul. In prezent, principiul traficului pe internet poate fi rezumat prin formula „primul venit, primul servit”. Alternativa propusa de firmele de cablu este aceea a unor abonamente diferentiate de tipul „pay per speed”. Cu alte cuvinte, site-urile companiilor care nu platesc astfel de suprataxe s-ar putea deschide mai greu, favorizand continutul oferit chiar de furnizorii de net.

The Great Firewall Google, AOL si Microsoft se numara printre cei ce au facut concesii semnificative pentru a patrunde pe piata chineza. Autoritatile comuniste au pus bazele a ceea ce se numeste The Great Firewall, o replica virtuala a Marelui Zid. Acesta filtreaza paginile care sunt returnate in urma unei cautari cu ajutorul unui motor de cautare, excluzandu-le pe cele stanjenitoare pentru membrii de partid (cum ar fi cele care contin obscenitati precum „democratie”, „drepturile omului” sau date despre reprimarea manifestatiei din Piata Tien An Men). si site-urile unor trusturi cum sunt CNN sau New York Times devin inaccesibile frecvent, atunci cand continutul lor este „needucativ”. Yahoo a pus si ea umarul la arestarea unor dizidenti prin dezvaluirea identitatii clientilor sai, la solicitarea autoritatilor din China

Neutralitatea internetului

In schimb, in Statele Unite, Google, impreuna cu eBay, Intel, Yahoo si Amazon au sustinut includerea in legislatie a unei prevederi explicite referitoare la neutralitatea netului. Din pacate, politicienii din Camera Reprezentantilor au respins acest amendament, permitand providerilor de internet sa trateze in mod diferentiat continutul pe care il distribuie prin infrastructura proprie. Practic, firmele de cablu detin din acest moment puterea discretionara de a selecta ce va mai ajunge si ce nu la modemurile abonatilor. Mai mult, dupa cum avertizeaza activistii (www.savetheinternet.com), companiile de cablu pot infl uenta si gradul de accesibilitate al unor site-uri fata de altele, putand decide chiar si ce site-uri se vor incarca mai rapid decat altele. Dupa votul negativ din Camera, disputa se va muta acum in Senatul american. Interesul pentru jurisdictia spatiului virtual exista si in Romania, studii foarte bine documentate putand fi regasite la adresa www.legi-internet.ro.

(articol publicat in revista LAPTOP, iulie 2006)

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica