rss
rss
rss

Nu se stie exact de ce, dar Sorin din Roman a trecut mereu ca fiind mai elevat decat Gigi din Pipera. E drept ca ultimul doar primea premii la 10 pentru Romania, alaturi de “elita” tarii, in timp ce primul chiar le impartea cu generozitate. Ceilalti premianti au fost cu precadere concesivi inchizand ochii la constructia unei statui din gips a patronului-jucator, care n-a fost niciodata numit de angajati “nea Sorin”, cum e numit celalalt patron (al jucatorilor).
Pentru a intelege mai bine personajul Vantu e nevoie sa citesti stenogramele penale cu vocea lui Becali. Toata viziunea de businesss a Marelui Combinator curge printre sudalmi catre acelasi apoteotic: “pe banii mei !!”. Deosebirea e ca Vantu nu ii injura pe ziaristii lui Voiculescu “pe partea economica”, le face propuneri indecente chiar oamenilor lui si nu cu menajamente, “nu prin batista”. Iar mesajul catre prestatorii cu pretentii de deontologi e fara echivoc: “Nu sunteti liberi, nene, va convine lucrati, nu va convine, plecati, ce mare….”
Fapt e ca dupa ce si ultima cortina de ipocrizie a cazut de pe Realitatea, nici macar un ziarist de acolo nu si-a anuntat plecarea in semn de protest. Problema cea mare e ca ziaristii si analistii cu pretentii de formatori de opinie se comporta cam ca Banel si Dodel in discutiile cu patronul lor. Ba, inca si mai rau, o intreaga clasa politica poate trece lejer in categorii ca “zdrentele” si “hahalerele”, cand e vorba de raporturile cu mogulul-jucator.
povestea unui blat ratat
Cum incepe aceasta sordida relatie nu putem sti, pentru ca nu avem stenograme atat de vechi. Putem afla doar ca la un moment dat relatia dintre Basescu si Vantu se strica. Explicatia oferita nelipsitului Bogdan Chirieac e simpla si logica:

S.O. VANTU: Mai si ca sa spunem pana la capat, suspendarea a fost facuta ca urmare a aliantelor pe care le-am construit eu pentru suspendare pentru ca mi-a deschis dosarul cu Banca Agricola.
B. CHIRIEAC: Da.
S.O. VANTU: Si am vrut sa-i dau o lectie, dar nu pana la capat.
B. CHIRIEAC: Da, stiu si acest aspect.

Dupa alegerile pierdute, SOV ii ofera lui Sergiu Toader, directorul RTV, o alta explicatie, poate pentru cei care deja stia ca il asculta la greu, poate pentru a-i reprosa angajatului sau lipsa de eficienta, ca urmare a nerespectarii consemnului. Oricare ar fi circumstantele, si aceasta explicatie pare destul de plauzibila:

S.O. Vantu: “Bai, tati, noi, adica eu aveam o relatie de non combat cu Basescu. Razboiul real a inceput cu Basescu din momentul in care a aparut pe Realitatea Tv doua fete cinci palate si am inceput sa ne luam de Ioana Basescu, sa o f… pe aia in gura pana la loc comanda, chestie care l-a deranjat pe parintele Ioanei Basescu in mod vizibil, spunand: Pai, f… mortii ma-ti, una vorbim, basca ne intelegem, mi-o tragi pe la spate, bai, Manea slutul si uratul? Eu ce p… mea ti-am facut sa te iei de copilul meu in halul asta?, reactie pe care ai fi avut-o si tu, as fi avut-o si eu, cand e vorba de copilul meu”

De aici incolo, intra in scena politicienii si serviciile, justitia si sindicatele, in fine, intreaga mataraie a statului ticalosit, cu care incercase Basescu sa puna de un blat:

S.O.VÂNTU: Cred că cea mai mare tâmpenie care a făcut-o imbecilul ăsta este că m-a ales pe mine ţintă, încă de acum un an de zile. Era băiat deştept, venea la supt p…, îmi sugea p… frumos, spunea sărut mâna pentru masă şi cu asta basta. Că loviturile mari, boul dracu’, nu cu presa i le-am dat ci cu capacitatea mea de combinaţii şi de joc.

Concluzia e trasa tot de irepetabilul Vantu: “cu mogulul nu te joci!”.
cainele de paza al pravaliei
De la “micile” probleme cu Justitia ale lui Vantu pleaca o intreaga viziune a presei ca instrument de presiune. Un dulau dresat perfect sa fie asmutit sau sa se gudure. De pilda, intr-o discutie cu Doru Buscu, de la Academia Catavencu:

S.O. VANTU: Daca decidem, de exemplu, maine suntem tovarasi cu Basescu. Pai de maine toata lumea il lasa pe Basescu in pace. E ca exemplu. Sau maine agresam, criticam cu supra de masura, institutia f…ut- ului din Romania. Toata lumea incepe sa injure Institutia f…ut-ului din Romania

Si totul fara sentimente personale, cum reiese dintr-o discutie cu Sergiu Toader, despre Emil Boc, tinut sub un tir continuu de Realitatea:

S.O. Vantu: Ma amuza omuletul, mi-e simpatic. Ai cuvantul meu de onoare, daca am vreo chestie personala cu el sau cu vreunul dintre ministrii cabinetului lui. Este o chestie, vorba americanului, just business. Daca in locul lui Boc ar fi fost Mugur Isarescu, acelasi tratament l-ar fi avut. Intelegi, Sergiu?
S. TOADER: Da.
S.O. VANTU: La fel il f… pe Mugur Isarescu, fara sa clipesc, cu toate ca stii ce respect am pentru acel individ. Daca interesele mele de business ar fi cerut-o, nu stateam pe ganduri, Isarescu caca, e rau, daca aste mi-ar fi adus doua puncte de rating. Corect sau nu e corect?
S. TOADER: E corect, da.

Si totusi, in campania electorala si cu procurorii la usa, Vantu devine cat se poate de pasional si chiar mai implicat decat politicienii pe care ii manevreaza, dupa cum reiese dintr-o discutie cu Catalin Popa:

S.O.VANTU: Rar mi se intampla. Mi-am scos ostile regulate din cazarmi, nici macar pe scandalul FNI nu mi-am scos armata regulat. Am lucrat numai cu ostasii.
C POPA: (rade – n.n.).
S.O.VANTU: Da. De data asta… multa prostime, dat fiind faptul că poporul asta s-a tampit de-a dreptul, prostimea asta inca tine cu imbecilul si trebuie sa-i degajam prostimea.

O actiune cam prea patimasa, dupa cum remarca autoironic Sergiu Toader:

Sergiu Toader: “[..] eu cred ca am fost isterici in lupta asta (n.r. lupta impotriva lui Basescu), de-aia ne uraste lumea, ca am fost isterici.”

De unde pleaca atata patima? Probabil ca din frica si tocmai din intelegerea presei ca instrument de presiune si santaj. E destul de limpede la ce e buna o televiziune fara credibilitate publica, dar la care Mona Pivniceru e abonata ca si prezidentiabilii, iar o alta judecatoare e prezentata in bucla cu o secventa bahica jenanta. Dupa ce Petrisor Obae publica zvonul ca Patriciu a cumparat Realitatea TV, Vantu reactioneaza prompt si demonstrativ, dupa cum ii explica lui Cozmin Gusa:

S.O. VANTU: “Si au facut-o ca ei se gandesc ca procurorii, judecatorii astia sunt speriati de mine si, daca se aude ca nu mai am Realitatea, o sa procedeze cum procedeaza cu carnatarii pe care-i prind la schimb de valuta. Deci, nu Patriciu a aruncat-o de data asta. De-aia am si fost eu in interviu, laudandu-ma cu banii mei ca, de obicei, dupa cum bine stii, n-o fac.”

politicienii din spatele stenogramelor
Din stenograme, Vantu iese aproape neatins. Sigur, intr-un stat normal textul discutat in CSAT cu presa de santaj care devine vulnerabilitate nationala ar produce oarece urmari, date fiind aceste dezvaluiri. Adica e vorba limpede de o retea de tip mafiot care ataca deliberat institutii ale statului, falsifica mecanismele democratice si castiga beneficii din santaj si intimidare. Dar ceea ce rezulta din stenograme numai a stat de drept nu seamana, deci o asemenea asteptare e desarta.
Mult mai rau decat Vantu ies, desigur, ziaristii. Cu cat mai cunoscuti, cu atat mai rau. De la cei din online, care joaca doar in categoria “esti prost, dar esti prostul meu”, pana la cei cu pretentii: Stelian Tanase, Emil Hurezeanu, Mihai Tatulici, Cristian Tudor Popescu, cei care au sarit ca arsi la arestarea lui Vantu acuzand atingerea presei. Care presa? Ca asta era fabrica de carnati in toata legea.
Dar mai exista o categorie care iese foarte sifonata, respectiv politicienii. Din nou, cu cat mai cu pretentii, cu atat mai rau. In primul rand Basescu, omul cu blatul esuat in scandal de cartier, care are cel putin scuza cu “mintea cea de pe urma”. Dar mai ales Ion Iliescu, ditamai politicianul candidat la cartea de istorie, care dupa ce s-a infiintat rapid in biroul lui Voiculescu de la GRIVCO pentru a lua act de lansarea “proiectului Iohannis”, acum apare la fel de disciplinat in a juca si in sceneta cu suspendarea, urzita de relatiile lui SOV.
Restul politicienilor evolueaza in categoria “esti prost, dar esti prostul meu”. Geoana si Crin dorm in post in vreme ce Vantu isi scoate la atac ostile regulate, ca atunci cand Catalin Popa ii raporteaza ca marionetele politice rateaza mingea ridicata la fileu de ONG-urile de casa:

S.O. VANTU: Da. O sa ma gandesc. Sa vorbesc cu MIRCEA şi cu CRIN sa vad de ce nu preiau mesajul. Nu stiu. M-a luat prin surprindere cu treaba asta.

In preziua alegerilor, Relu Fenechiu si Dan Radu Rusanu deja transeaza cu SOV ministere si sfere de influenta. N-a fost sa fie, caci Mircea Geoana, acest Agamita Dandanache dar pe invers, isi ia o … “umilinta” cu hidrantul, dupa cum plastic descrie chiar Vantu prestatia favoritului. Si ar fi fost candidatul ideal, facut idiot pe la spate si periat in fata, la randul lui gata sa se scuze ca nu i-a raspuns prompt la telefon celui pe care il facuse public “malefic si cam turbulent”:

M. GEOANA: Buna! Ce faci? Iarta-ma, n-am auzit telefonul, ca eram intr-o zona mai proasta.

Statul, pe care ar fi urmat sa il conduca formal Geoana si de facto Vantu, seamana cu descrierea facuta de noul Geoana al mogulilor, Victor Ponta: “S-a furat si sistemul lor a functionat mai bine decat al nostru”. Dupa cum o confirma si o interesanta discutie cu Corina Dragotescu:

S.O. VANTU: Nu, au furat! La Parlamentare au furat masiv, Corina!
C. DRAGOTESCU: A, asta este, asta e deja…
S.O. VANTU: La Parlamentare au furat, la Parlamentare au furat masiv cu sprijinul lu’ Mitrea.

stenogramele lui Voiculescu n-au interesat pe nimeni
O discutie mai putin picanta, purtata de Dan Voiculescu si Codrut Seres a aparut de asemenea in presa. In ea, mogulul antenelor se arata uimit ca o stire despre dosarul penal de spionaj, care fusese in toata presa, a aparut si in Jurnalul national si promite sa ia masuri.
De remarcat ca stenograma in care Voiculescu intervine in politica editoriala a trustului a starnit tot atatea reactii ca o stire despre o “vedeta porno surprinsa facand sex cu un necunoscut”. Absolut nicio reactie, la un trust unde prostitutia e in fisa postului.
presa de santaj isi cere drepturile
Dupa dezvaluirile din stenograme, au prins curaj si angajatii cu salarii restante din trustul Realitatea. Probabil sunt oameni care au muncit si care nu merita sa fie batjocoriti de cineva doar pentru ca nu au suficienta putere ca sa il infrunte. Totusi, modalitatea aleasa e halucinanta: un santaj pe fata la adresa trustului, amenintat ca vor urma dezvaluiri, daca nu se fac platile.
Nici pentru cei care isi primesc salariile la timp, nici pentru cei plimbati cu vorba, publicul nu mai conteaza de multa vreme. E drept ca primii fac compromisurile pe sume cu mult mai mari, platite prin off-shore-uri. 7500 euro pe luna, comision, 90.000 supliment anual, ca Sergiu Toader, autointitulat “comisarul sovietic”.
Sora geamana a Realitatii TV, Antena 3, a sarit prompt in apararea presei de tip maciuca si a tipat ca din gura de sarpe impotriva dictaturii. Putin tapaj, pentru impresie artistica. In fapt, a ingropat subiectul sub pres cat a putut de repede. Totul s-a mutat de la discutia despre libertatea presei catre una despre dreptul la intimitate. Parca prima era o problema mai des intalnita la dictaturi…
Au disparut complet talk-show-urile ingrijorate despre starea presei de pe cele doua televiziuni. De unde se discuta cu obstinatie includerea presei intre pericolele de securitate, de ai fi zis ca suntem o tara de ziaristi, acum subiectul atacurilor otravite dirijate prin presa nu mai prezinta interes. Viata privata e noul refren la moda. De parca atunci cand s-au difuzat sute de reportaje facute cu camera ascunsa, sute de inregistrari facute cu telefonul, inclusiv una in care presedintele isi dadea rasismul pe fata intr-o discutie cu sotia in masina proprie, n-ar mai fi existat decat problema interesului public, in locul dreptului la intimitate.
Atunci cand livrau materiale cat se poate de invazive, argatii de la Realitatea si de la Antene aduceau mereu argumentul “interesului public”. Argumentul mi se pare cum nu se poate mai potrivit pentru stenogramele Vantu. Securistii care le-au consemnat (apropo, cu o multime de erori de transcriere, graitoare pentru calitatea lucratorilor din servicii) ar fi trebuit sa le dea publicitatii de cum le-au interceptat, nu ca probe colaterale in alte dosare. Ce se discuta acolo e de mai mare interes public decat furtisagurile economice pentru care s-a obtinut mandatul de ascultare.
Se poate obiecta pe buna dreptate ca interlocutorii sunt selectati. Ca ar fi interesant sa vedem si o stenograma intre fratii Paunescu si Radu Moraru, sau intre Videanu si Nicoleta Savin (zic la intamplare).
Acestea s-ar putea sa apara, cand securistii vor face obisnuita lor intoarcere a armelor, pe final de mandat. Dar probabil ca o stenograma despre suprimarea unor articole despre cutare hypermarket sau producator de sucuri, mari platitori de publicitate, nu vom vedea niciodata. Si totusi asta nu inseamna ca actualele stenograme, asa trunchiate doar cu o parte din interlocutori, nu slujesc interesul public.
diviziunea muncii in trust
In trustul Realitatea-Catavencu exista o foarte buna diviziune a muncii. Televiziunea ignora subiectul stenogramelor rusinoase, Academia Catavencu il ridiculizeaza. E deja o performanta sa ridiculizezi nimicul, din moment ce restul trustului a decis ca stenogramele sunt nimic, nu exista. Dar catavencii au facut un pas mai departe. Au trecut la realizarea de stenograme imaginare ale convorbirilor dintre diverse persoane. Jenant si trist, de la unii care deveneau gravi pe tema libertatii presei sau care se amuzau de obedienta altora.
Stelian Tanase, inregistrat cand se ruga alaturi de Vantu sa iasa Geoana presedinte, a iesit la contraatac. A ales strategia autovictimizarii si aria dictaturii, care ii hartuieste pe hartuitorii la comanda. OK, e o strategie de aparare. Numai ca pentru asta l-a invitat in studio pe Sorin Rosca Stanescu sa planga impreuna de frica securistilor. Cam ce ne spune asta despre inteligenta lui Stelian Tanase?
Ba inca un fenomen si mai grav se manifesta printre catavenci. Au inceput toti sa scrie texte justificatoare pe un ton grav si cinic. Doru Buscu sau Radu Alexandru scriu in respectivele editoriale de parca ar fi devenit niste batrani tatulici sau chiriaci artagosi si cinici. Ma gandesc ca asta e o evolutie inevitabila in bransa lor. Chiar asa, Tatulici o fi fost si tanar?

Dupa prabusirea FNI, cu toata presa dezlantuita impotriva lui, Sorin Ovidiu Vantu aparea pentru prima data in fata publicului roman. In interviul acordat lui Marius Tuca atunci, cu un tupeu uimitor, Vantu spunea ca nu a avut niciun fel de probleme cu politia, de la care a primit “doar amenzi de circulatie”. Tot in acel interviu, Vantu soca asistenta (care intelegea ce se petrece) : cerea sa fie lasat in pace, amenintand ca va face dezvaluiri peste o saptamana. Era pentru prima data in istorie cand un personaj santaja in direct si la ora de varf puterea politica si judecatoreasca. Mesajul a ajuns cu bine la cei de la putere (eram in plina dictatura personala a lui Adrian Nastase), dosarele lui Vantu s-au stins si peste o saptamana, acesta a povestit doar lucruri care ii incriminau pe cei aflati in opozitie la acea data.

Felul in care un fost detinut de drept comun ajunge sa exercite o asemenea putere este socant si ingrijorator. Personaje talentate, dar de proasta conditie morala, au migalit ani la rand la un mit al lui Sorin Ovidiu Vantu, un manipulator abil, care jongleaza cu servicii secrete si politicieni la o scara geopolitica. Presedintele Emil Constantinescu dezvaluia chiar ca in 1999, cand NATO a avut nevoie de dreptul de survol pentru a bombarda tara lui Milosevici, “s-a apelat” inclusiv la SOV, pentru a convinge parlamentarii arondati lui sa voteze in acest sens. La acea data, parintele FNI avea deci deja suficienti politicieni pe statul de plata pentru a inclina un vot in Parlament!
Dupa stiinta mea, exista un singur om care a descris cu exactitate tipologia personajului Sorin Ovidiu Vantu. E vorba de Dragos Paul Aligica, autorul unui articol, care il descria pe SOV drept un con artist:

“[…]un sarlatan, un escroc special ce speculeaza increderea si naivitatea celor din jur cu calcul si premeditare studiate. Omul ce se poate prezenta victimelor ca orice – investitor, bancher, conte, aviator, peste, inventator, filantrop etc. – ce isi joaca rolul cu maiestrie, obtinand astfel influenta si foloase materiale.”

un “confidence-artist”:

“legendele care circula pe seama patronului Realitatii sunt atat de tipice schemelor standard ale “con-artistry” ca simti o dezamagire la atata lipsa de fantezie din partea sa si la atata naivitate din partea victimelor sale. Oricum, este clar ca avem de a face cu o figura tipica. Nu foarte inventiv sau inteligent. Dar cum un “con-artist” poate juca orice rol, intr-o lume atat de lipsita de sofisticare sociala cum e cea a tranzitei romanesti, omul joaca convingator rolul de “inteligenta malefica” si prinde la elitele educate.”

Din naivitate sau lacomie, sub vraja acestui personaj au cazut de-a lungul timpului o sumedenie de lideri de opinie, de la Bogdan Teodorescu, la Emil Hurezeanu, de la Ion Cristoiu (care era sa ajunga la puscarie pe post de fazan, ca Ioana Maria Vlas, dupa teapa cu editura), la Cornel Nistorescu si managerii mai noi, din generatia lui Doru Buscu. Pentru toti, povestile despre puterea oculta a talentatului domn Vantu au functionat ca un somnifer pentru constiinte sau ca o confirmare a unei puteri cvasi-absolute in vecinatatea careia erau chemati sa se afle.
Dan Tapalaga, de la Hotnews, si Catalin Prisacariu, de la Kamikaze, vin cu o investigatie jurnalistia foarte bine documentata, din care rezulta portretul unui Sorin Ovidiu Vantu diferit de imaginea proiectata cu atata grija. Facem astfel cunostinta cu detinutul de drept comun Vantu, care se pune bine cu gardienii prin cate o turnatorie.
Detinutul Vantu, de la camera 8
In 1982, cand Vantu era contabil la o tutungerie din Roman a avut un mic necaz. Nu, nu coordonase vreo operatiune cu agenti CIA si KGB, dar ii lipsisera oarece bani din gestiune si militienii se prinsesera de asta. Asa ca SOV si-a petrecut trei ani din viata, intre 1982 si 1985, la inchisoare. La un an dupa ce a ajuns la puscarie, Vantu a devenit un cadru de nadejde al organelor de securitate, carora le-a trimis numeroase note informative cu numele de cod “Nush”. (Nu ma pot abtine sa nu remarc ca la alegerea numelui conspirativ Dan Voiculescu a fost mult mai inventiv: Felix suna ceva mai respectabil decat stupidul Nus.)
Nu e clar daca Vantu pusese pe picioare un trust de presa si dupa gratii, sau daca ii distra cu piese de teatru, dar ceva inclinatii avea de pe atunci:

[..] “detinutul Vantu Sorin de la camera 8 este un detinut care se preocupa in permanenta de ridicarea nivelului de cultura generala”. Uneori “este arogant” si “se cam lauda”.

iar calitatile sale nu se opresc aici, facandu-l remarcat si de securisti:

“a dovedit atasament fata de organul de contrainformatii, a pastrat secretul colaborarii, nu este deconspirat” […] “a respectat instructajul si linia de conduita stabilita pentru fiecare caz in care a fost dirijat, s-a preocupat de realizarea sarcinilor si a manifestat curaj si initiativa in determinarea elementelor respective sa vina cu amanunte de natura a clarifica suspiciunile si a se obtine noi date si informatii

cartoforul Vantu trisa la carti
Dupa eliberarea din penitenciar, aventurile lui SOV continua, devenind de asta data ceva mai ludice, dupa descrierea ofiterilor care se mandreau cu reteaua pe care si-o dezvolta omul lor:

“[…] “este pasionat de jocul de carti – recunoscut ca mare trisor la poker – are in anturaj persoane incepand de la preoti, ingineri, profesori si terminand cu bisnitarii de rand”

Dar, tocmai din cauza anturajului foarte pestrit, cu bisnitari si oameni fara ocupatie, Securitatea hotaraste sa se descotoroseasca temporar de el. Pentru ca, se stie, din serviciile secrete, chiar si un simplu turnator nu iese decat cu picioarele inainte. Mai mult, raporturile dintre Securitate si Vantu au ajuns sa se cam inverseze. Seful SRI, Radu Timofte (suspectat de relatii cu KGB), s-a plimbat mandru multa vreme cu un jeep daruit de Vantu, care avea chiar numar de inmatriculare cu initialele SOV.
Gelsor, fondul de investitii al lui SOV, era mai mult o unitate operativa decat o societate comerciala. Potrivit afirmatiilor lui Costin Georgescu:

[..] “grupul GELSOR, care cuprinde 27 de firme, lucreaza in propor?ie de 90% cu ofiteri ai fostei Securitati sau ai actualului SRI. Imperiul GELSOR s-a constituit dintr-un SRL, numit Societatea Generala de Investitii, condusa de colonelul Rudareanu.”

(citat de Europa libera)
Aceeasi structura de conducere, intesata de colonei de securitate s-a regasit si in cazul FNI. Directorul filialei Iasi era chiar fostul sef al Securitatii Roman, la care turna Vantu cand avea 28 de ani.
UPDATE
Realitatea TV raspunde “pe surse”
Mai tineti minte site-ul VoxPublica? Locul acela in care se intalnesc lingai de trust cu zmei rebeli, care stiu ca Vantu n-a pus in viata lui mana pe un calculator, deci nu le citeste compunerile? Acel site pe care se taie firul in patru si se dezbat pana si stiri despre chiloti pentru o farama de trafic in plus? Ei bine, e o tacere asurzitoare in privinta subiectului.
Stirea privind trecutul de turnator al lui Vantu nu a razbatut nici pe Realitatea TV nici pe site-ul televiziunii. Dupa o zi de tacere jenanta, televiziunea lui Hurezeanu a iesit buimaca la atac cu o replica aiuritoare, nici mai mult nici mai putin decat “pe surse”. Nu ni se spune daca “sursele” din interiorul CNSAS au forma unui poet volubil si cu strungareata, dar la cat de bine orientat financiar il stim pe Mircea Dinescu, nu e exclus sa ii sustina versiunea celui care il plateste de atatia ani.
UPDATE 2
Dupa un interval si mai mare de timp, subiectul razbate si pe Realitatea TV, dar exclusiv din punctul de vedere al lui Sorin Ovidiu Vantu, care neaga trecutul de turnator si se victimizeaza. Altfel spus, pentru un telespectator care s-a informat exclusiv de la postul Realitatea n-a existat o stire despre turnatoria lui Vantu si un drept la replica la o stire care n-a existat!
Si mai amuzant e ca, prins la stramtoare, Vantu uita sa mai nege si ca si-a petrecut cativa ani in puscarie, ci doar partea cu turnatul la Securitate. Incet, incet isi mai aduce el aminte detalii.

Dupa cum ati aflat, saptamana trecuta, ANAF a dispus sechestrul asigurator pe bunurile Realitatea Media, in dosarul de urmarire penala in care procurorii acuza o evaziune fiscala de 6,2 mil. RON, din partea postului cu datorii de 16 mil lei. Stirea a aparut pe surse, dar nu si in programul Realitatea TV, care a ales, inca o data, sa nu isi informeze corect telespectatorii.
Fotoreporterii nostri, prezenti la fata locului, repara aceasta scapare jurnalistica, prezentandu-va intreg filmul actiunii.
Morometii
Surprinsi de descinderea celor de la ANAF, redactorii Realitatea TV au intrerupt emisia. Pe toata durata inspectiei, pe post a rulat un film artistic, ecranizarea romanului Morometii, de Marin Preda. In rolurile principale, Sorin Ovidiu Vantu si Dan Voiculescu.


Vantu dispare, dar, cum nu era vineri, Mircea Dinescu nu a putut aparea pe post pentru a anunta: “Fratilor, dictatorul a fugit! Am invins!” Mihai Tatulici promite ca, daca il prinde, il bate mai rau ca pe Nicusor la Revolutie.
Intre timp, reporterii iuti de mana salveaza monitoare, camere de filmat si reflectoare din calea inspectorilor.
Razvan Dumitrescu
Razvan Dumitrescu paraseste Titanicul si se arunca in bratele lui Mihai Gadea, nu inainte de a-si ridica o parte din modestul salariu de jurnalist.
Liana Patras, Andreea Cretulescu, Cristina Sincai
Inca o data, onoarea postului e salvata de amazoanele Realitatii: Liana Patras, Andreea Cretulescu si Cristina Sincai. Pensionarii pot sta linistiti, postul lor preferat de televiziune va continua sa emita.
Refugiati in munti, partizanii Adrian Ursu si Bogdan Chirieac nu au aflat inca deznodamantul si promit un razboi lung de gherila.

Despre ce a insemnat pentru mine Academia Catavencu, am scris mai demult, cand am amintit si ziua din care n-am mai cumparat Catavencu, cu ani buni in urma. A fost o parte din copilaria si tineretea mea, de-asta am si fost aspru cu ei. Am avut surpriza sa constat ca povestea mea se regaseste in zeci de alte cazuri, in comentarii de pe net care suna cam asa: erau fantastici, ii citeam de la inceput, s-au schimbat de cand au aparut banii si Vantu, i-am evitat dupa samd.
Zoso a dat in premiera vestea ca o parte consistenta din redactia Catavencu pleaca sa fondeze alta revista. Si s-a pornit balacareala. Mircea Toma, singurul membru-fondator din grupul demisionarilor, il face tepar pe Vantu si spune ca e pregatit sa se alature pagubitilor de la FNI. Da, acel FNI care i-a hranit pana cand obezitatea le-a incalcit scrisul pe toti catavencii, despre care Mircea Toma afla abia acum.
In replica, Ioan T Morar spune ca Mircea Toma lua bani ca ONG-ist ca sa critice proiectul Rosia Montana in articole pe care le strecura in revista, ca si pe cele cu Salvati Vama Veche.
Rebelii se repliaza si ei si spun ca erau cenzurati de mogulul cel rau si ca au gasit acum un mogul mai bun la suflet. Il cheama Adrian Andrici, e patron la City FM si mic jucator pe bursa, anunta Petrisor Obae. Cam prea mic pentru a sustine un proiect media de anvergura in vremuri de restriste.
Cel mai umplut de zoaie iese Doru Buscu, vechilul lui SOV, despre care fugarii sustin ca are o leafa de 15.000 de euro dintr-un buget de 50.000. Inca mai tin minte poza cu Buscu si Hrebenciuc punand tara la cale la o terasa in campanie si cred ca el e specia cea mai avansata genetic de mutant obtinut din incrucisarea unui catavenc cu un tonomat. Sigur pe el, Buscu anunta la unison cu Vantu ca plecarea unor angajati e o veste buna, ca oricum mancau prea mult. In plus, spune ca rebelii au fost urniti din loc de vestea ca li se vor taia lefurile cu 20%.
Nici macar “nepotrivirea de caracter” nu poate fi evocata la acest divort, desi cuvinte ca libertatea de opinie si cenzura s-au fluturat. La Catavencul eolian ramane de pilda cel mai furibund fan al lui Basescu, Ioan T Morar, coleg cu raspandacul de intoxicari al lui Hrebenciuc, Cristian Sutu, venit mai nou. Asta pentru ca fondatorii revistei au si pachete motivante de actiuni, iar dividendele pot veni si din truda oricaror tineri, din sutele care asteapta la usa redactiei.
Un exemplu, Radu Alexandru: e poate cel mai talentat din noua generatie, uneori e savuros, dar lipsa oricarui criteriu moral il impiedica sa se apropie vreodata de spiritul de pe vremuri de la Catavencu, acel spirit care te facea sa o simti solidara cu tine si mai mult decat o revista. E doar unul dintre cei care, chiar si cand imi place cum scriu, ma fac sa ma simt strain, ca si cum razboaiele lor n-ar fi si ale mele, nu e o surpriza ca a ales sa ramana la vechiul Catavencu, in ceva care tinde sa devina un mediu corporatist. Poate o fi problema de generatie, sigur am imbatranit si eu, dar nu pot sa rezonez la unison cu cei care apreciaza sectiunea de paparazzi sau cancan de pe site.
Update: Intr-un interviu acordat Hotnews, unul dintre demisionari, Catalin Prisacariu spune ca la preluarea Catavencu de catre Vantu au existat 2 voturi impotriva: de la Mircea Toma si Liviu Mihaiu. Printre exemplele de persoane publice pentru care s-au facut presiuni sa nu fie criticate in Catavencu, ziaristul a mentionat politicieni de la multe partide (fara sa dea nume) si pe patronul Blue Air, Nelu Iordache, care avea in acel timp reclama masiva pe Realitatea TV.
Prisacariu a mai spus ca miercuri va aparea noua revista, care va contine numele “Catavencu” in titlu, precum si un site cu acelasi nume, lasand sa se inteleaga ca “fugarii” vor folosi un artificiu gen catavencu.com sau catavencu.eu.
Update 2: Pe noul sau blog, liderul celor plecati, Catalin Prisacariu, anunta in premiera ca noul Catavencu “fara mogul” se va numi Kamikaze.
Upadate 3: Pe internet, revista Kamikaze si-a inceput activitatea sub numele Catavencu Nou. Oricat de morbid ar suna, le urez succes sinucigasilor! 🙂

Banuiala ca Vantu s-ar afla in spatele Hotnews a iesit la suprafata prima data acum doi ani. Cu subiect si predicat n-a spus-o decat Dan Andronic. Pe atunci, Andronic era consultant pentru PNL-ul lui Tariceanu, iar Realitatea facuse una din celebrele sale “intoarceri de arme” (il lasase balta pe Nastase, il luase in brate pe Basescu, pentru a-si gasi apoi in Geoana papitoiul preferat).
Zoso a preluat barfa, pentru care nu a putut baga mana in foc si cam atat. Tot cu titlul de suspiciune a reluat-o de curand si Victor Roncea.
Daca Vantu ar fi bagat in actionariatul Hotnews, am avea doua ipoteze: ori “maleficul” a facut si de asta data un joc dublu ametitor, ori incearca iar sa cumpere ce nu poate invinge.
Vantu, la shopping de oameni: Dinescu, CTP si alte voci
Pentru ultima pledeaza un interviu luat de Iulian Comanescu lui Cristian Sima acum doi ani. (Comanescu e fost angajat al lui Vantu, acum e la Hotnews, Sima e un simpatic speculator pe bursa, mic actionar la Hotnews. Desi ambii il bestelesc pe Vantu, ambii sunt pe lista suspectilor ca unelte prin care Vantu si-ar putea exercita influenta asupra site-ului de stiri.)
In interviu, Cristian Sima devoaleaza un modus operandi: La plecarea de la Adevarul, Cristian Tudor Popescu, Bogdan Chireac (“fostul ziarist”), Adrian Ursu (viitorul fost ziarist, supranumit si “zeul somnului”), pe scurt gasca Scanteia, s-au asociat cu Mircea Dinescu (“poetul-portofel”), care venea cu banii de acasa, cam un milion si jumatate de dolari. De acasa de la Vantu, sustine Sima.
Ce a urmat stim: ziaristii de la Gandul au devenit piese grele in galantarul de la Realitatea, inainte si dupa preluarea lui de catre Sarbu. CTP, care il facuse zob pe Vantu in scandalul FNI, a continuat sa faca zob alte tinte, dar din studiourile din Casa Scanteii ale Realitatii. Iar Vantu insusi spune ca Gandul e ziarul lui favorit. Daca ati ratat interviul atunci, cititi-l, pentru ca e savuros.
Celalalt scenariu e cu adevarat “mind blowing”. Stirea care l-a ingropat pe Mircea Geoana in campanie, vizita la Vantu acasa, a aparut in ziua dezbaterii pe doua site-uri: Catavencu si Hotnews. Daca ambele sunt ale lui Vantu, atunci acesta s-a decis cel putin in ultima clipa sa isi scape pielea in varianta in care Basescu castiga alegerile: sa se puna la adapost de razbunarea scorpionului, dandu-i pe tava pe Prostanac. In plus, marturiile decisive despre cum se relaxeaza Geoana ba in delta ba in strada Paris au fost scapate in doua randuri chiar de Vantu la propria lui televiziune.
Sorin Ovidiu Vantu
Sursa foto: Hultan
Daca analizam cum s-au comportat mediile detinute de Vantu in campanie, avem cateva argumente pentru fiecare din cele doua scenarii.
Pentru scenariul in care Vantu a mizat toti banii pe Geoana pledeaza transformarea Cotidianului intr-un fel de Jurnalul national mai furibund decat “originalul”, transformarea Realitatii intr-un fel de Antena 3 (ceva mai rezervata, e drept, dar nu mai putin indecenta), coordonarea cu INSOMAR. Pana la 6 dimineata cand Hrebenciuc a trecut la planul B (cu fraudarea), pentru Realitatea nu au existat alte cifre decat cele care spuneau ca Geoana a castigat. Inclusiv zilele urmatoare postul a continuat sa fie disciplinat pe linia umflarii temei fraudarii, negand practic realitatea victoriei lui Basescu. Pana si revista culturala a lui Patapievici, Idei in dialog, a fost sugrumata de Vantu in campanie.
Pentru scenariul in care Vantu a preferat sa aiba un plan B in relatia cu Basescu pledeaza infiintarea VoxPublica, platforma electronica pe care au fost rabdati si fanii presedintelui. S-a ajuns chiar la o situatie vecina cu schizofrenia: simpaticul Ioan T Morar il demasca pe Geoana ca s-a vazut cu patronul lui.
Miscarile de trupe de la HappyFish par sa mearga in directia scenariului in care Vantu si-a pariat banii pe oricine altcineva decat pe Basescu. Site-ul de divertisment a suferit un adevarat cutremur dupa ce membrii sai cei mai talentati, in frunte cu Alexandru Hancu, au plecat la Divertis. Au urmat si alti nemultumiti, intre care Dragos Musat de la Catavencu si bloggerul Arhi. In urma lor, site-ul a avut o cadere de inspiratie, cazand in vulgaritate, cu un atac ireproductibil la adresa lui Basescu.
HappyFish e detinuta printr-o suveica de firme de Tudor Liviu Marin si Sorin Marin. Daca numele acestuia din urma va suna cunoscut, da, este acelasi pe care Vantu l-a trimis la inaintare in actionariatul Catavencu prin anii ’90, inainte de a-si anunta pe fata preluarea revistei de satira politica.
Oficial, la Hotnews actionariatul e dominat de sotii Manuela Preoteasa si Margarit Ionel Timbolschi. Alaturi de ei sunt asociati Andrei Woinaroschi, Diana Tereza Salistean si Cristian Sima. Manuela Preoteasa mai este implicata si in reteaua Euractiv, impreuna cu un pesedist, Dan Luca. Culmea e ca acuzele cu privire la Euractiv erau formulate chiar in Ziua, de Cristian Unteanu, angajat al lui Sorin Ovidiu Vantu. Ceea ce lasa deschisa intrebarea daca suspiciunea asupra actionariatului Hotnews e o dezvaluire sau o intoxicare.
Ceea ce ramane ca o certitudine, pentru moment, e ca Hotnews a avut un comportament jurnalistic curajos si onest pe perioada campaniei electorale, fiind locul in care au putut razbate multe stiri interzise pe televiziunile mogulilor.

Reactia lui Traian Basescu, dupa castigarea alegerilor:

Si reactia mogulilor: pe HappyFish

  

  • Momentul #1: Prima dezbatere, Basescu ii spune lui Geoana: “v-am sunat si nu am putut vorbi cu dvs pentru ca erati in Delta la Vantu”.Geoana spune ca asta e o minciuna
  • Momentul #2: Sorin Ovidiu Vantu apare la televiziunea lui si angajata lui (Oana Stancu) il intreaba: “v-ati intalnit cu Mircea Geoana in Delta?”. Raspuns da.
  • Momentul #3 Geoana il face pe Vantu “malefic si turbulent”, miercuri la ora 14, intr-un interviu dat lui Catalin Tolontan.
  • Momentul #4 Cateva ore mai tarziu, Sorin Ovidiu Vantu il convoaca la el acasa pe Geoana. La ora 12 noaptea Mircea Geoana intra in casa lui Vantu din Str Paris. Era noaptea de dinaintea confruntarii cu Traian Basescu.
  • Momentul #5: Alaturi de Hotnews, ziarul lui Vantu, Academia Catavencu prezinta joi dimineata poze cu Geoana intrand noaptea in casa lui Vantu.
  • Momentul #6: Traian Basescu ii da lovitura decisiva lui Geoana in cadrul dezbaterii televizate, folosind cele de mai sus.

Intuitia mea de paranoic imi spune ca Sorin Ovidiu Vantu abia acum se comporta ca un patron de presa. Pai ia ganditi-va: cu Prostanacul presedinte, televiziunea lui slugarnica s-ar indrepta spre faliment. Pe cand cu Basescu presedinte sunt salvate atat Realitatea cat si Antena 3 si 2.
In plus, din cate mi-am putut da seama, Vantu e un inchipuit, pentru care e mai important sa se spuna despre el ca e un papusar al clasei politice, decat realitatea propriu-zisa. In orice caz, un om atat de prost ca Geoana, care ofera un subiect devastator pe tava contracandidatului, nu poate fi presedinte. Asta e mai grav decat a fi dependent. Inseamna pur si simplu sa nu te ajute capul.

Update: Dupa ce postasem acest articol, Sorin Ovidiu Vantu a intrat in direct la Realitatea TV si a aruncat ultima mana de pamant peste cosciugul politic al lui Mircea Geoana: "Mircea Geoana a venit aseara la mine acasa sa se relaxeze inainte de dezbatere, pentru ca suntem prieteni". Vantu a povestit si cum s-a intalnit de mai multe ori cu Basescu, dar ca relatiile s-au racit intre timp. Dar prietenia cu Geoana ramane una durabila. La insistentele ziaristilor din studio, Vantu a admis: "am conventi cu dl Geoana sa se debaraseze public de relatia cu mine din motive electorale".
Avand in vedere ca Vantu spune ca el si Geoana au "palavragit cateva ore", incepand cu ora 12 noaptea, avem si explicatia cearcanelor lui Geoana si a prestatiei lamentabile de la dezbatere.
Si inca o dezvaluire din Curentul: in 2005, ziarul i-a scris lui Geoana, ministru de externe, ca fugarul Nicolae Popa, mana dreapta a lui Vantu se ascunde in Indonezia (facsimil). Iar Geoana s-a facut ca ploua.

Cel mai socant lucru in istoria filmului cu Basescu si copilul e felul fara frana in care Dinu Patriciu accepta sa se compromita. De la inaltimea celor doua miliarde de dolari, magnatul arunca cu un copil in presedinte. “Un copilas”, dupa expresia induiosatoare a lui Victor Ponta, de la care asteapta sa schimbe soarta alegerilor. Trebuie sa fi fost tare rau pentru Patriciu in acea zi de arest, cand a iesit cu ochii aproape in lacrimi, spunand ca nu doreste nimanui sa treaca prin ce a trecut el, daca a pastrat atata sete de razbunare pe Traian Basescu.
In emisiunea de pe postul lui Vantu, si Patriciu si Vantu recunosteau ca l-au votat in primul tur pe Crin Antonescu (“bichonul mogulilor“, dupa expresia inspirata a lui Mircea Marian). Dar Dinu Patriciu mai adauga ceva cu emfaza: are mereu doua variante pe care mizeaza (in cazul de fata, Geoana si Antonescu). Cade una, merge pe a doua, ca in afaceri. Dar in turul doi, aveti a doua varianta, se intereseaza Oana Stancu? Nu, pentru turul doi nu am o a doua varianta. Si urmeaza o expunere apocaliptica despre ce rau ne paste. Vasazica oamenii care sunt blindati pentru orice varianta, in cazul in care iese Basescu, nu mai au plan de rezerva? Sunt descoperiti? Incepe cosmarul?

E motivul pentru care Voiculescu, Vantu si Patriciu au iesit la lumina pentru a ataca fara perdea. Cel din urma si-a asumat chiar riscul unei totale penibilizari, povestind cum Basescu il lovea in plex pe copilul respectiv. Copilul insusi neaga acest lucru. Toti martorii la eveniment sustin ca nimic nu s-a intamplat, de la cameramanul din plan indepartat (Felix Tataru, sa zicem subiectiv), barbatul de langa si mai ales femeia cu memoriul. Toti, mai putin Patriciu.
Toata orchestratia loviturii de imagine anuntate cu o seara inainte de Patriciu, lansate de ziarul lui Vantu in clipa in care presedintele venea pentru prima data la televiziunea lui, dau o imagine inspaimantatoare a fortei de soc pe care trusturile mogulilor o au cand loviturile lor se coordoneaza. Urmariti doar acest scurt desfasurator.
Mogulii au reusit de minune captarea atentiei. Din emisiunea cu Traian Basescu nu mai tine nimeni minte ca presedintele l-a acuzat pe Sorin Ovidiu Vantu ca isi foloseste trustul pentru a influenta deciziile justitiei. Ca Vantu, care a mai facut puscarie in anii ’80, a primit o condamnare de peste 2 ani de inchisoare si imediat dupa a sustinut miscarea abuziva a magistratilor impotriva statului roman. Si in mintea lui Vantu racoarea puscariei trebuie sa fie destul de vie de a reactionat cu o asemenea furie.
Un alt element crucial uitat din emisiunea cu Basescu: presedintele admite ca si el a fost la sediu la GRIVCO pentru a se caciuli la Voiculescu sa intre la guvernare. E momentul pe care Basescu l-a numit inca de atunci “solutia imorala”. Au urmat doua lucruri pentru care Voiculescu nu il poate ierta pe Basescu si pentru care il uraste de moarte. Basescu nu s-a aliniat marii colectii de politicieni de paie jucati pe degete de oligarhi, ci si-a jucat propriul joc, folosind la randul sau alti membri ai lumii oligarhice (gen fratii Paunescu si magnatii pedisti). Al doilea motiv pentru care Voiculescu il uraste de moarte pe Basescu e dezvaluirea secretului tineretii lui. Sub mandatul lui Basescu, securistii au calcat partial un articol din “codul onoarei” lor mafiotice: au demascat partial pe unul de-al lor. Pe Felix. Si o tara intreaga a aflat ca Voiculescu a mers in strainatate in studentie ca sa isi traga matusa de limba si sa o toarne la Securitate.
Despre sansele ca aceasta explozie de furie a celor trei moguli sa se intoarca impotriva lor, vorbeste foarte concis Bleen, care a rezumat perfect tabloul, numindu-l o demonstratie de forta si prostie:

Au cautionat discursul lui Basescu. Ala cu mogulii. Ala care incepuse sa plictiseasca, chiar si pe sustinatorii lui. Ala care parea un basm umflat, care suna a paranoia si mania persecutiei. O demonstratie de forta, pusa atat de bine la punct, atat de disproportionata confirma discursul lui Basescu. Si sperie. Un sistem de tip caracatita, labartat peste tot, populat de hiene, capabil de orice, impotriva oricui. Nimeni nu e ferit, nimeni nu scapa. Nici chiar atotputernicul Dictator. Suficienta de sine, cinismul cu trabuc si zambet batjcoritor, aroganta care defileaza pe trei canale TV in fiecare seara, la ora de maxima audienta, toate astea pun pe ganduri, ingrijoreaza, irita, enerveaza.

(articol republicat dupa stergerea blogului de pe server)
Later edit: Intre timp, "mogulul discret", Dinu Patriciu l-a mustruluit pe Crin Antonescu si i-a adus aminte cine da banii in partidul asta. Iertati-l, stimati moguli, aznoapte a avut doar un accidental moment de luciditate! N-o sa se mai repete. In conferinta de presa de la ora 12, Crin Antonescu a declarat ca ramane anti-Basescu si ca, in functie de negocierile cu PSD, studiaza posibilitatea de a merge in campanie cu Geoana. Cat de nataflet sa fii totusi, ca strategie, sa anunti inainte de a obtine ceva concret ca vei negocia doar cu unul dintre ofertanti?! Din nou, strategii lui Crin nu joaca pentru el.

Cu zece zile inainte de noaptea numararii voturilor, Dragos Paul Aligica facea o analiza profesionista din care rezulta ca Antonescu si-a gasit adevarata strategie castigatoare abia cand s-a trezit sa il atace pe Mircea Geoana, cel de pe locul 2 si adversar ideologic traditional. Si inca un lucru: ca liderul liberal a tras lozul castigator mult prea tarziu ca sa mai poata schimba ceva, lucru care s-a adeverit:

“Cum a putut o persoana inteligenta precum Antonescu sa accepte o strategie atat de evident absurda? Vorbim aici de incompetenta consilierilor? Vorbim de un caz de sabotaj venit din interiorul campaniei? Exista si o a treia alternativa: Daca de fapt campania sa nu este decat un flanc al unui front mai larg ce are in spate un stat major avand in control si campania lui Mircea Geoana? Acceptand aceasta ipoteza indrazneata, intrebarea devine: a fost o idée buna aceasta segmentare pe doua flancuri care iata, ii ofera lui Traian Basescu exact challenger-ul pe care si l-a dorit pentru turul doi?”

Figura frumoasa pe care Crin Antonescu a facut-o in primul tur se datoreaza dezbaterilor televizate si ruperii tardive de Mircea Geoana, cu care parea ca vrea sa intre impreuna in turul doi, in pas de dansul pinguinului, doi intr-un cerc de hula hop. Cu o tinta obsesiva impusa de altii, Crin Antonescu a uitat vreo 5 ani ca are in fata un exponent al gandirii comuniste de care Romania incearca de 20 de ani sa se rupa si ca partidul lui Geoana e in duratele mari ale istoriei rivalul cel mai inversunat al liberalismului. I-a spus pe nume doar in confruntarea finala: “sunteti un demagog, dle Geoana”.
A fost frumos dar cam tarziu. Securistii cu televiziuni, numiti popular moguli, facusera tot ce putusera pentru a-i sufla in panze. L-au sacrificat chiar pe unul de-al lor, Sorin Oprescu, rasfatatul lor de la locale, pe care acum l-au sugrumat mediatic in favoarea lui Antonescu si a lui Geoana, de la care ar fi luat halci decisive daca, sa zicem, confruntarile s-ar fi purtat in patru. De ce au facut una ca asta? Pentru ca ei nu fac decat pariuri pragmatice, pe bani. Pe foarte multi bani.
Antonescu a ajuns la vorba lui Basescu
Motaind in Parlament, Crin Antonescu n-a prea inteles cum sta treaba. A crezut ca se poate baza pe suportul unuia ca Dan Voiculescu, o vreme nici nu a avut alte aparitii, asteptand ca mogulii sa-i bage in traista. Si a patit ce patesc oamenii cinstiti cand cred ca isi fac prieteni borfasii: o vreme se simt mai puternici si mai destepti decat cei care raman in continuare cinstiti, capata un sentiment de aroganta, dupa care, brusc, raman cu buza umflata. O patesc sistematic presedintii opusi sistemului, care ajung sa creada ca “serviciile” joaca de partea lor. A patit-o si Traian Basescu. Incepi sa primesti barfe din culise, tarfele de presa te lauda, simti ca esti la butoane, poti face golanii cu golanii si intr-o dimineata afli ca ai fost doar ingropat in informatii inutile, sistemul isi vede de drum fara tine. Abia in acea dimineata intelegi de ce a spus Ceausescu “si i-am avut in mana…” la Targoviste.
In privinta marilor rechini ai sistemului, Basescu s-a dezmeticit ceva mai repede. L-a numit “solutie imorala” pe Voiculescu de prima data cand a batut palma cu el, iar de atunci i-a fost doar dusman. Nu-i vorba, are si el mogulii si securistii lui – Fratii Paunescu vs Sorin Ovidiu Vantu, plus dezertorii din guvernul de mafioti al lui Nastase. Dar, ca orice marinar, cel putin nu si-a pierdut busola, e suficient de golan sa stie din prima cu cine are de-a face. Nu-l baga sub masa orice combinator.
Crin Antonescu, spunand patetic in noaptea alegerilor: “Dle Vantu, dle Voiculescu, va bateti joc de votul tinerilor!” dovedeste ca ar fi fost un presedinte slab. Genul care se prinde abia prin mandatul doi cum sta treaba si in cine NU trebuie sa aiba incredere.
Da, se pare ca la numaratoare ecartul dintre Crin si Geoana e ceva mai mic ca la exit-poll-uri, dar nu esential. Diferenta e doar de efect psihologic, cifra lui Geoana nu mai incepe tot cu 3, ca a lui Basescu, ci cu 2. Iata pe cat de putin l-au vandut “prietenarii” pe Antonescu. Dar cat de rasfatat a fost Crin Antonescu de Voiculescu si Vantu pana in acea zi? Nu atat de mult pe Realitatea, care si-a respectat contractul cu Gusa, cat pe Antena 3, unde Bogdan Teodorescu ne anunta cu ochi bulbucati ca Antonescu E SOLUTIA.
Dar Crin Antonescu nu e singurul care are revelatii in noaptea asta. Victor Ciutacu recunoaste (tardiv) ca e un dobitoc. Si ne mai dezvaluie un secret al lui Polichinelle:

Fara mediatizarea imbelsugata de pe posturile mogulilor rai si fara oamenii care te-au enervat seara trecuta in studioul Sintezei zilei, ai fi ramas ceea ce reusisei sa devii pe cont propriu: politicianul simpatic, superficial, cu discurs impecabil, in vesnica opozitie (in propriul partid, fata de propriul guvern, in raport cu puterea). Dar n-a fost asa! S-a pariat pe tine, atat individual, cat si in grup. Anumiti oameni (carora, crede-ma, le era mult mai confortabil din punct de vedere al viitorului lor imediat sa se prefaca a crede ca Mircea e altrenativa) si, daca vrei tu, in linia discursului basescian pe care l-ai imprumutat, niste grupuri de interese (care au alte motive decat noi) te-au suspectat ca vrei si poti depasi nivelul de speranta.

Cum? Poftim?! Victor Ciutacu si restul sectei de la Sinteza zilei nu l-au sustinut pe Crin pentru ca asa i-a indemnat constiinta? S-au aliniat unei politici de grup care are in spate interese concrete!? Si dl Voiculescu…. nici dansul nu ne vrea binele?! Nu are un partid cu care vrea sa salveze tara, aliat cu PSD?! De fapt face pariuri cinice pe candidati de la care asteapta sa isi recupereze apoi investitia?! Vaai, dar aceste dezvaluiri ne doare…. De ce ne dai asemenea vesti monstruoase Victoras, Crin dormea atat de bine la ora asta, muncise mult peste obisnuinta lui in campanie, era cat pe ce sa si castige cursa pentru voi. Acum nu mai aveti la derby decat o martoaga: pe Mircea Badea. Pardon, Geoana!

Domnisoara Liana Patras (devenita doamna Liana Alexandru) mi-a starnit intotdeauna impresii contradictorii. Va spun drept ca nu ma puteam hotari in ce sertar sa o plasez. De o parte era delicatetea si distinctia unei femei frumoase care stie sa stea departe de o lume de badarani, iar de alta parte era aerul de superioritate si condescendenta din pronuntia nazala a frazelor cu care craiasa din castel se cobora la nivelul unei patrii de taranoi cu miros greu. Si dumneaei nimerea mereu la mijloc intre aceste senzatii.
Pana ieri, cand un editorial intitulat Mogulii vechi si noi m-a lamurit definitiv ca Liana Alexandru intra in galeria marilor prompteriste care au dat manipularilor si minciunilor cele mai grosolane un aer de feminitate, alaturi de Andreea Esca, Alessandra Stoicescu si atatea altele. Desigur, o categorie ceva mai cizelata decat cea in care se regasesc gesticulatiile isterice marca Dana Grecu sau peroratiile de mahalagioaica sagalnica ale Gabrielei Vranceanu-Firea dar, in esenta, acelasi regn.
In fond, ce le deosebeste pe aceste doamne de prezentatorii telejurnalelor ceausiste? In afara de feminitate, nimic. Si unii si altii minteau si stiau ca mint, fara ca asta sa le produca procese de constiinta.
“Au luat nemti mai buni” e o explicatie pe care un lider sovietic a gasit-o pentru avansul americanilor in cercetarea spatiala dupa al doilea razboi mondial. “Au luat femei mai frumoase” ar putea fi, intre altele, una din explicatiile succesului manipularilor securistilor de dupa ‘89. Daca Voiculescu ar fi fost nevoit sa isi spuna direct parerile cu vocea lui gajaita de atatea delatiuni, probabil n-ar fi captat atata atentie cat, sa zicem, Oana Dobre, dupa cum nici urzelile viclene ale lui Vantu nu ar fi facut atata rating cat insinuarile dragalas-marsave ale Oanei Stancu. Nici nu poti sa te superi pe public ca prefera sa le asculte, poate sa si creada, pe ele decat pe Zoe Petre, Ana Blandiana sau Doina Cornea (presupunand ca aceasta din urma ar fi vreodata invitata de vreo televiziune).
In privinta Lianei Patras probabil as fi ramas la fel de indecis, daca nu s-ar fi simtit datoare sa ia pozitie chiar pe tema deja clasica a mogulilor. As fi presupus ca e o persoana onesta, care isi face meseria acolo unde se poate, careia nu i se poate reprosa la urma urmei ca patroni de media sunt fosti puscariasi si nu fosti studenti la teologie. As fi presupus ca dna Patras a concluzionat pragmatic ca libertate absoluta nici nu exista pe fata pamantului si ca s-a decis sa se foloseasca cinstit de atata libertate cata i se ingaduie.
Dar nu, Liana Alexandru dovedeste prin ceea ce scrie nu doar ca nu o strabate niciun fior de jena pentru ampla operatiune de spalare a creierelor pe care postul Realitatea o continua, ci si ca e solidara cu “politica trustului” la fel cum Mircea Badea e solidar cu stapanul lui. Dna Alexandru tine chiar sa fie ironica la adresa lui Basescu, despre care spune ca “si-a gasit Nasul”. De parca faptul ca Radu Moraru nu-si mai vinde acum serviciile lui Becali ci si le vinde lui Basescu ar schimba cu ceva lucrurile sau ar spala cumva minciunile propagate de Realitatea TV. E absolut insultator sa te scuzi ca nici pe Vantu nu l-ai vazut, nici gura nu-ti miroase, cand postul respectiv a trecut de la osanale zilnice pentru Adrian Nastase, pe vremea lui Prigoana, la guduratul pe langa Basescu, in vremea cand Vantu mai avea dosare penale deschise, respectiv la un adevarat linsaj impotriva aceluiasi Basescu, in epoca parteneriatului parafat prin Cozmin Gusa de Mircea Geoana si Sorin Vantu. Aceste schimbari sunt fapte, nu simple impresii, miscarea de trupe a fost atat de disciplinata, incat nimeni nu mai poate pretinde ca au fost simple optiuni jurnalistice ale unuia sau altuia, independente de interesele patronului.
Asemenea exemple de oportunism sunt explicatia “ostilizarii unor ziaristi fata de Basescu”, nu pretinsa nedreptate care le-ar fi fost facuta prin confundarea cu patronii lor. A te face ca nu pricepi linia generala a trustului si a incerca sa o scuzi falsificand realitatea e ceva ce niciun contract de munca nu te obliga sa faci:

“Ar trebui sa-mi fie rusine ca domnul Vantu imi e patron si ar mai trebui sa apar la televizor cu o mutra spasita, eventual, facand temenele. N-are importanata ce scoala am, ce scriu, ce spun.”

scrie dna Alexandru. Da, ar trebui sa va fie rusine, macar din cand in cand, fie si fara sa o marturisiti public, iar temenelele tocmai le-ati facut in acest editorial, fara sa va fi cerut nimeni dovada loialitatii fata de patron.

UPDATE: martie 2012
Vreți să vedeți cam ce forme ia prostituția intelectuală în presă? Urmăriți evoluția acestui personaj. De ceva vreme, tânăra blondină s-a mutat de la Realitatea lui Vântu la 10 TV, rebranduită apoi Digi 24, a lui Zoltan Teszari de la RCS-RDS. Din motive de UDMR sau de interese de business, noul patron pare destul de amabil cu Băsescu. A încercat o vreme și o colaborare eșuată cu Nașul – Radu Moraru. Mai spectaculoasă decât televiziunea de știri Digi 24, care emite în HD și are decoruri bune și știri anoste, e metamorfoza Lianei Alexandru. S-a schimbat mogulul, s-au schimbat și convingerile. Cam ca la Andrei Bădin de la B1, ex Antena 3.
Am întâlnit absolut întâmplător un text semnat Liana Alexandru pe un blog colectiv, care înclină mai curând spre putere. Chiar a trebuit să verific că nu e vorba de o coincidență de nume, pentru că pirueta era totală. Ce atacuri stranii la Ponta și Antonescu, de la o fostă luptătoare împotriva „dictaturii” marinarului! Și nu pe post, „în timpul programului”, ci pe blog, unde nu te obligă nimeni să scrii. Mi-a și venit în minte scrisoare trimisă de Adrian Păunescu lui Ceaușescu, în care îl asigura că îl adoră „nu doar în public, ci în intimitate, cu familia”.
Ei bine, exact despre Adrian Păunescu era acel articol peste care am dat, și care efectiv mi-a provocat greață. E una să îți schimbi părerile după simpatiile patronului, dar cu totul altceva să te apuci să te răfuiești cu morții, retroactiv, pentru a-ți clăti CV-ul din perioadă când altcineva îți băga bani pe card. Asta le întrece pe toate.
Dintr-o istorisire halucinantă aflăm că, în sinea ei, Liana l-a detestat pe Păunescu dintotdeauna, dar n-a găsit prilejul să i-o spună în față, deși postul îl găzduia la zeci și zeci de emisiuni, în care putea vorbi despre toate cele, de la scandalurile lui Mititelu și arestarea lui Becali, la politica externă a țării. Că Liana Alexandru nu l-ar fi dorit pe post n-a remarcat nimeni.
Acum, onctuoasa blondă ține să pună lucrurile la punct:

„L-am mai avut episodic şi conjunctural în studio, dar aşa îl simţeam ca pe oricare altul, intra în masa flecărelilor de tot soiul.”

Adică atunci când noi credeam că participă la programul de spălare a memoriei românilor, duduia nu punea suflet decât în discuțiile cu unii dintre „flecari”. Restul erau așa, de conjunctură.
Și dacă tot suntem la ora reglărilor de conturi cu răposații, Liana își mai amintește de un episod, pe care sigur nu l-a ținut nimeni minte, dar uite că ea l-a resimțit ca pe o umilință:

„Mi-a reproşat în faţa tuturor telepectatorilor care ne priveau la acea oră că l-am refuzat, că n-am dorit să fac emisiune cu el pentru că e un comunist şi un om al trecutului! N-aveam nici cea mai mică intenţie să-l atac şi n-am polemizat. Dar ce nu i-am spus atunci e că el nu era doar un om al trecutului, ci al unui trecut profund nociv spaţiului nostru public” …

Asta e din ciclul: pe moment n-am avut replică, dar acum că te-ai prăpădit și nu mai avem același finanțator, uite ce ți-aș fi zis!

Pagina 1 of 212

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica