rss
rss
rss

N-ar fi frumos să existe așa ceva? De fapt, ar fi mult mai frumos și mai util decât sediul din sticlă de pe malul Dâmboviței, pe care scrie momentan Samsung. Dacă tot se preocupă de susținerea culturii, prin înghițitorul de resurse și sinecuri Institut Cultural Român, statul și-ar putea propune digitalizarea tuturor scrierilor produse vreodată în spațiul românesc. Sună ambițios, nu? Dar beneficiile sunt incalculabile. Chiar nu putem ști ce ar putea face, având acces la informație de cea mai bună calitate, mințile curioase ale noilor generații.

Și nu vorbim aici doar de literatură, ci de cele mai diverse domenii de nișă, monografii și studii pentru care cineva poate investi multă pasiune. Chiar și pentru un cititor din București, mersul la sala de lectură e un efort mare consumator de timp, iar pentru un cercetător din Vișeul de Sus sau Dorohoi, e o aventură total inaccesibilă. Dacă paginile scanate ar fi dublate și de o versiune de text cules, textele rezultate ar putea fi folosite în motoare de căutare, care să îl conducă pe omul spre surse necunoscute.

Cât ar putea să coste un asemenea efort de scanare, eventual culegere și cu niște softuri de recunoaștere a caracterelor? Probabil mai puțin decât glorioasele cheltuieli de traducere a unor contemporani ale ICR sau de promovare a caloriferului ardelenesc. Cu 100, 200, 300 de studenți și pensionari se poate scana și culege orice text tipărit în România, de la Scrisoarea lui Neacșu încoace. De foarte mare interes ar fi și punerea online a publicațiilor, reviste și ziare de epocă. Volumul de informație ar fi atât de mare, încât operațiunea nu ar fi exclus să se poată susține singură din publicitate pe site.

Ce ar putea face statul, pe lângă investiția inițială, ar fi o necesară ajustare a legii drepturilor de autor, care să treacă în rândul patrimoniului public, accesibil gratuit, orice creație literară mai veche de 50 sau 20 de ani. Chiar și pentru retipărire de către edituri private, textele ar deveni accesibile și tentante. Dar să spunem că excepția ar putea să se aplice doar spațiului virtual, eventual doar pentru acel site al statului, pe care să se regăsească de la cărți și ziare, până la documente din Arhivele Naționale.

Dar, așa cum spuneam și despre TVR, autoritățile continuă să păstreze accentul pe instituții și metode de transmitere, decât pe conținut. Se supără că difuzorii privați de informație nu transmit mai multe produse culturale, în loc să încurajeze producția de conținut cultural și disponibilitatea lui pentru public.

În loc să se plângă că fug copiii de carte și stau pe net toată ziua, autoritățile ar putea să mute pe internet conținutul, la care, poate din întâmplare, să ajungă într-o bună zi și tânărul internaut. Am văzut cândva un olimpic la informatică mărturisind că el n-a citit niciodată o carte de literatură. Devora, în schimb, cursuri ale unor universități străine, cu mult înainte de a avea vârsta facultății. Cine știe ce ar fi putut face un om atât de pasionat, dacă ar fi avut acces la orice oră din zi și din noapte la materiale legate de domeniul care îl pasiona.

Să zicem că, dintr-un motiv sau altul, nu doriți să instalați Photoshopul pe calculator. Cu licență costă mult, fără licență există riscuri, oricum e nevoie de un calculator, care să-l suporte, de kitul (CD-ul) de instalare și câțiva ani de exersat pentru a învăța să-l folosești, până la un anumit nivel, pentru că acest program e un univers infinit.

Așadar, nu vrem să ne complicăm, deocamdată, dar vrem să ne jucăm de-a grafica pe calculator, să vedem dacă ne place. Sau vrem doar să edităm sumar o fotografie pentru Facebook. Din fericire, există site-uri, care oferă aplicații online, ușor de învățat, care pot fi folosite direct de pe site, gratuit, fără să instalezi ceva în calculator.

Un asemenea site e Pixlr.com. Site-ul e optimizat și pentru folosirea de pe un telefon mobil inteligent și vine și cu versiuni diferite, în funcție de nivelul, începător sau avansat, la care vă aflați.

Nu vă trebuie decât răbdare și ceva mai mult talent la desenat decât mine, care n-am deloc. În rest, meniurile sunt incredibil de bogate, în efecte și posibilități de manipulare a imaginilor. Mi-a plăcut în mod deosebit creionul, care imită foarte realist un desen făcut cu un creion pe hârtie. Rezultatele pot fi amuzante, chiar și cu un simplu mouse, fără tabletă de desen, și pot fi distractive pentru copii.

Dimensiunile sunt reglabile, iar unei imagini din calculator i se fac toate ajustările imaginabile: contrast, strălucire, expunere, reglaje ale nivelurilor de luminozitate, inclusiv curbe de culoare. Apoi, o sumedenie de efecte, de la clasicul sepia, la blur, resucerea zgomotului de imagine și câte și mai câte. Se pot face și trucaje (colaje), decupând elemente din două imagini.

Și paleta de text e foarte bogată și funcționează instantaneu, cu o gamă largă de fonturi la dispoziție.

Distracție plăcută!

Am aflat din acest articol că publicarea de „advertoriale” (articole publicitare) pe un blog e rușinos și echivalează cu prostituția.
Eu n-am practicat niciodată genul și nici nu am vreo simpatie printre A-listerii care au făcut-o, ca să le iau apărarea. Dacă au ciugulit ceva de la mastodonții publicității, bravo lor, bine era să fi cerut cât mai mult, să nu strice piața.
Nu văd ce ar fi rău să scrii / publici articole comerciale, atâta timp cât le semnalezi ca atare. Și dacă nu e plătit de o firmă, cineva care scrie zilnic, tot își modifică “partea editorială”, în funcție de cea comercială, pentru că are în minte traficul. Nimeni nu are atâtea obsesii sau frământări încât să scrie zilnic, dacă nu abordează și subiecte, care nu vin din străfundul ființei lui, ci din ceea ce bănuiește el că ar fi pe placul / curiozitatea cititorului. Se cheamă atunci că te prostituezi pentru cititor?

Dacă se pricepe la scris, e normal să își folosească talentul în felul ăsta. Pe DTP-istul, care face banerele, nu îl acuză nimeni că își vinde talentul de artist, de dragul banilor.

Capitalismul e ceva frumos, oriunde se manifestă, înseamnă o insulă de libertate, fie și parțială și pentru un singur om. Am fost mirat când am auzit prima dată un tânăr dezamăgit că un blog conține un banner de reclamă. (Nu vorbim de reclamă agresivă sau excesivă aici.) Și am constatat apoi, ca un bătrân ce sunt, că în tânăra generație e răspândită această fantasmă anti-capitalistă. Așa e socialismul, o gândire imatură, de copil care se supără să afle că părinții lui nu folosesc patul doar pentru dormit și că nu se mai îmbracă nimeni în Moș Crăciun, să îi aducă daruri.

Cu cât sunt mai robiți de branduri, fie ele și branduri „cool”, „de opoziție”, ca pentru rebeli, și mai scufundați în reclame, pe care încep să le consume odată cu desenele animate, tinerii devin tot mai convinși că o lume normală și dreaptă e aceea în care totul e gratis. Internetul și televiziunea i-au încredințat de acest lucru. Li se pare absolut normal să își pună în albumul propriu de Facebook fotografii ale altora, fără indicarea sursei măcar, sau să copieze un articol întreg pe un site, sub care să pună cu maximă generozitate un link cu sursa. Informația li se pare „un drept inalienabil”, alături de alte drepturi, pe care orice societate civilizată ar trebui să le asigure: un loc de muncă pentru specializarea lui universitară, benzină cu preț accesibil, un minim de hrană, neapărat fără E-uri și modificări genetice, o rată bancară suportabilă și așa mai departe. Cine iese din logica acestei lumi drepte, e un trădător, un capitalist lacom. Împotriva reclamelor de pe internet au apărut extensii ale unor browsere, iar pentru cele televizate au apărut dispozitivele electronice de înregistrare, capabile să ignore calupurile respective. Dacă acestea ar fi folosite pe scară largă, internetul și televiziunea ar înceta să mai existe așa cum le știm.

Cât despre eficiența advertorialelor și campaniilor derulate pe bloguri, e posibil să fi fost foarte scăzută. Dar nu pentru că bloggerii și-ar fi trădat menirea, maculând ceva foarte personal, foarte subiectiv, cu puțin comerț. Întâmplător, blogurile care au reușit să adune suficient trafic, încât să intereseze publicitarii, erau deja un fel de agregatoare de informații. Uneori exista un ton subiectiv, dar relația cu puzderia de teme abordate rămânea prin forța lucrurilor subiectivă. În felul ăsta și legătura cu cititorul era tot superficială. În mod diferit, blogurile de vedetă au potențialul de a ceda ceva din capitalul de simpatie al persoanelor respective.

RATB va renunta treptat la biletele de hartie care se composteaza, in favoarea cardurilor magnetice. Noutatea e ca respectivele carduri se pot incarca si de pe site-ul https://online.ratb.ro/
Eu aveam prin casa un abonament vechi expirat si am incercat sa il incarc, dar singura optiune de pe site era sa prelungesc abonamentul sau sa cumpar alt abonament de metrou.
Pentru a putea alimenta cardul RATB / Metrorex de pe internet e nevoie de activarea optiunii portofel electronic, pe care am facut-o la un ghiseu de pe strada.
carduri RATB
Asadar, aveti nevoie de un card Activ cu optiunea portofel electronic (se poate depune orice suma initiala pe el, intre 2,5 RON si 50 RON. fara sa va faceti abonament) si, evident, de un card bancar.
reincarcare online
Inarmat cu cele doua carduri, intri pe site-ul RATB de mai sus si introduci suma pe care doresti sa o transferi (oricare), fiind directionat automat catre o pagina securizata. Transferul de pe card se face efectiv cand folosesti cardul in autobuz, tramvai sau pentru a intra la metrou. Pe site nu scrie ca ar exista comisioane pentru operatiune. Partea proasta e ca de la momentul tranzactiei online si pana cand poti “taxa biletul” trebuie sa treaca 48 de ore.
Eu zic ca tot mai palpitant e sa urmaresti cu atentie daca se urca vreun controlor.

Cateva posturi de radio romanesti care pot fi ascultate live pe internet.
Instructiuni: In Winamp, apasati ADD URL si adaugati prin copy-paste link-ul de sub numele postului.

Va prezentam, de aceasta data, nu un site, ci trei. www.constructor.ro, si mai tinerii sai pui, www.constructii.org si www.constructii-online.com. Primele doua pagini au in comun tocmai punctul forte al primului site amintit, baza de date pe care o regasiti in meniul din stanga paginii. O baza de date a firmelor grupate pe domenii de la „acoperisuri”, pana la „ventilatie”, ce rivalizeaza arhivele virtuale ale unor cataloage precum Infoconstruct sau Media­construct, si despre care realizatorii sustin, fara a face exces de modestie, ca este „cea mai completa baza de date din domeniul constructiilor, primul ghid de acest fel pe internet, ca aparitie si trafic”.

In cazul celei de-a treia pagini, aceeasi baza de date poate fi accesata printr-un meniu elegant ce ocupa intreaga pagina de start. Este, de fapt, tot ceea ce contine aceasta din urma creatie a celor de la constructor. ro, intrucat restul paginilor indicate in meniul principal sunt redirectionari ascunse catre site-ul de baza.


Ciudata solutie a repetarii aceluiasi continut se regaseste si in cazul altor pagini de pe consfiructor.ro si constructii.org, asa cum este cazul sectiunii destinate evenimentelor unde puteti accesa o foarte folositoare lista a evenimentelor expozitionale, sau al paginii ce ne promite accesul in exclusivistul club constructor.ro. Clonele virtuale ale paginii amintite exceleaza, de asemenea, la capitolul legislatie unde aveti acces la tomuri intregi de legi, ordonante de Guvern si reglementari, care va pot scuti de plata onorariului unui avocat.

(aparut in revista Constructii civile si industriale, aprilie 2005)

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica