rss
rss
rss

La firul ierbii, băsiștii și anti-băsiștii sunt la fel, oameni cumsecade, chiar dacă și unii și alții cred despre ceilalți că sunt spălați pe creier de B1 și Antena 3. La mitingul lui Băsescu, s-a scandat cu patimă „te iubim!” și tot cu patimă s-ar fi putut scanda „te urâm!”, dacă suspendatul ar fi făcut o vizită la Romexpo, unde se adunaseră USL-iștii. Acolo erau de vreo 2-3 ori mai mulți decât în Piața Revoluției, dar „ai noștri” compensau prin entuziasm. Pe mine capacitatea de iluzionare a omului mă fascinează ca „mecanismele milei” pe personajul lui Dinică din Filantropica. Undeva în spatele scenei sunt cu siguranță oameni, care îi știu riguros mecanismele acestei auto-amăgiri, cum știa resorturile psihologice celebrul scriitor de texte pentru cerșetori din film.

În drum spre miting, mă întrețin cu un pensionar, care abia aștepta ziua de duminică, să scape de Băsescu, și care după scurtă vreme îmi spune: „domne, ești un om exact pe inima mea!”. Ce să fac dacă am priză la popor? Din capul locului, omul face trecerea rapid de la ce a târguit, la pensiile tăiate. „Le-a tăiat și avea de gând să le mai taie!” Fandez și eu și zic că nu mai e nimic de făcut, dacă sunt mai mulți, care vor pensii, decât salariați. Cât impozit să le iei și la ăștia? Așa e, zice bătrânul nostru, dar nu mai sunt tot din cauza lui! Convenim că duminică o să voteze care cum vrea, dacă vrea, și că n-o să ne certăm din atâta lucru. Bani nu mai sunt, circ va fi pe săturate. Profit de ocazie și o întorc și eu pe partea socială. Zic, da ăștia de ce nu le măresc acuma, că-s la putere? Eee, omul râde ca un copil prins cu o minciunică. Zic, adevărul e că Pontănacul și-a cam luat leapșa de la Băsescu, că bani nu mai sunt să mai facă cineva ceva. Aici cădem de acord, râde și omul de momeala înghițită de Ponta. L-a făcut piratul, asta e. Oricum, mare păcat că s-au închis spitale și au plecat medici, „ați văzut, nu?”. Într-adevăr, mare păcat. Bani nu mai sunt.

Ajung la miting să fac niște poze cu dușmanul, dar e prea târziu, piața e absolut ticsită, nu mai prind loc decât într-o margine. O pancartă și niște steaguri le acoperă fețele vorbitorilor, eșec total. Am nimerit totuși între niște fani veniți cu autocarele de prin Bărăgan și Oltenia. Un tip mărunțel și-a sunat toate cunoștințele din telefonul mobil să le relateze de la fața locului. „Bre, nea Costele, aici e frumos tare, bre, știi câtă lume e? Pfaa, o câmpie, bre!” Olteanului îi place și de MC-ul mitingului, Traian Ungureanu, pe care îl zărește în prim-plan doar în monitorul de pe scenă: „Așa, șașiul lu tata, le zice bine!” Mai mult ca sigur, interlocutorii lui de la telefon râd de entuziasmul lui, nici hărmălaia nu îl ajută, așa că trebuie să le tot repete”.

Despre unul n-aș fi crezut că poate stârni efuziuni de simpatie: „E lume multă, bre, uite e și Stolo! Stolo, bre, Stolojan al nostru din Teleorman!” Parcă îmi și imaginam durerea din partea dorsală, pe care Stolojan ar fi putut-o resimți pentru respectiva zonă folclorică. Nici simpatizantului său nu cred că i-ar fi împărțit vreu leuț din averea sa considerabilă, dar aici nu era chestie de bani, era de sentimente.

Discursurile intelectualilor n-au avut mare succes între regățenii mei. Data trecută nimerisem între niște pensionare de București, care ar fi sorbit-o din ochi pe Monica Macovei și îi tot spuneau cu inima strânsă „să stea și ea mai dreaptă din umeri și să vorbească mai cu curaj!” Asta e, alt segment de public. La olteni n-au avut așa mare priză. De fapt, lumea nu percuta decât la sloganuri, orice frază mai lungă de 15 cuvinte îi pierdea total. La Năstase sau Voiculescu lumea ia foc. Nici aluzia la „femeile goale ale lui Mazăre” nu-i lasă indiferenți. Și etichetele merg bine la public, lumea râde când aude de Dottore și de Paiață, ca la teatrul de păpuși cu Vasilache și Mărioara din Obor. Cu personajele astea ajunge la oameni până și universitarul Adrian Papahagi. Mărunțelul din spatele meu strigă cu foc: „Le zice bine de tot ăsta! Bine Hagi !!”

Mihai Răzvan Ungureanu începe în forță, are replicile pregătite, lumea scandează MRU, MRU. Dar de la jumatea speech-ului încolo, fiasco total. Lumea se foiește, într-o plictiseală evidentă, omul nostru își mai sună un prieten, să-i spună că vorbește un om deștept și că e lume cât în cele nu știu câte hectare ale lui. Lumea devine mai amuzată și mai interesată să tragă cu urechea la relatările lui la telefon, decât la ce vorbește Ungureanu. Constituție, stat de drept, instituții europene, desigur, dar adevărul e că lumea are boală pe Voiculescu.

Mihai Neamțu are iar un discurs de vedetă rock. Ceva din începutul de paranoia a juniorului providențial îl face să aibă priză la public. Oamenilor le place să fie întrebați dacă mai cineva aici (sloganul Noua Republică) și să strige mai tare când li se spune: nu vă aud! E distractiv, e patetic, e pe gustul maselor. Recită în delir câteva strofe din Scrisoarea a III-a și pare să aibă ceva din Andrei Duban, când îi spunea versuri lui Ceaușescu. Încheie cu ochii ieșiți din orbite și gata de un atac de apoplexie: „Cum nu vii tu, Țepeș Doamne? Ca punând mâna pe ei, să-i împarți în două cete, În smintiți și în mișei!” A tăcut și omul cu telefonul.

În fine, urcă pe scenă și Băsescu. Nu e o banală simpatie publică, e iubire în toată legea! Lumea îi scandează numele și nu l-ar vrea dus de la Cotroceni, ani buni de-acum. „Bună seara, români!”, le strigă bătrânul chel în tricou bleu, iar mărunțelul cu telefon din spate nu mai rezistă la atâta emoție și îi răspunde cu foc idolului său: „Să trăiți bine !!!”. Toți dimprejur se întorc instantaneu spre mărunțel cu uimire și pufnesc în râs. Nimeni nu trăiește bine, dar măcar pe moment sunt fericiți.

Unii anunță-n gura mare prevestiri de-apocalipsă,
Ceasul rău în chip de înger, iadul îmbrăcat în frac,
Alții cred că sunt vedenii de profeți cu mintea lipsă,
Că la noi toate acestea se întâmplă veac de veac.

Răsăritul e-n zaveră, toți așteaptă ca himera
Să aducă vreo schimbare, mai măruntă sau mai mare,
Să se-ntâmple o minune toți răsăritenii speră
Și toți vor să pună mâna, chiar în treacăt, pe himeră.

Cei sortiți să care crucea Răsăritului în spate,
Când li-i frig, lângă himeră, se-ncălzesc pe săturate,
Unii așteaptă ca himera să instaureze Raiul,
Alții doar să nu mai sară de pe linie tramvaiul.

Orbilor să dea vedere și săracilor, avere,
Celor neiubiți, femeie, fumătorilor, tutun,
Hoților, o noapte neagră, însetaților, o bere,
Cerșetorilor, biserici, regelui, un cal mai bun.

Am să fac pe nebunul, să spun că nu-mi place să mă citez, dar am spus acum câțiva ani deja că în România nu avem televiziuni afiliate opoziției, ci partide care se dau peste cap pentru a crea evenimente și știri pentru prea multele televiziuni de profil. E o rețetă inventată de Dan Diaconescu, omul capabil să facă audiență mai mare decât o telenovelă cu buget mare, câteva luni la rând, cu oameni vorbind de la o masă cu câteva pahare de apă plată, despre o femeie pe care nimeni n-o știa decât din poze.
În materie de divertisment, echivalentul cu bani mai mulți al acestei rețete e reality-show-ul cu figuranți plătiți. Certuri crâncene între soacre și nurori, bărbați înșelați, adolescenți abandonați, toți pot fi interpretați cum-necum de aplaudacii din publicul unor emisiuni. Costă mai puțin decât un film cu Bruce Willis, și poți face audiență mai mare, dacă figuranții își dau silința.
Echivalentul politic al acestui gen de program ieftin și profitabil se cheamă clasa noastră politică. În rolul figuranților sunt analiștii și analistele de orice. Dacă au un mort pe masă, o sinucidere, un divorț, analiștii dau randament și industria de publicitate e fericită. Dacă au pe masă un proiect de lege sau un buget, discuția trenează, publicul schimbă canalul, afacerea scârțâie. Rostul politicienilor în acest deal e s-o joace pe Elodia sau pe sinucigașul, să facă bine și să producă motive incitante de discuție pentru a acoperi o emisie non-stop, cu câteva ore de vârf.
Politicienii opoziției, sindicaliștii afiliați lor și alte categorii s-au străduit din răsputeri să furnizeze în ultimii ani evenimente și circ pentru televiziuni. Au fost stoarse toate temele cu potențial imaginabile, de la soarta pensionarilor, la mitingurile muncitorești, la pericolul rupturilor interetnice. Acestora, puterea le răspunde de obicei neconvingător printr-o formă anostă de propagandă. Poate și „activul de partid” lasă de dorit, cadrele sunt obosite, lătrăii din presă, înțesați cu numeroși securiști noi și vechi. (Vi-l mai amintiți pe cosilierul lui Văcăroiu, un ziarist peltic de la Scânteia, comunist convins și dat în fapt de turnător acum ceva vreme? E, până și ăluia i s-a găsit un culcuș pe un preș, la un site care apără puterea.) Fanteziile pe care au reușit să le anime „cadrele” din presa puterii au fost anemice: false dezvăluiri despre Revoluție, care aparent lovesc în Iliescu, dar practic fardează rolul Securității, ceva informații de la DNA sau stenograme reale cu potlogării, dar fără urmări. E ceva, dar e insuficient, nu poți scoate Breaking News și titluri galbene din asta, omul nu comentează a doua zi în autobuz și, profesioniștii o știu, acele teme determină votul.
Cel mai eficienți oamenii puterii sunt atunci când presa opoziției calcă orice limită, devine grețoasă și flagrant mincinoasă. De-asta Sinteza zilei rămâne singurul producător de fani pentru Băsescu. Așa a câștigat Băsescu alegerile. Cu un șuvoi de propagandă și atacuri la persoană, suficient de descreierat și de cusut cu ață albă, ca să scoată din sărite și din case în ziua de vot oamenii normali, care altfel nu l-ar mai fi votat. Treaba funcționează ca o bicicletă. Cu cât apasă mai cu foc Voiculescu pe o pedală, cu atât sunt ridicați din amorțire și lehamite cei care vor să judece cu capul lor.
Zilele astea pe Facebook a fost ca în campania electorală. S-au animat nu doar postacii, dar și cei care nu se sfiesc să critice guvernul sau președintele. După cum s-au animat și postacii stângii, dimpreună cu cei deja convinși de Antene. Pe alocuri a fost distractiv, totuși e prea mult pentru un an electoral care mai are 10 luni de incitare a suporterilor activi și ai celor intrați în adormire. În plus, politicienii nu merită suporteri atât de pătimași, nici măcar pe cei care aruncă cu pietre nu-i merită! Menținerea lor în echilibru depinde în totalitate de cei care dau la pedale, de o parte și de alta a bicicletei. În momentul în care aceia nu vor mai deschide televizorul și calculatorul pentru ei, politicienii vor fi scoși din grilă din lipsă de rating, apoi înlocuiți de alții capabili de grozăvii mai mari. Gândiți-vă la toți miliardarii de carton ai tranziției și veți observa că au ajuns după gratii abia atunci când n-au mai avut bani de împărțit și sistemul i-a lăsat din brațe.
În afara antipatiei pentru cealaltă tabără și a conflictului, politicienii nu au ce oferi. Boc e chiar naiv că se apucă acum să conceapă un nou proiect de reformă a sănătății, când e limpede că opoziția asta și așteaptă, o idee pe care s-o poată toca. Dacă i-ar invita să ofere propriile propuneri, s-ar așterne tăcerea sau ar începe hărmălaia că asta e dictatură. Valabil și din perspectiva cealaltă: ar trebui ca opoziția să voteze toate marile reforme propuse de putere, doar ca să arate cât de puțin reformiste sunt acestea în realitate și ce efecte slabe ar avea. Altfel ar sta lucrurile dacă am avea un adevărat partid de dreapta, opus celor prezente, care să-și propună conștient dinamitarea statului asistențial și a birocrației producătoare de clientelă, nu doar partide populiste de diverse nuanțe. Atunci bătălia ar fi pe bune.
Așa, avem în continuare o butaforie. Jurnalul național avea pe site link-uri către camere web din capitală. Pe durata protestului, fluxul de la Universitate a fost oprit, doar pentru că, filmați de sus, protestatarii păreau o mână de oameni și nu masa furibundă, care părea din filmarea de la sol cu cadre strânse și comentariu alert, cu titluri galbene alarmante. Ce nu s-a mai văzut pe site-ul Jurnalului național s-a văzut pe site-ul Știrilor PRO TV.
Violențele de la proteste au născut și o teorie a conspirației. E tot rodul unei prese ieșită de mult din logica dialogului și intrată în iraționalul propagandei și patimii. Cu sau fără dovezi, fanii lui Mircea Badea vor crede că ultrașii au fost aduși pentru a strica protestul pașnic al opoziției.
În loc să caute explicații oculte pentru răbufnirea de violență, anteniștii ar putea să își revadă propriile emisiuni, care au hrănit climatul de violență. De 7 ani orice urmă de jenă sau de civilizație a fost lăsată deoparte, s-a trecut la insulte. Iar când vorbele s-au tocit, era normal să urmeze pietrele. Comentatorii ipocriți de la Realitatea, care condamnă fățarnic violența ar putea să-și amintească ura pe care au instigat-o atâția ani, în locul argumentelor raționale (care ar fi fost doldora și mai convingătoare). Să fi uitat că pe site-ul postului, pe timpul mitingurilor sindicale se punea această melodie cu „stai așa că o s-ascut și eu lama de la brici”. Sau că un labil psihic, care se arunca de la balcon era prezentat ca „martirul Sobaru” și exemplu de brav român. După șapte ani de atac emoțional cu informații explozive, 2-4.000 de oameni strânși într-o piață nu sunt o mare reușită pentru Ciutacu & Co.
Dar felul în care intifada pro-Arafat a fost prezentată de televiziuni i-a scos din amorțire pe simpatizanții resemnați ai lui Băsescu. Să compari cu Revoluția 2.000 de oameni adunați pentru taxa auto, pentru Salvare, împotriva lui Dragomir, împotriva lui Băsescu sau pentru Roșia Montană e prea mult. Cum deplasată e și tentativa de confiscare a trecutului Pieței Universității. Lui Emil Constantinescu ar trebui să-i fie cel mai rușine de o asemenea impertinență, după ce a făcut ieri comparația cu pricina. Există o mare diferență între protestele dreptei anticomuniste și ale stângii nostalgice (chiar reacționare) în acești 20 de ani, chit că Băsescu nu are niciun merit pentru confiscarea trecutului și blazonului dreptei. Piața Universității 90 a fost un fenomen unic, în care luni de zile, în ciuda infiltrărilor și provocărilor, drojdia societății n-a reușit să ia prim-planul. S-a manifestat pașnic, s-a cântat și s-au rostit vorbe de duh memorabile, după cum s-a sperat cât pentru un secol. Sfârșitul a venit din laboratoarele lui Iliescu în acel 13-15, cu autobuze incendiate de milițieni și studenți schilodiți de bâtele minerilor. Mineriadele împotriva lui Constantinescu, de la Costești și Stoenești au avut și ele același tipar, de violență, reacție brutală la schimbare, la modernizare și aceeași lipsă de proiecte concrete dar și de idealuri. Simple zbateri violente ale ceaușismului „ancestral”, colorat mai mult sau mai puțin modern.
E dreptul oamenilor să protesteze, chiar e păcat că nu li se pune la dispoziție o piață publică, gen Piața Constituției sau Piața Victoriei, unde să poată manifesta fără să încurce pe nimeni. Mulți sunt oameni necăjiți, pe care îi cred că nu mai văd ieșirea la liman, alții sunt mai tineri și mândri de propria lor ignoranță. Vor un Occupy al lor, așa cum vor tot ce apare nou în străinătate. E treaba lor dacă vor să protesteze, dar dreptul de a confisca simboluri din trecut, care nu le aparțin, doar de dragul unui reality-show pentru televiziuni toxice, nu îl au. Mai bine și-ar pune mintea la contribuție pentru a găsi o modalitate prin care toți să ne dăm jos de pe această bicicletă, care am impresia că e una medicinală, care ne obosește (nervos) dar nu ne duce nicăieri.

In asteptarea marelui miting sindical, sa ne exersam coregrafia. Sau sa aflam cate ceva despre ispravile sindicalistilor dintr-un documentar foarte bun, difuzat duminica de PRO TV.

Romania,te iubesc:Cat valoreaza si ce s-a intamplat cu averea sindicatelor?

StirileProTV.ro

Romania, te iubesc: Cum au fost instrainate bunurile sindicalistilor?

StirileProTV.ro

In rest, stirile zilei sunt tot cu Ghita, care vine la portita si, in general, cu fapt divers:
***
Dupa calculele celor de la Capital, Sebastian Ghita, patron la Asesoft si eMag, ar trebui sa adune ceva mai multi bani decat cele 75 de milioane anuntate. Situatia Realitatatii la finele lui 2009 se prezenta cam asa:

– Pierderi: 39 mil. Euro
– Datorii: 61 mil. Euro
– Cheltuieli: 72,6 mil. Euro
– Salariați: peste 1.000

***
Firmele care pierd bani devin suspecte de evaziune, la fel si cele care nu cer returnari de TVA.

***
Franta pierde 400 milioane de euro pe zi din cauza grevei. In cazul in care nu le platim zilele de greva bugetarilor, noi cred ca am putea iesi chiar in castig.

***
O poveste impresionanta despre reusita unui tanar in scaun cu rotile, care isi castiga traiul lucrand la calculator, are propria firma si si-a intemeiat o familie.

***
Ministerul de Externe a trantit un mare sediu de un milion de euro pentru consulatul din Tunisia. Se pare ca aveam mare nevoie de respectiva magaoaie pentru a fi “la standardele Schengen”.
***
Un titlu care m-a facut sa rad in Libertatea de azi, langa o colectie de trei femei in chiloti: “Ele se dezbraca iarna asta”. E de presupus ca va fi o iarna lunga si grea pentru restul femeilor din Romania, care vor face economii la incalzire ramanand complet imbracate pana la primavara.

in genunchi pentru Becali
Foto: Codrin Prisecaru, Evenimentul zilei
Free Gigi
Foto: Gandul
protestatara pro Becali
Foto: Libertatea
miting Becali
Foto: Gardianul
protest
Foto: Gardianul
Becali sub binecuvantarea lui Dumnezeu
Foto: Adevarul

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica