rss
rss
rss

În primele ore după anunțarea sentinței Curții Constituționale nu a fost clar care e planul B al echipei Ponta și Crin. Sau dacă există un plan B. Din fețele lor căzute, nu reieșea decât că nu au de gând să își țină promisiunile solemne, făcute „propriilor lor conștiințe”. Aici erau destul de previzibili. Ponta nu se va mai comporta ca un preșcolar, spunând că el nu va mai lucra în ruptul capului cu Băsescu, iar Crin Antonescu nu va ieși din politică, în ciuda promisiunilor repetate, necerute de nimeni. Jenant și rușinos, dar logic: la ce ar fi buni cei doi, decât la politica locală? Ambii sunt deja clone ale lui Mircea Geoană. Între țopăielile pentru

„Mihaela, dragostea mea…. este victoria mea, în aceeași măsură cu este și victoria lui Crin…”,

între aceste țopăieli și momentul excluderii lui Geoană din partid au trecut fix 2 ani: din noiemrbie 2009, până în noiembrie 2011. Atât a durat ca angrenajele greoaie de investitori și baroni locali să se răzbune pe cel care le risipise banii și șansele. Crin Antonescu și Victor Ponta sunt în acei doi ani, nu realizează, dar ceasul le ticăie, răbdarea finanțatorilor se apropie de final, poate chiar mai repede. Nici furioșilor din piață nu le convine să parieze mereu pe niște păcălici.

Spre seară, planul B a devenit limpede. Vom avea în fiecare seară de acum, până la alegeri, poate chiar până la numirea noului premier, miting în Piața Universității. Cu pensionari cinstiți, cu rezerviștii îmbuibați ai lui Dogaru, cu galerii, cu lumpen tocmit cu ziua, cu revoluționari pesediști. Cum-necum, va fi miting seară de seară, dacă nu în stradă, măcar pe ecranele patriei. Uzina de vise și coșmaruri a lui Dan Voiculescu, Bogdan Teodorescu, Sorin Roșca Stănescu, va dudui, deja vedetele Antenei 3 sunt convocate, cu rândul în piață. La munca de jos, tot cu gura, dacă din studio n-au fost în stare. Să zbiere și Dana Grecu, ca poate o răzbi mai abitir ca bătrânul Dogaru. Pentru halucinantul număr de șapte (cred) televiziuni de știri, e mană cerească. E audiență ieftină cu aproape nicio investiție, doar să o dai pe post, în loc de documentare și reportaje inteligente, dar scumpe. Pentru partidele din USL va fi o campanie înaintea campaniei electorale, care să îi țină cumva în priză pe cei 7 milioane și jumătate. De fapt asta e miza lor vitală: să și-i mențină și fidelizeze pe cei 7,5 milioane, care nu erau neapărat votanți USL ci doar anti-Băsescu. Dacă vor reuși, cu o prezență tipică la urne de 10, chiar 12 milioane, bătălia e câștigată.

Și se mai realizează ceva: USL are nevoie ca tema majoră a campaniei să rămână Băsescu și la toamnă. Astfel, să nu se discute despre bilanțul guvernării de jumătate de an, în comparație cu guvernarea de 3 ani jumate, din mandatul care se încheie, ci despre poziții pro sau crontra Băsescu. Iar acolo poziția e tranșată.

Tăcerea lui Traian Băsescu din această seară e semn de mare înțelepciune. Știe în primul rând că nu a câștigat o bătălie, ci alții au pierdut-o. Dacă a câștigat-o, a câștigat-o rușinos. Știe că milioanele de votanți de la referendum sunt supărați de decizie, dacă nu furioși. E mai inteligent să îi lași să-și verse furia pe neputincioșii Ponta și Crin.

Cât despre decizia Curții, s-a vorbit despre cine de ce parte a trecut. Ori nu asta e problema. Aș fi curios cum justifică cei 3 votul pentru validarea referendumului, când listele nu au fost modificate (guvernul nu a avut curajul), și în lege scrie doar de liste electorale, nu de estimări, mini-recensăminte și alte aberații. Unul dintre aceștia 3, Predescu, deja a uitat și ce-a declarat și ce-a votat. E la vârsta când pierderile de memorie se mai întâmplă. Eu însă nu-l uit. Mi-l amintesc și acum, pe când era parlamentar PSD și ciopârțea legea lui Constantin Ticu Dumitrescu, în complicitate cu Corneliu Turianu. De data asta acest Trahanache mult mai impertinent a rămas fără destui coledzi, ca Agamiță Dandanache.

Îmi îngădui și un pronostic pentru alegeri: USL se menține unită, în ciuda urii mocnite. Guvernarea lor dezastruoase e decontată de public „regimului Băsescu”. USL scoate un glorios 45%, PDL, salvat doar de lupta lui Băsescu din ultima lună, poate strânge un 30%, împușcă și bezmeticii lui Dan Diaconescu, dacă se prezintă în alegeri, un 10%, UDMR, tradiționalul 7%, restul, alți ciudați. UDMR și Diaconescu sar fericiți în barca USL, dacă Băsescu se arată dispus să numească un pesedist prim-ministru. Și se va arăta, dar Victor Ponta nu mai pupă funcția în veci. Măcar atâta lucru nu poate permite „scorpionul”. Va fi poate un ex-pesedist, antrenat special pentru funcție, gen Mihai Tănăsescu. Unul care să se ia de piept cu noul val de criză și cu „o foamete mai mare decât cea din 1947”, cum se anunță deja. Care să plătească toate datoriile reportate în aceste luni de distracție aparent ieftină.

Ovidiu Nahoi a reuşit să descrie cel mai bine scandalul din PSD comparându-l cu un episod din Seinfeld: nu e despre nimic, dar e distractiv şi nu te poţi dezlipi de el.
În acest scandal, CTP a luat poziţia unui soldat disciplinat, ba chiar a unui pluton de execuţie care l-a mitraliat pe nefericitul Geoană. Dacă de la Victor Ponta n-am putut să mă dumiresc ce îi reproşează concret celui căruia i-a fost purtător de cuvânt în campanie, Cristian Tudor Popescu a servit un adevărat rechizitoriu. În direct la televiziunea lui Felix, unde apare rar, dar se pare că nu-i displace, CTP a măturat pe jos cu biata păpuşă (cum i-a spus Crin Antonescu în campanie). Cu memorie, documentat şi cu binecunoscutele propoziţii scurte şi percutante. Cu aşa şofer, să tot fii copilot la fruntea PSD-ului.
Ciudăţenia a apărut doar în stânjenitorul moment în care CTP i-a cerut demonstrativ lui Mihai Gâdea să contracareze lungul rechizitoriul al lui Geoană cu o listă de calităţi ale eternului candidat. Predicatorul lui Voiculescu a bâjbâit încurcat între glumiţe despre politeţea lui Mircea Geoană, după care a trebuit să se recunoacă înfrânt. După ce ani de zile a ciocănit în cap telespectatorul cu necesitatea înlocuirii lui Băsescu cu speranţa Geoană, nici măcar fostul său propagandist numărul unu nu putea spune dacă senatorul de Dăbuleni are măcar vreo calitate certă.
Sigur, clientul s-a schimbat. Acum manechinul ce trebuie lustruit în vitrină e Crin Antonescu sau Victor Ponta. Dar întrebarea rămâne: la ce bun atâta talent şi atatea energii irosite pentru a pompa un balon despre care să nu poţi spune cinstit mai nimic?
Într-un editorial din Gândul, Cristian Tudor Popescu spune că a fost prieten cu Mircea Geoană, dar că a rupt prietenia după ce Prostănacul i-a preferat pe Vântu şi pe Guşă. Surprinzător, dar n-am auzit ca Emil Hurezeanu sau Mircea Dinescu să fi beneficiat de un tratament la fel de tranşant. Eu credeam că deschiderea lui Popescu faţă de Vântu s-a mai stins pe măsură ce şi banii s-au împuţinat.

Şi marii oameni de stat au nevoie de sfetnici care să îi îndrume cu mintea lor limpede. Talleyrand, Richeliu, Kissinger… Boda, ma rog, d-ăştia. Mircea Geoană, aproape preşedintele României, a avut şi el o consilieră în campania electorală, probabil pe probleme care îi depăşeau competenţa lui Cozmin Guşă. Pe consilieră o chema, potrivit dezvăluirii lui Robert Turcescu, Andreea Creţulescu. Aşadar, între două isterii televizate, “aia mică de vorbea greu”, cum ar zice reclama, îşi mai completa veniturile cu un sfat şi-o vorbă bună.
Despre ocupaţiunea de strategă sau ideoloagă (nu e foarte clar) a realizatoarei TV am putut afla abia după ce Turcescu însuşi a fost acuzat de un grup de pesedişti, condus de Viorel Hrebenciuc, că a fost prezent acasă la Vântu la obsedanta întâlnire. Ocazie cu care, Creţuleasca a fost colateral deconspirată (apropo: soţul dânsei chiar e ofiţer SIE cum vorbeşte lumea!?).
În fine, scandalul dintre pesedişti se prelungeşte: Mircea Geoana îl acuză pe Victor Ponta că în ziua dezbaterii finale îl învăţa să mintă. Acuzaţia e confirmată şi de Cozmin Guşă, pe atunci consilier al lui Geoană, în staful ce îl avea ca purtător de cuvânt pe Ponta, zis şi Micul Minciunescu.
Tot Geoană zice că mergea la Vântu să afle întrebările de la Robert Turcescu, adică se prezintă singur ca un elev tăntălău, care e prins nici măcar copiind, ci scriindu-şi fiţuica.
Robert Turcescu spune că Geoană minte, că nu era prezent la întâlnire şi că Geoană “vrea sa parcurga mai repede drumul de la statutul de prostanac la statutul de prost de-a binelea”.
Oportuniştii din PSD, conduşi de Viorel Hrebenciuc şi reprezentaţi de Dan Şova, Nicu Bănicioiu, Oana Mizil, Corina Creţu, Georgian Pop şi alţii asemenea, ies şi ei la atac cu o scrisoare deschisă, în care îl întreabă pe Geoană dacă “chiar nu mai are demnitate”. Grupul condus de Hrebenciuc îl acuză explicit pe Geoană că face jocurile lui Dan Voiculescu şi Crin Antonescu.
Între atâtea minciuni, Victor Ponta răspunde cu ameninţări la adresa lui Geoană, printr-o replică demnă de filmele cu mafioţi: “Ii promit lui Geoana ca, daca nu mai spune minciuni despre mine, nu mai spun adevarul despre el“. De unde rezultă că Ponta va continua să mintă cel puţin prin omisiune.
Şi totuşi, ce îl consilia Creţuleasca pe Geoană?

Dupa cum initiatii in ezoterism ai PSD stiu deja, infrangerea lui Geoana de catre Traian Basescu a venit de la pardalnica de flacara violet. Asa cum a explicat Viorel Hrebenciuc, oamenii din staff-ul lui Basescu purtau care o cravata, care o esarfa mov. Cel mai mare releu receptie-emisie a flacarii violet era Emil Boc, care purta un pulover mov. Puloverul era cu doua numere mai mari, intors la mansete, pentru a potenta efectul asupra chakrelor lui Geoana.
Basescu si flacara violet
Basescu si flacara violet
In unele afise electorale, Mircea Geoana a aparut, e drept cu o cravata mov, probabil aleasa de Hrebenciuc. Ca nu a fost suficient de puternica pentru a starni forta flacarii mov stim prea bine. Suntem in masura sa va aratam cum ar fi trebuit sa se prezinte la dezbatere Mircea Geoana pentru a-l rapune definitiv pe dictatorul Basescu.
Geoana si flacara mov
Geoana si flacara violet
(foto: pixiland.org, colectia lui Peter Pan)

Am sperat la o surpriza azi dimineata, la un nume cu mai mare anvergura si mai multa pricepere economica. Privind in urma, daca Isarescu nu a acceptat, Lucian Croitoru parea chiar alegerea optima pentru ce ne asteapta.
Cu Boc prim-ministru s-ar putea sa nu avem scandaluri intre institutii, dar avem deja o senzatie de balta statuta din care nu mai are ce sa mai rasara. E, in buna masura, “meritul” lui Crin Antonescu de a fi sabotat o alianta care sa ofere o baza mai mare de selectie. A demonstrat inca o data ca nici el nici cei mai multi dintre liberalii de la varf nu se pot rupe de Patriciu, cum nu s-ar putea rupe pedelistii de Basescu.
Singurul avantaj e ca am avea un sistem asemanator presedintiei executive de la americani. Din pacate, e doar o asemanare. Sustin de multi ani un asemenea sistem, care nu e nici pe departe dictatorial: comasarea functiei de presedinte cu cea de prim-ministru. Am sti mai limpede ce politica de guvernare se aplica si cine raspunde pentru promisiunile facute. Cu Boc, aceasta contopire e aproape realizata.
partidele romanesti, intre sclavagism si feudalism
Politicienii romani, care se presupune ca ne-ar aduce democratia, au in interiorul partidelor lor relatii care tin mai mult de epoca sclavagista. Cativa proprietari de sclavi isi trimit pe la televiziuni vorbitorii (care au inlocuit scribii), si acestia din urma au poate senzatia ca fac politica.
Sa luam partidul care are ideea de libertate trecuta chiar in denumire. In PNL, doar Tariceanu a incercat, fara mare tragere de inima, pasul de la obedienta fata de Patriciu, la propria lui feuda, sustinuta economic. Schema lui Patriciu e vulgar de simpla: a dat bani atat la PSD, cat si la PNL, nicio alta alianta nu e de conceput pentru el. De doua ori la rand a blocat alianta fireasca cu PDL prin cereri exagerate: prima functie din executiv pentru formatiunea clasata pe locul 3. Oare a mai fost vreun politician mai umilit in public decat Crin Antonescu, cel despre care Patriciu spunea ca i-a redus sau crescut volumul in campanie, in raport cu Mircea Geoana? Culmea e ca intr-o situatie similara, obedienta fata de Vantu, Geoana a platit scump (si probabil va plati decisiv la congres). Dar umilinta lui Crin a trecut ca si neobservata. De ce? Pentru ca e in logica sclavagista. Bizar, in cazul lui Geoana era doar supunerea fata de “un malefic” din afara.
Spartacus Basescu
Revolutia portocalie a PDL seamana mai mult cu rascoala sclavilor condusi de Spartacus. Poate asta explica putin din oroare pe care Basescu o seamana in randul politicienilor din restul partidelor, prin lipsa lui de respect fata de cutume. Dar care e libertatea de miscare a oamenilor sai? Sunt ei oameni liberi, capabili sa isi manifeste o inventivitate frenetica, la fel ca stapanul rascoalei? Nici pomeneala, cei mai multi au cel mult dreptul de a vitupera la adresa adversarilor – cazul lui Cristian Boureanu e cel mai evident prin vulgaritate.
O situatie bizara face ca in PDL baronii sa fie centrali: Berceanu, Videanu, Blaga au resurse si “abilitati” comparabile cu ale baronilor PSD, dar in lipsa unei feude localizate precis, dependenta lor fata de Spartacus Basescu ramane totala. Blaga a pierdut cu brio alegerile in Bucuresti, deci nu poate afisa aroganta unui Mazare. (Se multumeste cu statutul de Mazarin in campanii, ca nu ma pot abtine de la acest joc de cuvinte.) Videanu ar fi pierdut poate si el, daca mai candida, despre Berceanu, ce sa mai vorbim.
feudalismul pesedist, din lac in put
Paradoxal, modelul cel mai avansat din punct de vedere istoric e cel al feudelor pesediste. Cat timp partidul s-a aflat sub puterea carismei lui Ion Iliescu, din masa uriasa de fosti comunisti, impanziti in toata osatura statului, nu s-au detasat decat cativa baroni centrali. Cum Adrian Nastase era exclusiv un produs de partid, au aparut baronii locali, constienti de propria lor forta. Venali si fara coloratura ideologica, baronii PSD isi tin sclavii arondati cu o chinga inca si mai stransa. Ba, pentru delfinul Geoana, cu pretentii de suveran intr-un sistem feudal, situatia s-a dovedit proasta de-a binelea. Indatorat atat baronilor, care aduna votul cu punga de zahar, si mogulilor, care il aduna cu televizorul, sarmanul Geoana nici n-a mai stiut la care sa se duca mai repede acasa cand l-au chemat.

In lipsa unui episod de pe Happy Fish pe care se pare ca l-au furat martafoii, dupa cum se poate vedea mai jos, dati-mi voi sa va spun o gluma culeasa de pe twitter:

Geoana l-a depasit pe Bula la bancuri, dar Bula a cerut renumararea bancurilor

happy fish

Desi gurile rele o asteptau pe Ana Birchal sa apara intr-un cu totul alt film cu Geoana decat intr-unul in care da bani, ea e principala suspecta pe lista realizatorilor acestui film. Daca ar fi fost porno, filmul s-ar fi clasat la sectiunea POV (point of view… nu ma intrebati de unde stiu chestiile astea). Nu e porno, dar tot indecent e. De remarcat miscarea lenta, de nas mafiot pe care Mircea Geoana o face cand primeste banii. Femeia din film se scuza ca n-a avut un plic in care sa puna banii, dar tine sa mentioneze ca banii sunt pentru un loc eligibil, ceea ce ar justifica scenariul lui Bogdan Chireac, relatat aici si intarit de Anca Alexandrescu. Marian Vanghelie a avut o reactie prompta la film. Cica filmul ar fi indecent, ca un pesedist nu s-ar murdari cu asemenea sume:

“Daca era vorba despre cinci milioane de euro, era altceva”

Asadar, o donatie de doar 5000 de euro, o spaga de criza.

E o tanara inteligenta, care a stat ani de zile in mediul toxic din preajma lui Adrian Nastase. Si chiar i-a placut. Se spune despre ea ca a fost cea mai fidela colaboratoare a Arogantului. Vremurile s-au schimbat, pesedistii l-au ales pe Gusa pe post de sfetnic si rezultatele s-au vazut. Anca Alexandrescu a fost un fel de sefa de campanie a lui Sorin Oprescu, ocazie cu care partidul a si dat-o afara, la pachet cu Neculai Ontanu. Intre timp, doamna si-a mai amintit unele lucruri:

“Mircea Geoana trebuie sa iti spun ca am vazut cu ochii mei filmarea cand cineva din partid iti dadea o suma de bani pentru campanie si ii bagai cu nonsalanta in buzunar. 5000 euro! Iti amintesti despre cine este vorba? Hai, contrazice-ma daca poti!”

Chiar daca nu e chiar filmul la care ne gandeam, pare si asta o pelicula palpitanta. Versiunea cu Geoana care ia banii si-i duce la mama soacra a mai fost povestita si de Bogdan Chireac, off the record intr-una din inregistrarile cu Catalin Macovei:

“Geoana stie ca n-are nicio sansa si atunci toti banii pe care i-a strins, si a strins citeva zeci de milioane, ii duce la soacra-sa. N-ai vazut asa ceva.”

Audio, de la minutul 7:30 sec (atentie, limbaj extrem de vulgar) :

Mai penibil decat un candidat care da petrecere dupa ce vede un sondaj (facut de cineva din coalitia lui) nu poate fi decat un sondaj facut dupa petrecerea candidatului. Antena 3 a difuzat printre stiri un asa zis sondaj facut de CCSB, institutul de impachetat fum condus de Camelia Voiculescu. Sondajul inca nu a aparut pe site-ul Antena 3, dar spunea ca la o saptamana dupa turul 2, Mircea Geoana are 55% si Traian Basescu 45%.
Mai comic de atat nici nu se poate: din ce se numara si renumara voturile, Traian Basescu creste mai mult. Din ce se refac sondajele fanteziste ale lui Felix, Mircea Geoana continua sa devina si mai presedinte al tarii sondajelor.
Camelia Voiculescu
Adica o saptamana in care Geoana a ajuns subiect de bancuri, cand de el au ras si copiii de clasa a patra, n-a facut decat sa il intareasca in intentiile de vot. De efectul “join the bandwagon” (alipirea electoratului volatil la tabara castigatorului dupa orice scrutin) sociologii de la CCSB Voiculescu se pare ca n-au auzit.

Update: Pe site-ul Antenei 3 sondajul tot n-a aparut, ca sa dovedesc ca n-am visat. Nu-i nimic, a aparut in Jurnalul National:

“Daca s-ar repeta turul al II-lea al alegerilor prezidentiale, dvs. pentru cine ati vota?” 54% au raspuns ca ar vota cu Mircea Geoana, iar 43% au raspuns ca ar vota cu Traian Basescu. 3% nu au raspuns.

Propun ca acei 3% sa fie reintrebati pana raspund ca voteaza cu Geoana si ca Sinteza zilei e emisiunea lor preferata.

Singura idee mai proasta pentru Geoana decat renumararea voturilor anulate era sa ceara sa se rejoace dezbaterea televizata. Nu stiu cine il invata pe omul asta sa se faca de ras in asa hal si in direct si in reluare. A ajuns subiect de bancuri: Zoso a avut ideea sa-i dea SMS-uri in ziua in care se dadea verdictul de la Curtea Constitutionala, ca sa-l anunte ca a castigat alegerile, doar asa, sa-l vedem cum face.
Pana la ora la care scriu scorul de la renumarare e 629 la 551 pentru Basescu (voturi recuperate dintre cele nule). Asadar, singura mare realizare a PSD-ului e ca ne va oferi posibilitatea de a ne mai bucura o data si luni, la anuntarea rezultatelor.
De aici incolo nu mai ramane decat haul fara fund al nesimtirii pesediste in degringolada. Expertize grafologice pentru procesele verbale semnate chiar de membrii PSD, PNL, PRM, PNG samd, in mare chefliii care in noaptea alegerilor mergeau ca nasii cu mireasa la ginerica, de la sediul lui Geoana la sediul lui Crin cu sampania in mana. Daca tot e vorba de tras de timp, de ce n-ar propune ei acum si expertize grafologice pentru toti votantii care au semnat si proba cu cel putin doi martori ca semnatarii au votat in ziua respectiva?

Pagina 1 of 41234

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica