rss
rss
rss

Uneori mă apucă pur și simplu o mare lehamite, pentru toată această ipocrizie numită lume civilizată, și un dor nebun de barbari. Lehamitea asta, la un moment dat, va transforma tinerii în barbari ai propriilor lor patrii și atunci lucruri minunate se vor prăbuși, distruse de o violență tâmpă. Pentru că asta e mereu legea barbarilor, să aibă de partea lor viața și instinctul de a duce la groapă cadavrele cu pretenții de vitalitate.

De pildă, comunismul, care a fost la vremea lui barbaria însăși, a murit la interior, a putrezit în totalitate, nu-l mai propune nimeni în forma lui clasică. Dar a rămas ca o idee romantică, o nostalgie îndepărtată, în mințile unei elite continentale auto-impusă și la fel de găunoasă. Vigilenții gardieni ai apărării istoriei de judecata critică sunt aceiași care consideră propaganda comunistă ca fiind legitimă și un drept al omului. A scrie cărți istorice, în afara liniei oficiale, despre socialismul brun, te poate duce direct după gratii în multe țări ale Europei. Dar a purta cu mândrie însemnele socialismului roșu intră la drepturile omului. Raportul matematic între crimele celor două ideologii odioase e cam de 1 la 10, „în favoarea” comunismului, dar limitarea propagandei comuniste se poate solda cu sancțiuni severe pentru țara, care ar face așa ceva:

Comisia de la Veneţia consideră că interzicerea simbolurilor comuniste pe teritoriul Moldovei contravine articolelor 10 şi 11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care se referă la libertartea de exprimare, a declarat pentru publika.md reprezentantul Republicii Moldova la Comisia de la Veneţia, Nicolae Eşanu, ex-viceministru al Justiţiei.
Eşanu mai susţine că, magistraţii Comisiei europeane pentru democraţie prin drept recomandă ca legea să fie recunoscută drept neconstituţională şi abrogată, pentru a evita o condamnare a Moldovei la CEDO.”

Ca în Orwell: 4 picioare, bun, 2 picioare, rău. Judecata comunismului se amână pe termen nedefinit, până vor apărea generații cu mai multă judecată, sau altele complet lipsite de judecată. Caz în care, nu va mai conta.


Printre rânjete superioare de hienă jucându-se cu o ciozvârtă, Alina Petrescu ne predă o lecție de cum nu se face meseria de jurnalist:
1. Se ia un zvon: X a decis Y.
2. X e filmat spunând categoric că nu a decis Y.
3. Alina Petrescu schimbă din mers tema dezbaterii: cine ar avea interes să inventeze un asemenea zvon.
4. Se aduc argumente de ce decizia Y nu ar fi fost bună.
5. X spune că știrea e o minciună ordinară.
6. Discuția se transformă în disecarea sintagmei minciună ordinară: nu e o minciună extraordinară, e parte dintr-o serie, deci vor urma și altele.
7. Ultimul cuvânt îl are Monica Tatoiu.

Acesta este un reportaj foarte bun realizat de AlJazeera, despre modul părtinitor în care sunt prezentate ştiri importante în presa internaţională şi despre felul în care propaganda de stat a înlocuit deontologia jurnalistică. Primul exemplu folosit e cel al relatării atentatelor din Iran, în care au fost ucişi mai mulţi cercetători din domeniul nuclear. Evenimentele pot purta fără probleme eticheta de terorism de stat, indiferent că au fost orchestrate de Mossad sau de CIA. Dar mediatizarea lor în foarte animatele reţele americane, de stânga sau de dreapta, a fost ca şi inexistentă, în comparaţie cu psihoza atentatelor teroriste, creată chiar şi pentru unele care nu s-au materializat, cum a fost presupusul complot împotriva ambasadorului saudit.

Un alt exemplu de propagandă de stat îl reprezintă omniprezenta RT (numită iniţial Russia Today). Deşi foloseşte cele mai noi tehnologii şi se simte pe internet ca peştele în apă, RT pare ruptă din epoca războiului rece. Aici pot fi întâlniţi cei mai paranoici analişti financiari (de tipul Max Keiser), care lansează periodic minciuni preluate pe nemestecate de presa internaţională, cu efecte devastatoare pe pieţele financiare. Şcoala KGB-ului se simte din plin în felul măiestrit în care RT jonglează cu teoriile conspiraţioniste, cu insinuările nefondate, părând să spună lucruri care nu pot fi spuse în alte părţi, astfel încât canalul Kremlinului a reuşit să îşi adune o sumedenie de fani inclusiv din America. Desigur, aceştia nu vor afla niciodată ceva despre “Russia Today” de la RT. Nimic despre oligarhii care controlează regimul lui Putin, despre corupţia ameţitoare, despre asasinatele politice, războaiele din Caucaz, cenzură sau viaţa rusului de rând.
AlJazeera este la rândul ei o asemenea maşinărie mediatică, aflată în slujba emirilor din Qatar, care joacă, la rândul lor, pe sârmă între plata unei forme de taxe de protecţie către islamiştii, care scutesc de atentate şi turbulenţe micuţa oază de bogăţie, pe de o parte, şi plierea pe interesele geopolitice israelo-americane, care de asemenea le asigură emirilor un trai liniştit şi protejat la putere. Totuşi, am remarcat de multă vreme strădania celor de la AlJazeera de a urma un anumit cod deontologic, superior celor profesate de Press TV (instituţia similară a regimului din Iran), RT sau FoxNews.
Un exemplu de cum încearcă AlJazeera să navigheze între interesele geopolitice ale emirilor a fost relatarea diverselor revolte din ultimul an: relatare intensă pentru cele din Egipt, Siria şi Rusia, concomitent cu minimalizarea celor din Yemen, precum şi a intervenţiei armate a aliatului saudit în Bahrain.
Poate că nici nu e realist să sperăm la existenţa unei surse total nepărtinitoare. Acolo unde interesele patronatului ar înceta, ar exista totuşi înclinaţiile personale ale reporterului către un mod de a vedea lumea, preferinţa pentru anumite subiecte în dauna altora. Dar implicarea statului în finanţarea unor portavoci pentru linia guvernului e un răspuns greşit. Tot ce ar putea face statul ar fi să oblige instituţiile media să îşi divulge în detaliu sursele de finanţare şi identitatea patronatului, lăsând să concureze transparent toţi cei care au de transmis o opinie sau alta.

Hotnews publică un interviu cu un analist american de origine evreiască, despre iminența unui atac israelian în Iran.

De respectat poziția intervievatului, care, evreu fiind, dă dovadă de capacitatea de a judeca lucid conflictul. Nu e puțin lucru să observi că Iranul e extremist doar cât e și Israelul, că e o dictatură pragmatică (și cinică, aș adăuga eu, se bizuie pe un fel de Securitate coruptă, Gardienii Revoluției, nu pe mulahi (clericii cu barbă lungă, care apar la televizor și sperie Vestul). Sau să spui că amenințarea reală e doar în mintea unor politicieni.

”Iranul nu este o amenințare pentru Israel, SUA sau țările occidentale. Însă aceste state cred acest lucru. Iranul amenință puterea Israelului în regiune. O bombă iraniană (n.red. atomică) va forța Israelul să împartă hegemonia cu Iran, lucrul pe care israelienii nu vor să-l facă.
Statele Unite sunt trase în această situație încurcată din cauza alianței lor cu Israelul.
[..] regimul iranian este pragmatic și rațional. Israelul este la fel de extremist precum este Iranul.” (Richard Silverstein)

În interviu, analistul vorbește și despre o grupare rebelă, care încearcă slăbirea regimului lui Ahmadinejad, acționând ca un fel de avangardă a trupelor americano-israeliene. Am fost curios să caut, și iată ce zice Wikipedia:

“People’s Mujahedin of Iran (MEK) is a terrorist militant organization that advocates the overthrow of the Islamic Republic of Iran.”

O carte de vizită frumoasă pentru un aliat împotriva “axei răului”, presupun că își merită finanțarea pentru înarmare. Desigur, contribuabilul american trebuie să rămână cu impresia că dă bani pentru “the war on terror”….

M-am tot intrebat de unde vin fanii presedintelui Traian Basescu, peste care poti da pe forumurile ziarelor. Sigur, o parte din ei sunt platiti, la fel ca “fanii” pesedisti sau liberali. Dar exista si sustinatori dezinteresati, aprinsi de patima pentru Basescu. Ei bine, singura explicatie plauzibila pe care am putut-o gasi e ca acestia sunt telespectatori fideli ai emisiunii “Sinteza zilei” de pe Antena 3. Inversunati impotriva PSD-ului, nu pot fi, din moment ce eroul lor s-a declarat fericit dupa alianta cu restul trandafirilor, impotriva coruptiei, nici atat, nu mai reiau scandalurile cu pedisti. Exista un singur lucru care poate mobiliza niste oameni de buna credinta in sprijinul lui Basescu si acesta e delirul propagandistic orchestrat de Mihai Gadea.
De fapt ce e “Sinteza zilei”? Ca emisiune de televiziune nu e. Primul raspuns, pragamatic, ar fi ca e un program de propaganda. Se incadreaza in toate definitiile genului. “Organul de presa al Partidului Conservator” a pierdut de mult timp ideea de interes public, pana si intentia de a informa onest telespectatorul sau de a sustine o dezbatere. Un adevarat “sendero luminoso” al televiziunii (comparatia ii apartine lui Florin Calinescu), un grup de gherila transmitand din padurea Baneasa si zbierand de cinci ani incoace ca libertatea lor de expresie si democratia e pusa in pericol de “dictatorul” Basescu. In fata unei asemenea insulte a evidentei si a bunului simt, telespectatorul nu poate decat sa resimta o simpatie pentru cel vinovat de toate relele pamantului, de la inundatii, la dosarul de securitate al lui Gica Popescu, plecarea in surghiun a divei Mihaela Radulescu si pana la moartea lui Michael Jackson (daca autopsia va demonstra ca Traian Basescu i-a administrat vreo substanta dubioasa megastarului).
O alta abordare e cea psihiatrica. Un doctor ar avea ce vedea la sedintele de delir public ale lui Valentin Stan (omul cu laptopul) si Mugur Ciuvica (omul expert in orice). Audienta emisiunii cred ca se explica si prin senzatia stranie ca acolo are loc o dezbatere: oamenii ridica tonul, se contrazic, par a avea opinii diferite. In realitate, suntem cum spuneam in toiul unui delir colectiv, care decurge cam asa: Valentin Stan priveste in camera si spune: “alo, baiatu, in seara asta s-a terminat cu tine, Basescule!”, dar peste el intervine Ciuvica, pentru a ne anunta ca de fapt Basescu e un om rau, dar peste el ridica tonul Victor Ciutacu, care cu ochii iesiti din orbite spune ca nu mai poate sa rabde ce se discuta acolo si ca trebuie spus mai raspicat ca Basescu e un nenorocit si daca nu-i place sa-l dea in judecata.
Trebuie sa recunosteti, asa ceva nu poate fi platit de niciun mogul de pe lumea asta. Nimeni nu te poate plati sa delirezi in mod organizat intr-un grup de oameni.
In fine, am avut recent revelatia si a unui alt unghi din care poti privi “Sinteza zilei”. Pentru cei care n-au apucat perioada de pana in 1989, ceea ce se petrece in studioul Antenei 3 in fiecare seara e punerea in scena a unei sedinte de partid. In PCR exact asa se facea politica, o politica in care linia era dinainte trasata, se stia cine trebuia infierat, toti isi insuseau “linia partidului” in care trebuiau sa se incadreze. Nu lipsea decat un singur lucru: oponentul. Asadar, emisiunea moderata de Mihai Gadea are si darul nesperat de a fi o adevarata masina a timpului pentru oricine e curios cum decurgea o sedinta de partid pe vremea partidului unic.

Mircea Daneliuc a facut mai demult o observatie senzationala: in clipa asta se difuzeaza la televiziunile de la noi filme produse inainte de ’89, dar in premiera pe tara; tehnic, erau filme atat de proaste incat si cenzurii ii era rusine cu ele, erau produse, dar cum TVR-ul de atunci avea program de 2-3 ore, nu apucau sa mai ajunga pe micile ecrane.
Lipsa de discernamant a directorilor de programe e deja o certitudine. Nu vorbim aici de filme salvate de jocul magistral al unor actori cum nu se vor mai naste prea curand, care sa-ti provoace nostalgie si sa te amuze si prin umorul involuntar. Sunt filme de propaganda in cel mai limpede inteles al cuvantului, mai jos decat cele mai joase productii ale lui Sergiu Nicolaescu. Spre comparatie, filmele de propaganda nazista semnate Leni Riefenstahl sunt difuzate doar in cadrul unor programe educative, al caror scop e tocmai demontarea mecanismului manipulatoriu.
Am constatat totusi ceva amuzant, printre stahanovisti care vor sa redreseze intreprinderea reducand costurile, ilegalisti care pun mai presus “cauza” decat dragostea si distribuitori de manifeste. Multi comunisti din filmele de categorie B ale epocii vorbesc exact ca Miron Cozma, adica intr-o combinatie de idealism pompos, grosolanie, vizionarism megaloman, smecherie demodata presarata cu inventii gogonate. E straniu, nu e asa?

Daca vreti sa-l vedeti pe Vadim tanar, recitand versuri, asteptati pana la minutul 2. In plus, pe final, ca si la 6 din 49, Andrei Duban face toti banii ;))

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica