rss
rss
rss

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu ramâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ține toate minte
Și ar sta să le asculte?…
Tu așază-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deșarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpănă-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naște
Și o clipă ține poate;
Pentru cine o cunoaște
Toate-s vechi și nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul și pe patru,
Totuși tu ghici-vei chipu-i,
Și de plânge, de se ceartă,
Tu în colț petreci în tine
Și-nțelegi din a lor artă
Ce e rău și ce e bine.

Viitorul și trecutul
Sunt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă și socoate.

Căci acelorași mijloace
Se supun câte există,
Și de mii de ani încoace
Lumea-i veselă și tristă;
Alte măști, aceeași piesă,
Alte guri, aceeași gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera și nu ai teamă.

Nu spera când vezi mișeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăși
Între dânșii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăș:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momește în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în lături,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă știi a lor măsură;
Zică toți ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgești nimica,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera și nu ai teamă;
Te întreabă și socoate
Ce e rău și ce e bine;
Toate-s vechi și nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

Fa-te, suflete, copil
Si strecoara-te tiptil
Prin porumb cu mot si ciucuri,
Ca sa poti sa te mai bucuri.

Strange slove, carti si pana.
Da-le toate de pomana
Unui nou invatacel,
Sa se chinuie si el.

Gandul n-o sa te mai fure
Prin zavoaie si padure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngana si te minte.

Cand tristetile te dor,
Uita tot si talcul lor.



Multumesc, Alegra, pentru semnalare 🙂

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna
De cand ma simt tot mai bogat de tine
Si-mi stau pe tample soarele si luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine
Si uite, n-are cine sa ne-ajute
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negrii cauta o cale

Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie

Prin gari descreierate – accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii
Jur-imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parintii-n spate
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate

Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii
In podul palmei daca iau nisipul
Simt un inel jucandu-se de-a mirii
Te-aud in batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon si nume de regina



(Muzica – Adrian Jacota, versuri – Mircea Dinescu (“Cantec de inima albastra”)

 
Mai stii cum te strigam pe atunci
Icoana cu picioare lungi
Veneai pe rau sau rau erai
Curgeai in mine pana-n Rai
Cu limba preschimbata-n bici
Vanai pe coapse iepuri mici
Aveai un zambet cam mieriu
Erai mireasma, eram viu.

Dar of, of, of, desis de ochi
Acum de mine trag trei popi
Carnea-mi miroase de pe-acum
A scandurica de salcam
Pe cand orzeste muschi in cai
Mie tarana-mi spune: Hai!
Mie ulcica-mi spune blid
Dragoaste, rostogolit

Mai stii cum te strigam pe atunci
Icoana cu picioare lungi
Veneai pe rau sau rau erai
Curgeai in mine pana-n rai
Cu limba preschimbata-n bici
Vanai pe coapse iepuri mici
Aveai un zambet cam mieriu
Erai mireasma, eram viu.



Versiunea originala a cantecului, interpretata de Adrian Jacota

 

(Solii mei – de Andrei Ciurunga)

Zbor de pasare maiastra
suie limpede spre cer
din adanc de piatra arsa
de sub reci rugini de fier.
Sau coboara din tarie,
de la Maica lui Hristos,
vesnic aducand solie,
rastignitilor de jos.
Mare fie-Ti, Doamne, slava
c-ai trimis cu sfant temei,
randunele la Jilava
si la Gherla porumbei…

Mare fie-Ti, Doamne, slava
c-ai trimis cu sfant temei,
randunele la Jilava
si la Gherla porumbei…

(Nu-s vinovat fata de tara mea! – de Andrei Ciurunga)

La ceasul cand cobor, legat in fiare,
sa-mi ispasesc osanda cea mai grea,
cu fruntea-n slava strig din inchisoare:
– Nu-s vinovat fata de tara mea.
cu fruntea-n slava strig din inchisoare:
– Nu-s vinovat fata de tara mea.

Nu-s vinovat ca-mi place sa se prinda
rotunda ca o tara hora-n prag,
sau c-am primit colindatori in tinda,
cum din bunic in tata ne-a fost drag.

Dac-am strigat ca haitele ne fura
pamantul, codrii, cerul stea cu stea
si sfanta noastra paine de la gura –
nu-s vinovat fata de tara mea.
Si sfanta noastra paine de la gura –
nu-s vinovat fata de tara mea.

Nu-s vinovat c-am indarjit sacalii
Si c-am racnit cu sufletul durut
ca nu dau un Ceahlau pe toti Uralii
si ca urasc hotarul de la Prut.

De-aceea cand cobor legat in fiare,
Sa-mi ispasesc osanda cea mai grea,
cu fruntea-n slava gem din inchisoare:
– Nu-s vinovat fata de tara mea!
cu fruntea-n slava gem din inchisoare:
– Nu-s vinovat fata de tara mea!

…..

Aici pamantul s-a scurtat de-o schioapa
Si timpul scos din lume e pustiu,
Eu sunt acel ce s-a trezit in groapa
Si nu-si aduce-aminte c-a fost viu.



 

In Archangel e o fata,
Cu ochi lungi, cu gene lungi,
Nu poti chipul sa-i alungi,
Insa asfel de ciudata,
Ca-n Archangel nu e fata.

Cu ochi lungi, cu gene lungi,
Zilnic rade, zilnic canta,
Veselia ei te-ncanta,
Insa ea goleste pungi
Cu ochi lungi, cu gene lungi.

Zilnic rade, zilnic canta,
Ti-ai da viata pentru ea,
Insa viata nu ti-o vrea,
E si drac dar e si sfanta…
Zilnic rade, zilnic canta.



De-abia plecasesi.
Te-am rugat sa pleci.
Te urmaream de-a lungul molatecei poteci,
Pan-ai pierit, la capat, in trifoi.
Nu te-ai uitat o data inapoi!

Voiam sa pleci, voiam si sa ramai.
Ai ascultat de gandul ce-l dintai.
Nu te oprise gandul fara glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?

Ti-as fi facut un semn, dupa plecare,
Dar ce-i un semn de umbra-n departare?
Voiam sa pleci, voiam si sa ramai.
Ai ascultat de gandul ce-l dintai.
Nu te oprise gandul fara glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?



Degeaba vine primavara,
Atata iarna e in noi,
Ca martie se poate duce,
Cu toti cocorii inapoi!
In noi e loc numai de iarna,
Vom ingheta sub ultim ger,
Orbecaind pe copci de gheata,
Ca un stingher spre alt stingher.

Si vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Si cuiburi au murit sub stresini
Si langa mine nu esti tu.
Schimbari mai grave decat moartea
Au fost si sunt si vor mai fi,
La mine-n suflet este vifor
Si vin nebuni sa faca schi.

Si ninge pana la prasele,
Zapada-mi intra-n trupul tot,
E-un dans de oameni de zapada,
Ce-mbratisarea n-o mai pot
In noi e iarna pe vecie,
Doi fosti nefericiti amanti,
Ia-ti inflorirea, primavara,
Si toti cocorii emigranti!



Recita Mihail Stan
Ilustratie muzicala Continental (clape – Nicolae Enache, bass – Nucu Mazilu, tobe – Romeo Beianu, chitara – Alexandru Zarnescu)

Un print din Levant indragind vanatoarea
prin inima neagra de codru trecea.
Croindu-si cu greu prin hatisuri cararea,
canta dintr-un flaut de os si zicea:

– Veniti sa vanam in paduri nepatrunse
mistretul cu colti de argint, fioros,
ce zilnic isi schimba in scorburi ascunse
copita si blana si ochiul sticlos…

– Stapane, ziceau servitorii cu goarne,
mistretul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vanatul cu coarne,
ori vulpile rosii, ori iepurii mici …

Dar printul trecea zambitor inainte
privea printre arbori atent la culori,
lasand in culcus caprioara cuminte
si linxul ce rade cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dadea buruiana-ntr-o parte:
– Priviti cum se-nvarte facandu-ne semn
mistretul cu colti de argint, nu departe:
veniti sa-l lovim cu sageata de lemn!…

– Stapane, e apa jucand sub copaci,
zicea servitorul privindu-l istet.
Dar el raspundea intorcandu-se: – Taci…
Si apa sclipea ca un colt de mistret.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
– Priviti cum pufneste si scurma stingher,
mistre?ul cu colti de argint, peste plaiuri:
veniti sa-l lovim cu sageata de fier!…

– Stapane, e iarba fosnind sub copaci,
zicea servitorul zambind indraznet.
Dar el raspundea intorcandu-se: – Taci…
Si iarba sclipea ca un colt de mistret.

Sub brazi, el striga indemnandu-i spre creste:
– Priviti unde-si afla odihna si loc
mistretul cu colti de argint, din poveste:
veniti sa-l lovim cu sageata de foc!…

– Stapane, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul razand cu dispret.
Dar el raspunde intorcandu-se: – Taci…
Si luna sclipea ca un colt de mistret.

Dar vai! sub luceferii palizi ai boltii
cum sta in amurg, la izvor aplecat,
veni un mistret urias, si cu coltii
il trase salbatic prin colbul roscat.

– Ce fiara ciudata ma umple de sange,
oprind vanatoarea mistretului meu?
Ce pasare neagra sta-n luna si plange?
Ce vesteda frunza ma bate mereu?…

– Stapane, mistretul cu colti ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohaind, sub copaci.
Asculta cum latra copoii gonindu-l…
Dar printul raspunse-ntorcandu-se. – Taci.

Mai bine ia cornul si suna intruna.
Sa suni pana mor, catre cerul senin…
Atunci asfinti dupa creste luna
si cornul suna, insa foarte putin.

Poemul, cantat de Adriana Ausch:

 

Mi-e dor de ea, ca nimanui
Ca unui vechi nomad de drumul lui
Port rani adanci in ochi si-n trup,
Vesmintele de-argint le rup.

Astept trecutele iubiri,
Conturul bratelor subtiri
Si parul amintind de ploi,
Si vechea urma din noroi.

Dar urma ei s-a sters demult
De cine azi sa prea-ascult?
De vantul ce-mi inchide usi
De greieri sau de carabusi?

Mi-e dor de ea, ca nimanui,
Ca unui vechi nomad de drumul lui
Port rani adanci in ochi si-n trup,
Vesmintele de-argint le rup.


Pagina 1 of 212

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica