rss
rss
rss

Am aflat din întâmplare că acest tânăr a fost cooptat în formația Phoenix, între multele încercări, mai mult nereușite, făcute de Covaci pentru a face trupa să renască. De fapt, nu mai aflasem vești despre trupă de multă vreme, tot mai convins că grupul își trăiește o bătrânețe cam jenantă, nemeritată.

Poate nu v-am spus niciodată cum am crescut eu cu un poster cu Pheonix în cameră, deși biologic erau ai generației părinților mei, deși colegii mei asculatu MC Hammer și în cel mai bun caz Depeche Mode. Cum îmi imaginam că doar barba îmi lipsește, ca să arăt ca Nicu Covaci, atunci când purtam părul lung prins în coadă în liceu, deși, evident, nu semănam nici pe departe. Cum l-am iubit pe Moni Bordeianu, primul solist al grupului, fără să-l fi văzut vreodată, doar din poveștile din cartea lui Nicu, în care era mai rebel decât Morrison. Cum mi-l imaginam ca pe mine, dar mai norocos, fugit în America la o mătușă. Și cum l-am văzut pentru prima dată deja când era grizonat, cu un sacou peste blugi și mi s-a părut că nu m-a dezamăgit deloc, era la fel de șarmant cum mi-l imaginasem și la fel de neastâmpărat. Cum am fost prima dată singur la un concert când nu sunt sigur dacă împlinisem 14 ani, îmbrăcat cu o bluză hippie cu flori și păsări, pe care o șterpelisem de la sora mea special pentru acea ocazie (ce-o fi fost în mintea mea?!). Și cum acel concert era reunirea trupei după un car de ani. Că îmi stătuse inima, în mulțime, când au răsunat primele acorduri de chitară grave din Baladă, cum a vuit Polivalenta, când chitara a trecut la ritumul din „Sârba-n căruță” și săream la unison cu o masă compactă de rockeri, încercând de fiecare dată să săr cu puțini centimetri mai sus, ca să văd mai mult din scenă. Cum au bătut atunci în tobe nu doar Ovidiu Lipan Țăndărică, dar și un tobar brunet, cu părul vâlvoi, Pilu Ștefanovici. Cum vocea lui Covaci suna ca de bariton și a lui Baniciu ca niște zurgălăi veseli, jucându-se cu versurile.

Anii s-au dus, orgoliile și banii au măcinat această formație, i-au deșirat blazonul, încât unul câte unul s-au îndepărtat de Covaci. Mai întâi, războiul de treizeci de ani între cei doi lei, Covaci și Baniciu, cu insinuări, apoi cu acuze pe față. Apoi blândul Ioji Kappl s-a îndepărtat și el, considerându-se nedreptățit. Până și neamțul de o loialitate și o discreție totală, care adusese atâta farmec Phoenixului după 89, Mani Neumann, și-a luat vioara să cânte cu o trupă, Farfarelo, pe care nu am apucat să o ascult. În fine, anul ăsta chiar și Ovidiu Lipan Țăndărică a spus exasperat că Nicu Covaci transformă concertele Phoenix în niște șușe modeste, că nu se fac repetiții, că nu există sonorizare, lumini, nimic care să semene a spectacol, pe care îl vezi o dată în viață. Sălile au fost tot mai mici, dacă nu chiar piețe publice pentru evenimente provinciale. Ce păcat, ce nedrept! Ba mai aflam și de cântări în cinstea cutărui politician vremelnic, de negândit pentru o trupă rock, pentru cea mai veche și mai serioasă din câte a avut România.

Încercările de implant au fost numeroase, nici nu le mai țin minte. A apărut întâi Tavi Colen, care are o voce excelentă, dar îi lipsește spiritul rockului, poate nu va reuși niciodată să se scuture de amintirea trupei comerciale Talisman, cu cântecele ei pentru femei trecute. Tot o voce bună are și Bogdan Bradu, dar el pare mereu că zbiară textele și îl acoperă pe Covaci, care are probleme serioase cu vocea, de ordin medical, din păcate, și sună tot mai trist și mai slab. Cum necum, tot ne-a transmis toată durerea, așa cum o resimte el și o resimțim mulți, „În umbra marelui URSS”. Apoi au urcat pe scenă Gheorghe Zamfir și mulți alții, valoroși separat, uriași, dacă vorbim de Zamfir, dar cu senzația că se plombează ceva aflat în grea suferință, care nu își mai găsește calea.

Și l-am auzit abia aseară pe acest Bogdan Munteniță (sau Muntenița, cum văd că îl prezintă alții), care sună exact cum ar trebui să sune un Pheonix renăscut. Poate e inutil să cauți un Baniciu, vocea cu o paletă completă de culori a lui Baniciu nu poți găsi, nu poți găsi pe cineva, care știe să sugereze atâtea subânțelesuri din glas, să spună vesel lucruri profunde. Dar nu credeam să văd la un tânăr această apetență pentru arhaic, pentru folclor. Are ceva serios și liturgic în felul în care cântă acest colind, cum doar Ioan Bocșa mai știe să cânte colinde vechi. Și are discreție, poate prelua o piesă pe cont propriu (o cântă și a capella, dacă e nevoie), fără să devină strident. M-aș bucura ca pe această voce să se construiască trupa mai departe, la fel cum m-aș bucura de o reunire, care poate nu o să se mai producă.

Un cantec care imi aduce aminte de Cantec pentru Bucovina al lui Grigore Lese. Nu stiu care de la cine s-a inspirat, posibil sa se fi intalnit in transhumanta cu turmele pe undeva pe la mijloc.

 
Armaname oamini vruts
Io va voi armani pi tuts, lele, voi armani
Armaname oamini vruts
Io va voi armani pi tuts, lele, voi armani.
Di una eta him armani
Dit papani si stripapani, voi armani.

Moscropolea hoara avdzata
Tora iasti si ea chiruta, voi armani.
Moscropolea hoara avdzata
Tora iasti si ea chiruta, voi armani.
Musata hoara s-asparsi
Na chiatra di ia nu-armasi, voi armani.

Musati hori avura armanii
M-a li asparsira panganii, voi armani.
Musati hori avura armanii
M-a li asparsira panganii, voi armani.
Musata hoara Gramustea
U-asparsi Ali Pasa, lele, voi armani

Multu sed mi minduiescu,
Plangu nu pot s-danasescu, voi armani.
Multu sed mi minduiescu,
Plangu nu pot s-danasescu, voi armani.
S-asparsira a noastri hoari,
Multu inima mi doari, voi armani.
Di una eta him armani
Dit papani si stripapani, lele, voi armani.
Di una eta him armani
Dit papani si stripapani, lele, voi armani.



Versuri: Serban Foarta si Andrei Ujica, muzca: Nicu Covaci
Versiunea remixata de pe albumul SymPhoenix

 
S-au dus…
Trei hoti, trei hoti de cai,
La un drum de seara,
Hei…
Cai arabi si crai.

Erau…
Trei hoti, trei hoti de rai,
La un drum de ceara,
Hei…
Intr-un ceas coraille.

Stau de-un veac la han,
La hanul de-apoi,
In care n-auzi
Caval si cimpoi.
Ninsi de sus din cer
Cu lana de oi
Ceasul e de ieri
Si ziua de joi.

Mare…
Masla lor care e,
Care le e hramul,
Hei…
Si adasta ce?

Galbin…
Vanat si pembe
Sa se uste ramul,
Hei…
La Edi-Kule!

Sfat de taina tin
Colo la cel han,
Han de toti uitat
Si de Gingis-han,
In care o zi-i
Mai mare de-un an
Si anu-i un veac
Si veacul-noian.

Rogu…
Sa imi spui ce fac ei
Si ce pun la cale,
Hei…
Craisorii trei?

Vezi si..
Insuti ca nu frig miei,
Nici golesc pocale,
Hei…
Craisorii zmei!

Dar au un ceaslov
Cu scoarte de-argint,
Timpul vremuind,
Ne-ingalbenind,
Filele-i viind,
Far’ de moarte fiind,
Cartea vietii lor
Insisi procetind.
Ceasul e de ieri
Si ziua de voi,
Ninsi de sus din cer
Cu lana de oi
Si cu mult alean
Cantati sunt de noi,
Stau de-un veac la han,
La hanul de-apoi.



Si versiunea originala, de pe allbumul Mugur de fluier:

 

E cam tarziu sa ai mari deziluzii, avand in vedere ca i-am mai putut vedea cantand pe “haiducii” de la Phoenix “sub patronajul guvernului Adrian Nastase”, acum cativa ani, dar e o tradare care ma face sa sufar de fiecare data. De data asta, trupa lui Nicu Covaci nu mai are nici scuza ca ar fi facut compromisul de dragul publicului, caci publicul a fost format exclusiv din maharii PSD.

Cocosati de cei 40 de ani de rock pe care-i poarta in spate, si de decoratiile primite de la Cotroceni, rockerii si-au luat chitarile si au descins in chiar fosta vila a lui Ceausescu de la Snagov, Vila Lac 1, pentru a-l colinda slugarnic pe Prostanacul care implinea 50 de ani.

In locul hippiotilor cu flori in par si plete rebele, de dincolo de platourile cu somon, pe phoenicsi i-au aplaudat: Marian Vanghelie, Serban (Mickey) Mihailescu, Victor Ponta, Bogdan Niculescu Duvaz, Radu Mazare, Rovana Plumb, Adrian Nastase, Miron Mitrea et Co. Geoana nu a ratat momentul de a-i incanta pe cei prezenti cu un “Bine-i mirrrelui, ca nu-i nime-n lume ca mirrrreasa lui”, graseiat de gat cu Ovidiu Lipan “Tandarica



La fosta vila a lui Ceausescu au mai petrecut alaturi de Geoana si alte VIP-uri, ceva mai obisnuite cu balacirea la un loc cu “lumea buna” pedeserista: Andreea Esca (angajata finului lui Geoana), Ilie Nastase (fost candidatla primarie din partea partidului), Nadia Comaneci (fina de cununie a lui Adrian Nastase). Iar cum unde sunt pesedisti sunt si bani, au mai ciocnit cate un pahar si cativa milionari “la vedere” – George Copos, Viorel Catarama si Camelia Sucu (Mobexpert).

Nu stiu daca la petrecere, Covaci le-a cantat pesedistilor si fenomenalul cantec “In umbra marelui URS(S)“, dar in acest caz, versul cu “dati-mi viata-napoi” ar fi trebuit inlocuit cu “dati-mi demnitatea-napoi”!

 
Nimic n-a fost atat de roz,
Nimic n-a fost cum trebuia,
Copil mereu insingurat,
Cand ma ura si umbra mea,
Ceva s-a intamplat atunci,
Un glonte din pistol fugit,
O nebunie si-am ajuns,
Eroul noptii incoltit
.
Haituit, mereu, viata mea ca un trofeu,
Haituit, tarziu, nu conteaza mort sau viu.
Haituit, de-acum, fara casa, fara drum,
Haituit, cumplit, din apus la rasarit.

N-am fost baiatul cel mai rau,
N-am fost baiatul cel mai bun
Pe pielea mea am invatat,
Ce sa tac si ce sa spun
Din diminetile prea reci,
Din noptile care se sting,
Un gand in minte mi-a ramas,
Disperarea s-o inving.

Haituit, mereu, viata mea ca un trofeu,
Haituit, tarziu, nu conteaza mort sau viu.
Haituit, de-acum, fara casa, fara drum,
Haituit, cumplit, din apus la rasarit

Haituit, mereu, viata mea ca un trofeu,
Haituit, tarziu, nu conteaza mort sau viu.
Haituit de-acum, fara casa, fara drum,
Haituit cumplit…



(Versuri de Serban Foarta si Andrei Ujica; recita Florian Pittis)

Voua, celor din hronici, pecetii si herburi,
fiarelor nepascatoare de ierburi,
nepasatoare de carne de fiara, neumbrite de nour,
nearse de soare: Pajura, Bour,
cu schiptru si tiara, –
ma rog, sa va iviti!

Pre voi, fiare heralde:
alde Pardosu’, alde
Irog-inorogu’, va rog sa va iviti!

Fiarelor de buna si de rea priinta,
pe cari vanatorul dac-o sa le prinza,
n-o sa mi-se-aleaga cu pleava si abure,
cu niscai sfarog: fiarelor din fabule,
din eticesti si de zabava carti,
ma rog, sa se iveasca!

Voua, cinstitelor, tie, sperjure,
sarpe san-pomului jur-imprejure,
fiarelor omului semiasemine:
alde Sirenei, celui Chentaur
cu gura de aur, ca a Hrisostomului,
ma rog, sa se iveasca!

Fiare cuminti, cu-o mie de dinti,
cu coada de peste, cu gheare la deste,
cu unghie de tap, cu cap, far-de-cap,
cu blana ca sfecla, cu ochii ca stecla,
cu ochii de valc, fiare cu talc,
cu duhori suave, fiare filosoafe… Ave!

…A psevdofiarelor cant viata-neviata
care nu se trece ca topita gheata,
nu se risipeste in vazduh ca ceata,
nici nu se rumpe ca subtire ata,
au se ofileste ca batrana fata;
caci de zboara-mi zboara altfel decat rata,
se ivesc pe lume nu din ou ca rata,
nici nu-mi pasc faneata-n toata dimineata,
ci-si pastreaza pururi harul si verdeata,
taina si dulceata,-
fiindca nici viata nu le e viata!

Eu va cant si va descant,
va invoc si va evoc,
de noroc, de nenoroc,
Vasilisc si Inorog,
Aspida si Zgriptorog.

Eu va agraiesc, va isc,
Inorog si Vasilisc,
frate Dulf cu ochi de sulf,
dimpreuna cu Adelfa,
soru-ta, eu v-aduc jertfa.

Si tot eu ii tin ison,
Pasarii Calandrinon,
Pasarii de da sau ba,
ca si tie, dumneata,
Scarabee, scara mea…

Eu va cant,
eu va trec pragul,
eu va strig la ceasul fix
si tot eu va uit de dragul
imparatului Finics!

Fie sa renasca numai cel ce har
are de-a renaste, curatit prin jar,
din cenusa-i proprie si din propriu-i scrum,
astazi, ca si maine, pururi si acum.



Stau singur si ma-ntreb:
De ce-am plecat de-acasa?
Sa fie blestemul
De veacuri ce ne-apasa?
Caci n-am gresit cu nimic,
Dar cat am patimit!
Hulit am fost, fara rost
De cei ce i-am iubit

Apus peste apus,
Ce iute trece timpul!
Si zorile s-au dus,
Ce rece bate vantul!
Am asteptat infrigurat
Sa ma intorc ‘napoi,
M-ati judecat, condamnat,
Dar cine sunteti voi?

Caci timpul nostru s-a scurs
In umbra marelui urs,
Doar ghearele v-au ramas,
In orice-mbratisare
Astazi doare sarutul pe obraz
Dar dati-mi viata ‘napoi!
Ce-am risipit pentru voi
Uitand de dor si nevoi,
Ani de pribegie
Inc-o mie, mult n-a mai ramas

Cazut-au frunzele,
Le-a risipit furtune,
Unde-s sperantele?
N-a mai ramas niciuna
Un gand subit, nerostit
Ma-ncremeneste-n loc:
Ce-am asteptat, ce-am visat,
Nimic nu s-a schimbat!

Dati-mi viata n-apoi!
Ce-am risipit pentru voi
Uitand de dor si nevoi
Prieteni de betie
Dintr-o mie, cati au mai ramas?

Caci timpul nostru s-a scurs
In umbra marelui urs,
Doar ghearele v-au ramas,
In orice-mbratisare
Astazi doare sarutul pe obraz



Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica