rss
rss
rss

Trebuie să recunosc că am greșit în pronosticul de acum o săptămână, când spuneam că PPDD va fi pulverizat de finalul farsei Oltchim. Mi-au scăpat două lucruri: că farsa e posibil să nu aibă un final (ca la serialele create pe parcurs, ca „Tânăr și neliniștit”) și apariția unei noi nișe de public pentru partid.

Ca orice om ce se crede de bun simț, mi-am imaginat că lucrurile nu pot fi împinse mai departe de pânzele albe. Naiv din fire, în poveștile mele lucrurile se limpezesc la final, cei răi mărturisesc și se căiesc, cei buni primesc ovațiile. În poveștile toarse de „domnu Dan”, la final fiecare aruncă cu frișcă și noroi în fiecare, de nu se mai cunoaște om cu persoană și tortul de mizerie. Râde lumea, se distrează și se ceartă, iar mâine seară o poate lua de la capăt. Prin diversiunea cu pungile de bani și cu ajutorul avocaților, Diaconescu reușește să lase farsa în coadă de pește, se compromite în fața celor care gândesc, dar câștigă alt public.

Acest alt public e cel care îl va aprecia exclusiv pentru prestația actoricească de brigadă de amatori. Și mă tem că acest public hâtru e chiar mai numeros decât gloata de naivi, care chiar așteptau douăzeci de mii de euro și izbăvire financiară. Pe ei îi va pierde cu această ocazie, asta e. În schimb iarna aceasta tot ce înseamnă vot de protest și în batjocură se contabilizează la Dan Diaconescu. Vrei să te distrezi pe seama prostiei și fanfaronadei impostorului Ponta? Nu pe lătrăul Blaga o să-l votezi, ci pe bufonul cu tupeu, pe „haiducul lui șapte saci” (formula lui Marius Delapicentru).

Formula „vot anti-sistem” e o treabă serioasă peste tot în lume, iată că am reușit să-i dăm până și ei o tentă comică. Poate pentru că la noi e atât de bine pus la punct și de inventiv? Căci dacă e să te uiți serios în spatele firavului Dan, vezi ditamai securiștii, sau vezi rechini ca Eugen Anca, despre care Vadim (el însuși din lumea lor) spune că e agent KGB. Spectacol bine pus la punct, deci, dar magistral interpretat de „artistul poporului”, Dan Diaconescu. Tipul ăsta fără sare și piper, fără intonație și cu dantura zdrențe a reușit să se întreacă pe sine.

Înainte de a atinge gloria la iarnă, dacă va reuși într-adevăr să se mențină între distracțiile favorite ale poporului, Diaconescu a făcut două victime clare. Prima e Ponta și coaliția lui. „Noua generație e scăpat ștafeta din mână”, observa Dumitru Borțun, iar Victor Ciutacu, înfuriat de interimatul lui Daniel Morar, văzut cu ochi răi de Felix, exploda: „Există ceva la care se pricep oamenii ăștia din USL!?”. Destul de elocvent pentru dezastru, când tocmai oameni apropiați de sistem recunosc eșecul. (Iar „un eșec rămâne un eșec”, ne amintește și Isărescu).

Dincolo de persoane, Diaconescu a reușit cu o sută de mii de euro să umilească ditamai instituțiile statului, ministere, Guvern, agenție de privatizare. Toate s-au dovedit împiedicat în mișcări, termenele de plată neclare, portițele de ocolire numeroase, expunerea la ridicol, totală. Pe aceste instituții cei cu votul protestatar le urăsc mai mult decât pe persoanele, care le conduc.

Dar inclusiv la nivel personal, triumful farseurului Dan s-a dovedit zguduitor. Rămâne memorabilă scena cu Andreea Crețulescu (consultant plătit al lui Geoană și activistă a cauzei USL) îi taie fraza lui Crin Antonescu din studio, pentru a-l băga în direct pe Domnul Dan, de undeva din fața Ministerului Economiei. O fi Crețuleasca legată prin portofel de USL, dar instinctul ei de hienă de presă a simțit bine: la impresia artistică, Viitorul Președinte îl bate net pe Al lu’ Interimaru. Pe lângă show-ul de bâlci pe care îl poate face Diaconescu, scenetele de elocință provincială și momente de isterie oferite de îmbătrânitul Antonescu, sunt Chirița în provincie.

Întrecerea dintre Diaconescu și Ponta (ca exponent al politicienilor) a fost cel mai bine rezumată printr-un proverb de editorialistul de la Capital, Claudiu Șerban: „S-a întâlnit hoțul cu prostul la Vâlcea!”. Și adaug că ironic, tocmai un caracalean arată ce ușor se poate răsturna toată căruța cu politicieni.

În fine, a doua victimă a talentului de amator al lui Dan Diaconescu, pe lângă politicieni și sistemul lor, e presa. Față de presa fandosită, dar nulă, Diaconescu și-a luat suprema revanșă. Gândiți-vă că toți ziariștii începători de pe teren, toți analiștii îmbuibați din studiouri, toți au râs în decursul vieții lor cu dispreț de televiziunea de garsonieră a lui Dan Diaconescu. Tinerii, care poate se visau mari ziariști și directori de conștiințe ale unei lumi pe care nu o pricep încă, s-au trezit încolonați de șefi la ușa vilei lui Diaconescu sau la ușa băncii. Reporterițe zurlii, cameramani și fotografi se împingeu în sacii cu bani, mai ceva ca pensionarii la promoțiile cu tigăi. La fel și suficienții din studiouri, cei care i-au furat fără să-i mulțumească, ideea de a livra programe fără conținut, pe bani foarte puțini, cu oameni care mestecă vorbe ore în șir de la o masă. Și ei s-au văzut acum obligați de audiențe să îl descoasă și analizeze pe inventivul oltean din Caracal. O umilință pe care cu adevărat o merita presa fandosită.

Știam că Dan Diaconescu nu are niciun leu, dar l-am lăsat să participe la licitație. E o foarte bună ocazie să demascăm din nou hoțiile guvernului Boc. Am informații că în spatele lui Dan Diaconescu se ascunde Adriean Videanu. Nu pot da mai multe detalii, ați văzut doar că Videanu s-a întâlnit cu fostul director Roibu.

Cam astea ar fi în sinteză declarațiile primului ministru Victor Ponta, după cel mai răsunător eșec în organizarea unei licitații de către statul român. Un oraș întreg a stat cu ochii pe televizor, să afle dacă vor mai primi lefurile restante, dacă vor mai avea de lucru după această licitație și asta le oferă ca explicație șeful Guvernului.

În primul rând, ce nu înțelege Victor Ponta e că nu e nici jurnalist de investigații, nici de divertisment. Treaba lui e să guverneze, să dea o soluție, în acest caz, pentru combinatul Oltchim și salariații săi: declararea falimentului, reorganizarea managementului, încredințarea altui proprietar, ceva practic, care să schimbe situația. Satisfacția că un pseudo-politician se face finalmente de râs, sau că precedentul guvern e demascat ca incompetent sau corupt, nu poate trece peste această datorie urgentă, decât dacă ai o minte de copil amator de desene animate.

Tristul adevăr e că e o foarte mică diferență între Dan Diaconescu și Victor Ponta. Ambii par incapabili să separe o ficțiune mediatică de realitate, respectiv minciunile ilogice de raționamente. Ambii au în spate fani creduli (e problema lor) și televiziuni. Doar că televiziunile lui Victor Ponta sunt ceva mai bine puse la punct decât programele de amatori de la OTV. De exemplu, azi televiziunile lui Ponta au funcționat brici.

Pentru orice om, care gândește, păcăliciul zilei nu era Dan Diaconescu, ci Ponta. Căci nu e prost cine cere, e prost cine dă. În clipa în care DDD a refuzat să semneze contractul și s-a scărpinat în cap, când a venit vorba să scoată banii promiși, toți ochii muncitorilor (viitori șomeri) era firesc să se îndrepte spre Guvern, căci statul e încă păgubosul proprietar al combinatului. Cine a putut fi atât de prost conducător, încât să arunce un combinat cât un oraș într-o farsă sinistră, vânzându-i afacerea unui bufon falit? Cine a permis să participe la licitație o persoană fizică, de pe stradă, fără tangențe cu petrochimia, fără o singură firmă profitabilă și fără datorii la stat? Acela ar trebui să plătească.

Dar, cum spuneam, televiziunile lui Victor Ponta au funcționat ceas. La primele ore ale dimineții, pe România TV, Antena 3 și Realitatea TV se rostogolea o singură temă-diversiune. Ordinul pe unitate era lipirea lui Adriean Videanu de combinat, el și nu Ponta trebuia dat ca responsabil de cum guvernează Ponta. Diversiunea face parte din șirul de minciuni fără noimă de logică tipice pentru Ponta. E din categoria „Băsescu mi-a înscenat scandalul cu teza de doctorat”. În ce sens, ți-a scris Băsescu o lucrare copiată?

La fel și diversiunea infantilă cu Videanu. Precupețul pedelist nu mai are niciun drept de semnătură, e perfect irelevant dacă ar fi participat el însuși la licitația câștigată de Diaconescu. Sau dacă ar fi câștigat chiar el licitația. Repet, nu e vinovat cine cere, doar cel care dă. Desigur, sunt multe lucruri de investigat din trecut. Oltchim a adunat 750 de milioane de euro datorii în ultimii trei ani și a fost trecut în insolvență în ultimele luni. Cât la sută e vina miniștrilor PDL-iști, cât e vina crizei, cât e vina managerului Roibu, se poate investigat și ar fi bine să se întâmple asta. Cum tot bine ar fi să aflăm și ce firme au extras profituri și mărfuri pe datorie din firma statului. Dar nimic din toate astea nu schimbă catastrofa de administrare a privatizării de către Guvernul lui Victor Ponta, cel care anunța acum o lună că ministrul Chițoiu (atunci, temporar președinte PNL) răspunde „cu capul”.

Singurul câștig pentru România e că în aceste 10 zile va disparea practic așa zisa a treia forță, partidul-cacealma a lui Dan Diaconescu. Culmea, votanții PPDD, naivi dar cu simț practic, se vor dezmetici cu mult înaintea votanților lui Victor Ponta. Pentru el vor continua să lucreze echipe de zgomote și televiziuni bine puse la punct, care vor duce pe culmi minciunile lui infantile. Ca în cazul referendumului, aceste echipe sunt gata să ducă la paroxism cacealmaua, să atace Curtea Constituțională, Comisia Europeană, cancelarul Germaniei, Secretariatul de Stat al Statelor Unite. Totul pentru a face credibilă o farsă.

La Victor Ponta, mă tem că totul ține de o trăsătură ireversibilă de personalitate. Omul pur și simplu așa a ales să treacă prin viață. Nu își va asuma nimic, va lucra cu și mai multă migală la propria impostură. Minciunile vor deveni și mai gogonate, dublate de alte minciuni și fumigene, noi ironii gratuite, noi aruncări cu noroi și acuze la adresa celor care „l-au atras într-o capcană”. E pur și simplu felul în care acest domn a ales să treacă prin viață: cu titluri universitare șterpelite, cu explicații despre propriile eșecuri, care îi privesc pe alții. Momentan, Vocea Rusiei e consecventă și merge pe linia Ponta, despre care crede că a fost „atras într-o capcană”. E adevărat, Traian Băsescu, alt iubitor de cacialmale nebunești, l-a atras într-o capcană mortală, atunci când, simțind câte parale îi face stofa, i-a dat Guvernul pe mână. A fost probabil capcana vieții lui, în care logoreea lui Crin Antonescu și a lui Victor Ponta încă se mai zbate, neputincioasă în confruntarea cu realitatea. Oare cât va mai dura până când și spectatorii Antena 3 vor realiza că au fost trași pe sfoară de niște panglicari, la fel cum vor realiza în aceste zile spectatorii OTV?

În rest, să așteptăm cuminți a doua tentativă de privatizare a Oltchim. Dați SMS, cui credeți că îi va vinde data viitoare Ponta Oltchimul: lui Nati Meir sau lui Iliuță Numerologie?

I-a reușit și de data asta: pe RTV, ultima candidată la titlul de tabloid politic, toată ora cât a durat licitația, figura lui Dan Diaconescu nu s-a desprins de pe ecran. Cineva decretase probabil în redacție că figura de șobolan fără dinți a „regelui audiențelor” poate duce postul lui Ghiță mai sus decât poate o ediție de seară, în care Corina Drăgotescu îi bate din ploape lui Gigi Becali, surâzând ca o fată mare la auzul câte unei grosolonii. „Vaai, domnu Becali, dar cum puteți să spuneți asta!?”, în timp ce din priviri și buze i se șoptește mutește un „nu te opri, încă puțin și ajungem Antena 3!”.

Dar nu numai la RTV i-a reușit figura lui Dănuț Chimicul, ci și în presa serioasă. Vrem, nu vrem, măcar următoarele zile ne vom cufunda într-unul din foiletoanele lui: mister, teorii ale conspirației, umor involuntar, amatorism de geniu. În fond, „otevizarea României” e singurul program credibil pe care îl are Dan Diaconescu. Ambițiile sale sunt mult mai mari, pentru a se muțumi doar cu Măruță, Capatos, Simona Gherghe, Mădălin Ionescu, Tudor Barbu, Kanal D și RTV, pentru a-i duce moștenirea mai departe.

Conspirațiile în care ne împinge falitul, care promite să acopere datorii de trei sferturi de miliard de euro sunt multe și grele. Primul „intrat în scenă” e Cozmin Gușă, un personaj la fel de sulfuros ca Domnul Dan însuși. Teoretic e proprietar pe mare parte din OTV, parte preluată de la Vântu. În mod bizar, cei doi nu au simțit niciodată nevoia să clarifice cine cât are din respectiva televiziune și din alte firme, nici fostul secretar general al PSD și membru marcant PDL nu a simțit nevoia să explice sursa banilor. Dacă Diaconescu chiar va apărea cu banii zilele astea, spre Gușă și spre rușii, de care e atât de legat, se vor întoarce multe priviri.

Apoi „intră în scenă” (așa își introducea DD pe timpuri personajele), Remus Vulpescu, prezentatorul showului de privatizare. Culmea, cea mai transparentă licitație din ultimul deceniu ridică din cauza vedetismului acestui arbitru mai multe întrebări decât altele. Imediat după licitație, Vulpescu anunța că, dacă Diaconescu vine cu banii, aceștia se vor întoarce la combinat, ca ajutor de stat pentru plata salariilor și materii prime. Altfel spus, noului patron i se întorc toți banii sub formă de capital rulant, ca și cum ai vinde o mașină și i-ai da înapoi cumpărătorului toți banii să-și ia benzină de ei. Ministrul Chițoiu iese și el cu o declarație și își contrazice subordonatul, spunând că nici vorbă de întoarcerea banilor în combinat.

Aici deja miroase a combinație chimică. Scenariile care se pot face sunt nenumărate. Fie Guvernul încearcă să câștige timp cu o problemă socială, măcar până după alegeri, fie se evită printr-un paravan asumarea înstrăinării încă unei părți din industrie către capitalul rusesc, fie se pune de o alianță sau un joc cu miză electorală. Și pentru USL și pentru ARD, partidul lui Diaconescu e un partener mai interesant decât a fost UNPR-ul lui Oprea, pentru că are momentan mai multe voturi ipotetice. (Ca blana ursului turbat din pădure, momentan.) Un scenariu în care personajul Diaconescu e gonflat artificial înainte de alegeri, la schimb cu niște avantaje cât se poate de palpabile, pentru amatorul de limuzine, vile și yachturi, nu poate fi exclus. Ca și scenariul cu bătaie și mai lungă, ca Diaconescu să fie un competitor râvnit pentru un tur doi la prezidențiale, de cineva, care vrea să repete schema Iliescu în turul doi cu Vadim din 2000.

Colac peste pupăză, tot prolificul Vulpescu ne-o introduce și pe reprezentanta FMI în România, cu care se conversa la telefon pe tema privatizării. Ca în orice colonie, care se respectă, trimisa Fondului îl instruia pe Vulpescu dacă e sau nu cazul să vândă firma statului. Gestul e la limita traficului de influență, dar e un ingredient de vis pentru spectacolele oteviste. Păi ce ar fi o conspirație, dacă nu ar interveni și rușii și americanii? Stați pe aproape că apar ei și evreii și arabii, în episoadele următoare.

Există o singură variantă în care foiletonul acesta otevist, în care am fost aruncați, să se curme înainte de vreme. Să aflăm de la domnu Dan în următoarele zile că banii pentru combinat au dispărut misterios chiar pe drum, undeva între Rucăr și Bran.

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica