rss
rss
rss

Un articol din Evenimentul zilei, intitulat “Vadim ii arata svastica “teroristului” Bush” mi-a amintit, fara sa-si propuna, cat de nefasta este corectitudinea politica pentru memoria colectiva. In rezumat, ni se povesteste cu indignare cum Vadim risca puscaria pentru ca in revista lui a publicat un atac la adresa summit-ului NATO si a lui George W Bush incadrat de svastici si de secera si ciocanul (prima, interzisa de legea pentru combaterea simbolurilor fasciste).

Nu scriu aici in apararea lui Vadim, oricat de lamentabila ar fi politica Administratiei Bush, nu l-as considera o alternativa, nici pe el, nici trecutul securist al carui avocat este. Si totusi, daca valorile in numele carora il blamam pe Vadim sunt mai mult decat vorbe goale, ele ar trebui sa fie sustinute chiar si atunci cand unul ca el vorbeste.

De ce ar fi o infractiune folosirea unui simbol in contextul unui pamflet, cand nu se tine o pledoarie in favoarea a ceea ce reprezinta acel simbol, ci dimpotriva e luat drept termen negativ de comparatie. E ca si cum ai acuza de satanism pe cineva care spune despre altcineva ca e diabolic.

Cui ii foloseste o lege care sa dicteze nu doar ce se poate spune si cum, dar si cu ce ilustratii? Iar daca e vorba de numarul victimelor produse si de respectarea memoriei lor, de ce legea invocata nu include si simbolurile comuniste, care ar aminti de si mai multe victime decat nazismul.

De fapt, in ambele cazuri, tacerea legiferata si istoria “oficiala” nu fac decat sa dea lovituri devastatoare mult mai perfide memoriei colective pe care se presupune ca ar apara-o.

Sorin Vulcaneanu, Editura MATRIX ROM, Bucuresti

Sorin Vulcaneanu reface traseul exprimat atat de metaforic in formula de la silex la siliciu, pornind demersul sau din zorii civilizatiei umane, de la desenele rupestre la cele cuneiforme, trecand prin cele mai variate modalitati de figurare a realitatii. Autorul aminteste de lucrarile pline de spirit ludic si speculativ deopotriva ale unui Mario Salvadori si ale altor autori care au imbinat popularizarea informatiei tehnice pentru profani cu vivacitatea unor comparatii neasteptate, fara a face rabat de la rigoarea stiintifica a textului. E de apreciat tocmai aceasta mana pe care cartea o intinde celor ce nu au neaparat o pregatire tehnica, dar ajung in postura de a privi o schita sau de a urmari stadiile punerii in opera a unui proiect care urmareste liniile trasate pe o plansa. Cel putin descifrarea catorva dintre semnele folosite in planurile constructiilor pot intra in bagajul ce poate fi pretins unui om cultivat.

Imaginatia, manifestata prin simboluri, a fost motorul civilizatiei umane ajunsa acum la momentul caruia McLuhan i-a dedicat un “epitaf pentru hartie”, la o despartire, nu stim cat de dramatica, de linearitatea si modul de a semnifica al culturii scrise, pentru a imbratisa vizualul, modalitatea de transmitere a sensurilor prin evidenta imaginilor care reclama tot mai putin insusirea unor coduri. Un univers in care comunicarea sa se bazeze exclusiv pe stimuli vizuali care fac abstractie de capacitatea de a simboliza a omului e totusi o naivitate mai mare decat lumile SF in care se comunica prin telepatie. Chiar e mai degraba probabil ca “omul recent” va trebui sa stapaneasca tot mai multe coduri si va fi angrenat in mai multe activitati intelectuale.

Trecand peste aceste aspecte speculative, cartea detaliaza terminologia desenelor de constructii si de arhitectura, mijloacele de reprezentare standardizate pentru desenul constructiilor de cladiri, cotarea desenelor constructiilor de cladiri, citirea planurilor. Nu lipsesc nici amanuntele despre figurarea unor elemente importante, cum sunt armaturile, mobilierul, si a unor tipuri de constructii, pe structura metalica, din beton armat, din zidarie sau lemn.

(articol aparut in revista Constructii civile si industriale, septembrie 2005)


Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica