rss
rss
rss

Sunt năpăstuit cu o memorie cât paloșul lui Terente, plină cu tot felul de fleacuri. Într-un colț al ei stau zilele în care crema presei române a suspinat pe marginea mandatului preventiv de arest al lui Sorin Ovidiu Vântu, neîntrerupte până când o altă instanță nu a dictat anularea mandatului. De la Ciutacu la Monica Tatoiu, la securiștii ăia care au lucrat la Gardianul și acum s-au răsfirat în multe părți, la frumoasele Oana Stancu, Miruna Munteanu sau Melania Medeleanu, toată țara fremăta de nedreptatea pe care o făcea justiția vândută a lui Băsescu și se ridica în fața abuzului și pumnului pus în gura presei.

Zilele astea, SOV a plecat decent la închisoare. Fără șantaj emoțional, fără comportamente de femeie care amenință cu (aproape) sinuciderea. Ba chiar a dat dovadă de umor. Cinste lui! (Nu credeam că ăsta e un cuvânt ce se poate alătura lui SOV.) Se vede încă o dată diferența dintre un afacerist, fie el și parazit al statului și cam escroc, pe de o parte, și un politruc, care face o avere comparabilă fără să dea cuiva de muncă. Primul știe că viața merge înainte, că banii se mai pot face din nou de la zero. Al doilea, politrucul, știe că fără funcție nu mai e nimic și că nici bani nu va ști să facă fără funcție și colegi. Iar asta îi creează o panică de moarte.

Intrarea lui Vântu în pușcărie nu a interesat pe nimeni din presa română, pe niciunul din foștii angajați, îmbogățiți de salariile de la SOV, care și-au petrecut anul trecut zeci de ore dintr-o săptămână, pledând pentru eliberarea lui. Sigur ați văzut mai multe știri despre intrarea și ieșirea lui Nuțu Cămătaru din pârnaie, decât despre „prietenul” de care nu ne mai convine să ne amintim. Pe vremea când libertatea lui SOV topea zile de emisie pe Antena 3 și Realitatea, totul era prezentată ca o chestiune umană, un fel de milă creștină dezinteresată. Acum nu doar femeile l-au uitat pe SOV, dar și prietenii vechi, ca Bogdan Chirieac, Roșca Stănescu sau Doru Bușcu. Unde sunt discuțiile patetice moderate de Tatulici?

O lege nescrisă spune că în România au avut necazuri cu legea doar afaceriștii, care n-au mai avut ce împărți. Au văzut pe pielea lor cum justiția începe să judece cu celeritate sau funcționarii să verifice scrupulos actele: Gelu Tofan, răposatul Ilie Alexandru, cu Dallasul din Slobozia, George Pădure, Dinel Staicu, Adrian Mititelu, Ioan Stoica de la Caritas și atâția alții. Așa cum fetele de Dorobanți pot simți băiatul cu bani și-n întunericul unui club, ziaristul și polițistul român simt scăpătarea patronului ca rechinii sângele în mare.

Acum altul e personajul spre care Corina Drăgotescu, Răzvan Dumitrescu, Val Vâlcu sau Elena Vijulie ne îndeamnă să ne îndreptăm afectele și mila. Nu mai e un biet handicapat locomotor, e un biet profesor universitar, tată de băieți cu limuzine modeste. Asta nu înseamnă că Năstase are destul tablouri, pe care să le împartă presarilor lăcrămoși. Înseamnă doar că statul are destui bani să mai împartă patronilor pentru salarii și destulă generozitate să șteargă TVA-ul neplătit de ziariști.

Românii nu vor vota niciodată un om fără inimă, capabil să bage la închisoare hoții, de care se plâng. Nu e nevoie de sondaj, sunt de ajuns datele de audiență. A plâns cineva din țară pe tema marginalizării procurorului Alexandru Lele, cel care avusese inconștiența să ancheteze un protejat de-al lui Năstase, și împotriva căruia s-au făcut presiuni atât de mari, încât un subordonat al lui Victor Ponta s-a aruncat de la balcon, ca să nu mai ia parte la așa ceva? Sau măcar pentru acel procuror Panait a plâns vreo gospodină? Știe măcar multă lume că a existat pe fața pământului?

Pot să facă intelectualii câte partide și uniuni de dreapta, pentru memorie și corectitudine, că altele sunt temele care ne emoționează și care fac audiență. Poporul a fost decerebrat prin reeducare de atâtea decenii și condiționat să se raporteze emoțional la viața publică, eventual în raport cu unele persoane, pe care televiziunile l-au învățat întâi să le bârfească, apoi să le urască ori iubească, de parcă asta ar fi însemnat a fi implicat în politică. Toți ceilalți, care vin cu legi și suspiciuni au ceva neromânesc în ei. Sunt ca antipaticii ăia, care în 90 nu tremurau la „Noi suntem români!”, vroiau să vândă fabricile străinilor și nu-l lăsau pe domnul Iliescu să lucreze. Precis nici n-au ținut cu Bute la ultimul meci, canaliile!
întrebările unor paranoici

Toți cei care își pun azi întrebări sunt întunecați de ură, fără inimă. Niște băsiști, plătiți în grade (apropo, gluma e glumă, dar am mai scris și eu ceva articole pozitive de fosta putere, sper că Oprea m-a făcut măcar aviator sau brigadier silvic, dacă nu colonel). Așa că voi relua și eu, în paranoia mea, șirul de întrebări, puse în ultimele zile pe multe site-uri și facebook-uri, unde nu s-a plâns, dar s-a râs copios:

  • e adevărat că un glonț de 9 mm face un găuroi mai mare decât al unui AKM (7.62 mm)? Comparați cu creierii zburați ai lui Nea Nicu, e drept că de un pluton de execuție. Aici Cartianu ar fi de mare ajutor, inclusiv cu niște onomatopee pentru rafala armei
  • e normal ca familia să rămână la etaj când aude un foc de armă în casă, fără să coboare, nici măcar de curiozitate până la salvare?
  • de ce liota de ziariști din fața porții nu a auzit focul de armă, de dincolo de celebrele termopane, și știrea a fost dată pe surse de Antena 3, din studio? Comparați focul unei arme de mare calibru, tras într-o cameră, măcar cu acela al unei petarde pocnite în scara blocului de Revelion.
  • cum a fost schimbat de maieu și cămașă un împușcat în gât și umăr, se presupune, bandajat pentru oprierea sângerării: stând în picioare sau așezat pe targă?
  • de ce pe tricoul alb al polițistului, despre care se spune că s-a luptat 4 minute corp la corp cu un om plin de sânge, nu sunt decât pete minuscule?
  • de ce nu se observă pe gât arsuri specifice descărcării unei arme de foarte de aproape?
  • de ce personalul medical de la BGS nu pare să îi acorde niciun fel de îngrijiri: perfuzii, oxigen, luat puls, agitație, cât timp se află pe targă? Tot personalul ambulanței s-a comportat cel mult ca brancardieri sau ca taximetriști, mai multă bătaie de cap dându-le fixarea ambulanței în buza garajului, decât starea pacientului împușcat. În general, de ce a fost preferată tocmai această firmă a lui Bogdan Oprea, cu afaceri grase pe vremea lui Năstase?
  • de ce doctorii de la spital nu au operat de urgență un împușcat, care putea avea hemoragie internă, plăgi infectate sau fragmente osoase, preferând să aștepte până a doua zi?
  • de ce doctorul Beuran a declarat a doua zi că pentru specialitatea lui (chirurgie!) nu a avut nimic de făcut, dar că s-au găsit alte afecțiuni, gen diabet și cardiace?
  • de ce familia le-a interzis imediat după doctorilor să mai dea informații, când pentru mulți alți pacienți, în special deținuți, o parte din date sunt de interes public?
  • de ce procuratura nu a trimis o comisie de doctori independenți, în condițiile în care cei care îl tratează pe Năstase sunt foști colegi PDS, toți cu probleme penale: Beuran, Brădișteanu și Daniela Bartoș?
  • cum și-a provocat dreptaciul Năstase răni prin partea stângă a gâtului?
  • de ce nu s-au prelevat probe criminalistice de la Adrian Năstase, care să ateste dacă a tras și ce fel de răni a suferit? În condițiile în care un polițist spune că s-a luptat cu el înarmat 4 minute, puteau fi suspiciuni de ultraj, poate chiar tentativă de omor.
  • de unde provine al doilea glonț din tocul ușii?
  • de ce nu sunt audiați membrii familie în calitate de martori la incident?
  • sub fular exista și un bandaj? De ce nu avea gâtul imobilizat, pentru protecția coloanei și nu i se administrase un sedativ?
  • cum a putut devia cartilagiul numit popular „mărul lui Adam” un glonț mai mare cât al unei arme automate în unghi de 90 de grade?
  • Singurul nepesedist, care îl tratează pe Năstase, e doctorul Lascăr, chirurg plastician, celebru pentru prima schimbare de sex din România. Punem cazul că Năstase s-a dus negăurit la spital, și-a dat jos fularul și a cerut două găuri: una pe gușă, alta pe umăr. Păi doctorul ăla e așa meseriaș că îi putea face și o gaură cu clitoris, nu doar de glonț. Îmi și imaginez o discuție cu pacientul: haideți să vă mai iau puțin păr de la subraț, s-o fac mai realistă puțin. O să faceți bani frumoși cu asta la pușcărie, pe cuvântul meu!

Nu se stie exact de ce, dar Sorin din Roman a trecut mereu ca fiind mai elevat decat Gigi din Pipera. E drept ca ultimul doar primea premii la 10 pentru Romania, alaturi de “elita” tarii, in timp ce primul chiar le impartea cu generozitate. Ceilalti premianti au fost cu precadere concesivi inchizand ochii la constructia unei statui din gips a patronului-jucator, care n-a fost niciodata numit de angajati “nea Sorin”, cum e numit celalalt patron (al jucatorilor).
Pentru a intelege mai bine personajul Vantu e nevoie sa citesti stenogramele penale cu vocea lui Becali. Toata viziunea de businesss a Marelui Combinator curge printre sudalmi catre acelasi apoteotic: “pe banii mei !!”. Deosebirea e ca Vantu nu ii injura pe ziaristii lui Voiculescu “pe partea economica”, le face propuneri indecente chiar oamenilor lui si nu cu menajamente, “nu prin batista”. Iar mesajul catre prestatorii cu pretentii de deontologi e fara echivoc: “Nu sunteti liberi, nene, va convine lucrati, nu va convine, plecati, ce mare….”
Fapt e ca dupa ce si ultima cortina de ipocrizie a cazut de pe Realitatea, nici macar un ziarist de acolo nu si-a anuntat plecarea in semn de protest. Problema cea mare e ca ziaristii si analistii cu pretentii de formatori de opinie se comporta cam ca Banel si Dodel in discutiile cu patronul lor. Ba, inca si mai rau, o intreaga clasa politica poate trece lejer in categorii ca “zdrentele” si “hahalerele”, cand e vorba de raporturile cu mogulul-jucator.
povestea unui blat ratat
Cum incepe aceasta sordida relatie nu putem sti, pentru ca nu avem stenograme atat de vechi. Putem afla doar ca la un moment dat relatia dintre Basescu si Vantu se strica. Explicatia oferita nelipsitului Bogdan Chirieac e simpla si logica:

S.O. VANTU: Mai si ca sa spunem pana la capat, suspendarea a fost facuta ca urmare a aliantelor pe care le-am construit eu pentru suspendare pentru ca mi-a deschis dosarul cu Banca Agricola.
B. CHIRIEAC: Da.
S.O. VANTU: Si am vrut sa-i dau o lectie, dar nu pana la capat.
B. CHIRIEAC: Da, stiu si acest aspect.

Dupa alegerile pierdute, SOV ii ofera lui Sergiu Toader, directorul RTV, o alta explicatie, poate pentru cei care deja stia ca il asculta la greu, poate pentru a-i reprosa angajatului sau lipsa de eficienta, ca urmare a nerespectarii consemnului. Oricare ar fi circumstantele, si aceasta explicatie pare destul de plauzibila:

S.O. Vantu: “Bai, tati, noi, adica eu aveam o relatie de non combat cu Basescu. Razboiul real a inceput cu Basescu din momentul in care a aparut pe Realitatea Tv doua fete cinci palate si am inceput sa ne luam de Ioana Basescu, sa o f… pe aia in gura pana la loc comanda, chestie care l-a deranjat pe parintele Ioanei Basescu in mod vizibil, spunand: Pai, f… mortii ma-ti, una vorbim, basca ne intelegem, mi-o tragi pe la spate, bai, Manea slutul si uratul? Eu ce p… mea ti-am facut sa te iei de copilul meu in halul asta?, reactie pe care ai fi avut-o si tu, as fi avut-o si eu, cand e vorba de copilul meu”

De aici incolo, intra in scena politicienii si serviciile, justitia si sindicatele, in fine, intreaga mataraie a statului ticalosit, cu care incercase Basescu sa puna de un blat:

S.O.VÂNTU: Cred că cea mai mare tâmpenie care a făcut-o imbecilul ăsta este că m-a ales pe mine ţintă, încă de acum un an de zile. Era băiat deştept, venea la supt p…, îmi sugea p… frumos, spunea sărut mâna pentru masă şi cu asta basta. Că loviturile mari, boul dracu’, nu cu presa i le-am dat ci cu capacitatea mea de combinaţii şi de joc.

Concluzia e trasa tot de irepetabilul Vantu: “cu mogulul nu te joci!”.
cainele de paza al pravaliei
De la “micile” probleme cu Justitia ale lui Vantu pleaca o intreaga viziune a presei ca instrument de presiune. Un dulau dresat perfect sa fie asmutit sau sa se gudure. De pilda, intr-o discutie cu Doru Buscu, de la Academia Catavencu:

S.O. VANTU: Daca decidem, de exemplu, maine suntem tovarasi cu Basescu. Pai de maine toata lumea il lasa pe Basescu in pace. E ca exemplu. Sau maine agresam, criticam cu supra de masura, institutia f…ut- ului din Romania. Toata lumea incepe sa injure Institutia f…ut-ului din Romania

Si totul fara sentimente personale, cum reiese dintr-o discutie cu Sergiu Toader, despre Emil Boc, tinut sub un tir continuu de Realitatea:

S.O. Vantu: Ma amuza omuletul, mi-e simpatic. Ai cuvantul meu de onoare, daca am vreo chestie personala cu el sau cu vreunul dintre ministrii cabinetului lui. Este o chestie, vorba americanului, just business. Daca in locul lui Boc ar fi fost Mugur Isarescu, acelasi tratament l-ar fi avut. Intelegi, Sergiu?
S. TOADER: Da.
S.O. VANTU: La fel il f… pe Mugur Isarescu, fara sa clipesc, cu toate ca stii ce respect am pentru acel individ. Daca interesele mele de business ar fi cerut-o, nu stateam pe ganduri, Isarescu caca, e rau, daca aste mi-ar fi adus doua puncte de rating. Corect sau nu e corect?
S. TOADER: E corect, da.

Si totusi, in campania electorala si cu procurorii la usa, Vantu devine cat se poate de pasional si chiar mai implicat decat politicienii pe care ii manevreaza, dupa cum reiese dintr-o discutie cu Catalin Popa:

S.O.VANTU: Rar mi se intampla. Mi-am scos ostile regulate din cazarmi, nici macar pe scandalul FNI nu mi-am scos armata regulat. Am lucrat numai cu ostasii.
C POPA: (rade – n.n.).
S.O.VANTU: Da. De data asta… multa prostime, dat fiind faptul că poporul asta s-a tampit de-a dreptul, prostimea asta inca tine cu imbecilul si trebuie sa-i degajam prostimea.

O actiune cam prea patimasa, dupa cum remarca autoironic Sergiu Toader:

Sergiu Toader: “[..] eu cred ca am fost isterici in lupta asta (n.r. lupta impotriva lui Basescu), de-aia ne uraste lumea, ca am fost isterici.”

De unde pleaca atata patima? Probabil ca din frica si tocmai din intelegerea presei ca instrument de presiune si santaj. E destul de limpede la ce e buna o televiziune fara credibilitate publica, dar la care Mona Pivniceru e abonata ca si prezidentiabilii, iar o alta judecatoare e prezentata in bucla cu o secventa bahica jenanta. Dupa ce Petrisor Obae publica zvonul ca Patriciu a cumparat Realitatea TV, Vantu reactioneaza prompt si demonstrativ, dupa cum ii explica lui Cozmin Gusa:

S.O. VANTU: “Si au facut-o ca ei se gandesc ca procurorii, judecatorii astia sunt speriati de mine si, daca se aude ca nu mai am Realitatea, o sa procedeze cum procedeaza cu carnatarii pe care-i prind la schimb de valuta. Deci, nu Patriciu a aruncat-o de data asta. De-aia am si fost eu in interviu, laudandu-ma cu banii mei ca, de obicei, dupa cum bine stii, n-o fac.”

politicienii din spatele stenogramelor
Din stenograme, Vantu iese aproape neatins. Sigur, intr-un stat normal textul discutat in CSAT cu presa de santaj care devine vulnerabilitate nationala ar produce oarece urmari, date fiind aceste dezvaluiri. Adica e vorba limpede de o retea de tip mafiot care ataca deliberat institutii ale statului, falsifica mecanismele democratice si castiga beneficii din santaj si intimidare. Dar ceea ce rezulta din stenograme numai a stat de drept nu seamana, deci o asemenea asteptare e desarta.
Mult mai rau decat Vantu ies, desigur, ziaristii. Cu cat mai cunoscuti, cu atat mai rau. De la cei din online, care joaca doar in categoria “esti prost, dar esti prostul meu”, pana la cei cu pretentii: Stelian Tanase, Emil Hurezeanu, Mihai Tatulici, Cristian Tudor Popescu, cei care au sarit ca arsi la arestarea lui Vantu acuzand atingerea presei. Care presa? Ca asta era fabrica de carnati in toata legea.
Dar mai exista o categorie care iese foarte sifonata, respectiv politicienii. Din nou, cu cat mai cu pretentii, cu atat mai rau. In primul rand Basescu, omul cu blatul esuat in scandal de cartier, care are cel putin scuza cu “mintea cea de pe urma”. Dar mai ales Ion Iliescu, ditamai politicianul candidat la cartea de istorie, care dupa ce s-a infiintat rapid in biroul lui Voiculescu de la GRIVCO pentru a lua act de lansarea “proiectului Iohannis”, acum apare la fel de disciplinat in a juca si in sceneta cu suspendarea, urzita de relatiile lui SOV.
Restul politicienilor evolueaza in categoria “esti prost, dar esti prostul meu”. Geoana si Crin dorm in post in vreme ce Vantu isi scoate la atac ostile regulate, ca atunci cand Catalin Popa ii raporteaza ca marionetele politice rateaza mingea ridicata la fileu de ONG-urile de casa:

S.O. VANTU: Da. O sa ma gandesc. Sa vorbesc cu MIRCEA şi cu CRIN sa vad de ce nu preiau mesajul. Nu stiu. M-a luat prin surprindere cu treaba asta.

In preziua alegerilor, Relu Fenechiu si Dan Radu Rusanu deja transeaza cu SOV ministere si sfere de influenta. N-a fost sa fie, caci Mircea Geoana, acest Agamita Dandanache dar pe invers, isi ia o … “umilinta” cu hidrantul, dupa cum plastic descrie chiar Vantu prestatia favoritului. Si ar fi fost candidatul ideal, facut idiot pe la spate si periat in fata, la randul lui gata sa se scuze ca nu i-a raspuns prompt la telefon celui pe care il facuse public “malefic si cam turbulent”:

M. GEOANA: Buna! Ce faci? Iarta-ma, n-am auzit telefonul, ca eram intr-o zona mai proasta.

Statul, pe care ar fi urmat sa il conduca formal Geoana si de facto Vantu, seamana cu descrierea facuta de noul Geoana al mogulilor, Victor Ponta: “S-a furat si sistemul lor a functionat mai bine decat al nostru”. Dupa cum o confirma si o interesanta discutie cu Corina Dragotescu:

S.O. VANTU: Nu, au furat! La Parlamentare au furat masiv, Corina!
C. DRAGOTESCU: A, asta este, asta e deja…
S.O. VANTU: La Parlamentare au furat, la Parlamentare au furat masiv cu sprijinul lu’ Mitrea.

stenogramele lui Voiculescu n-au interesat pe nimeni
O discutie mai putin picanta, purtata de Dan Voiculescu si Codrut Seres a aparut de asemenea in presa. In ea, mogulul antenelor se arata uimit ca o stire despre dosarul penal de spionaj, care fusese in toata presa, a aparut si in Jurnalul national si promite sa ia masuri.
De remarcat ca stenograma in care Voiculescu intervine in politica editoriala a trustului a starnit tot atatea reactii ca o stire despre o “vedeta porno surprinsa facand sex cu un necunoscut”. Absolut nicio reactie, la un trust unde prostitutia e in fisa postului.
presa de santaj isi cere drepturile
Dupa dezvaluirile din stenograme, au prins curaj si angajatii cu salarii restante din trustul Realitatea. Probabil sunt oameni care au muncit si care nu merita sa fie batjocoriti de cineva doar pentru ca nu au suficienta putere ca sa il infrunte. Totusi, modalitatea aleasa e halucinanta: un santaj pe fata la adresa trustului, amenintat ca vor urma dezvaluiri, daca nu se fac platile.
Nici pentru cei care isi primesc salariile la timp, nici pentru cei plimbati cu vorba, publicul nu mai conteaza de multa vreme. E drept ca primii fac compromisurile pe sume cu mult mai mari, platite prin off-shore-uri. 7500 euro pe luna, comision, 90.000 supliment anual, ca Sergiu Toader, autointitulat “comisarul sovietic”.
Sora geamana a Realitatii TV, Antena 3, a sarit prompt in apararea presei de tip maciuca si a tipat ca din gura de sarpe impotriva dictaturii. Putin tapaj, pentru impresie artistica. In fapt, a ingropat subiectul sub pres cat a putut de repede. Totul s-a mutat de la discutia despre libertatea presei catre una despre dreptul la intimitate. Parca prima era o problema mai des intalnita la dictaturi…
Au disparut complet talk-show-urile ingrijorate despre starea presei de pe cele doua televiziuni. De unde se discuta cu obstinatie includerea presei intre pericolele de securitate, de ai fi zis ca suntem o tara de ziaristi, acum subiectul atacurilor otravite dirijate prin presa nu mai prezinta interes. Viata privata e noul refren la moda. De parca atunci cand s-au difuzat sute de reportaje facute cu camera ascunsa, sute de inregistrari facute cu telefonul, inclusiv una in care presedintele isi dadea rasismul pe fata intr-o discutie cu sotia in masina proprie, n-ar mai fi existat decat problema interesului public, in locul dreptului la intimitate.
Atunci cand livrau materiale cat se poate de invazive, argatii de la Realitatea si de la Antene aduceau mereu argumentul “interesului public”. Argumentul mi se pare cum nu se poate mai potrivit pentru stenogramele Vantu. Securistii care le-au consemnat (apropo, cu o multime de erori de transcriere, graitoare pentru calitatea lucratorilor din servicii) ar fi trebuit sa le dea publicitatii de cum le-au interceptat, nu ca probe colaterale in alte dosare. Ce se discuta acolo e de mai mare interes public decat furtisagurile economice pentru care s-a obtinut mandatul de ascultare.
Se poate obiecta pe buna dreptate ca interlocutorii sunt selectati. Ca ar fi interesant sa vedem si o stenograma intre fratii Paunescu si Radu Moraru, sau intre Videanu si Nicoleta Savin (zic la intamplare).
Acestea s-ar putea sa apara, cand securistii vor face obisnuita lor intoarcere a armelor, pe final de mandat. Dar probabil ca o stenograma despre suprimarea unor articole despre cutare hypermarket sau producator de sucuri, mari platitori de publicitate, nu vom vedea niciodata. Si totusi asta nu inseamna ca actualele stenograme, asa trunchiate doar cu o parte din interlocutori, nu slujesc interesul public.
diviziunea muncii in trust
In trustul Realitatea-Catavencu exista o foarte buna diviziune a muncii. Televiziunea ignora subiectul stenogramelor rusinoase, Academia Catavencu il ridiculizeaza. E deja o performanta sa ridiculizezi nimicul, din moment ce restul trustului a decis ca stenogramele sunt nimic, nu exista. Dar catavencii au facut un pas mai departe. Au trecut la realizarea de stenograme imaginare ale convorbirilor dintre diverse persoane. Jenant si trist, de la unii care deveneau gravi pe tema libertatii presei sau care se amuzau de obedienta altora.
Stelian Tanase, inregistrat cand se ruga alaturi de Vantu sa iasa Geoana presedinte, a iesit la contraatac. A ales strategia autovictimizarii si aria dictaturii, care ii hartuieste pe hartuitorii la comanda. OK, e o strategie de aparare. Numai ca pentru asta l-a invitat in studio pe Sorin Rosca Stanescu sa planga impreuna de frica securistilor. Cam ce ne spune asta despre inteligenta lui Stelian Tanase?
Ba inca un fenomen si mai grav se manifesta printre catavenci. Au inceput toti sa scrie texte justificatoare pe un ton grav si cinic. Doru Buscu sau Radu Alexandru scriu in respectivele editoriale de parca ar fi devenit niste batrani tatulici sau chiriaci artagosi si cinici. Ma gandesc ca asta e o evolutie inevitabila in bransa lor. Chiar asa, Tatulici o fi fost si tanar?

Dupa prabusirea FNI, cu toata presa dezlantuita impotriva lui, Sorin Ovidiu Vantu aparea pentru prima data in fata publicului roman. In interviul acordat lui Marius Tuca atunci, cu un tupeu uimitor, Vantu spunea ca nu a avut niciun fel de probleme cu politia, de la care a primit “doar amenzi de circulatie”. Tot in acel interviu, Vantu soca asistenta (care intelegea ce se petrece) : cerea sa fie lasat in pace, amenintand ca va face dezvaluiri peste o saptamana. Era pentru prima data in istorie cand un personaj santaja in direct si la ora de varf puterea politica si judecatoreasca. Mesajul a ajuns cu bine la cei de la putere (eram in plina dictatura personala a lui Adrian Nastase), dosarele lui Vantu s-au stins si peste o saptamana, acesta a povestit doar lucruri care ii incriminau pe cei aflati in opozitie la acea data.

Felul in care un fost detinut de drept comun ajunge sa exercite o asemenea putere este socant si ingrijorator. Personaje talentate, dar de proasta conditie morala, au migalit ani la rand la un mit al lui Sorin Ovidiu Vantu, un manipulator abil, care jongleaza cu servicii secrete si politicieni la o scara geopolitica. Presedintele Emil Constantinescu dezvaluia chiar ca in 1999, cand NATO a avut nevoie de dreptul de survol pentru a bombarda tara lui Milosevici, “s-a apelat” inclusiv la SOV, pentru a convinge parlamentarii arondati lui sa voteze in acest sens. La acea data, parintele FNI avea deci deja suficienti politicieni pe statul de plata pentru a inclina un vot in Parlament!
Dupa stiinta mea, exista un singur om care a descris cu exactitate tipologia personajului Sorin Ovidiu Vantu. E vorba de Dragos Paul Aligica, autorul unui articol, care il descria pe SOV drept un con artist:

“[…]un sarlatan, un escroc special ce speculeaza increderea si naivitatea celor din jur cu calcul si premeditare studiate. Omul ce se poate prezenta victimelor ca orice – investitor, bancher, conte, aviator, peste, inventator, filantrop etc. – ce isi joaca rolul cu maiestrie, obtinand astfel influenta si foloase materiale.”

un “confidence-artist”:

“legendele care circula pe seama patronului Realitatii sunt atat de tipice schemelor standard ale “con-artistry” ca simti o dezamagire la atata lipsa de fantezie din partea sa si la atata naivitate din partea victimelor sale. Oricum, este clar ca avem de a face cu o figura tipica. Nu foarte inventiv sau inteligent. Dar cum un “con-artist” poate juca orice rol, intr-o lume atat de lipsita de sofisticare sociala cum e cea a tranzitei romanesti, omul joaca convingator rolul de “inteligenta malefica” si prinde la elitele educate.”

Din naivitate sau lacomie, sub vraja acestui personaj au cazut de-a lungul timpului o sumedenie de lideri de opinie, de la Bogdan Teodorescu, la Emil Hurezeanu, de la Ion Cristoiu (care era sa ajunga la puscarie pe post de fazan, ca Ioana Maria Vlas, dupa teapa cu editura), la Cornel Nistorescu si managerii mai noi, din generatia lui Doru Buscu. Pentru toti, povestile despre puterea oculta a talentatului domn Vantu au functionat ca un somnifer pentru constiinte sau ca o confirmare a unei puteri cvasi-absolute in vecinatatea careia erau chemati sa se afle.
Dan Tapalaga, de la Hotnews, si Catalin Prisacariu, de la Kamikaze, vin cu o investigatie jurnalistia foarte bine documentata, din care rezulta portretul unui Sorin Ovidiu Vantu diferit de imaginea proiectata cu atata grija. Facem astfel cunostinta cu detinutul de drept comun Vantu, care se pune bine cu gardienii prin cate o turnatorie.
Detinutul Vantu, de la camera 8
In 1982, cand Vantu era contabil la o tutungerie din Roman a avut un mic necaz. Nu, nu coordonase vreo operatiune cu agenti CIA si KGB, dar ii lipsisera oarece bani din gestiune si militienii se prinsesera de asta. Asa ca SOV si-a petrecut trei ani din viata, intre 1982 si 1985, la inchisoare. La un an dupa ce a ajuns la puscarie, Vantu a devenit un cadru de nadejde al organelor de securitate, carora le-a trimis numeroase note informative cu numele de cod “Nush”. (Nu ma pot abtine sa nu remarc ca la alegerea numelui conspirativ Dan Voiculescu a fost mult mai inventiv: Felix suna ceva mai respectabil decat stupidul Nus.)
Nu e clar daca Vantu pusese pe picioare un trust de presa si dupa gratii, sau daca ii distra cu piese de teatru, dar ceva inclinatii avea de pe atunci:

[..] “detinutul Vantu Sorin de la camera 8 este un detinut care se preocupa in permanenta de ridicarea nivelului de cultura generala”. Uneori “este arogant” si “se cam lauda”.

iar calitatile sale nu se opresc aici, facandu-l remarcat si de securisti:

“a dovedit atasament fata de organul de contrainformatii, a pastrat secretul colaborarii, nu este deconspirat” […] “a respectat instructajul si linia de conduita stabilita pentru fiecare caz in care a fost dirijat, s-a preocupat de realizarea sarcinilor si a manifestat curaj si initiativa in determinarea elementelor respective sa vina cu amanunte de natura a clarifica suspiciunile si a se obtine noi date si informatii

cartoforul Vantu trisa la carti
Dupa eliberarea din penitenciar, aventurile lui SOV continua, devenind de asta data ceva mai ludice, dupa descrierea ofiterilor care se mandreau cu reteaua pe care si-o dezvolta omul lor:

“[…] “este pasionat de jocul de carti – recunoscut ca mare trisor la poker – are in anturaj persoane incepand de la preoti, ingineri, profesori si terminand cu bisnitarii de rand”

Dar, tocmai din cauza anturajului foarte pestrit, cu bisnitari si oameni fara ocupatie, Securitatea hotaraste sa se descotoroseasca temporar de el. Pentru ca, se stie, din serviciile secrete, chiar si un simplu turnator nu iese decat cu picioarele inainte. Mai mult, raporturile dintre Securitate si Vantu au ajuns sa se cam inverseze. Seful SRI, Radu Timofte (suspectat de relatii cu KGB), s-a plimbat mandru multa vreme cu un jeep daruit de Vantu, care avea chiar numar de inmatriculare cu initialele SOV.
Gelsor, fondul de investitii al lui SOV, era mai mult o unitate operativa decat o societate comerciala. Potrivit afirmatiilor lui Costin Georgescu:

[..] “grupul GELSOR, care cuprinde 27 de firme, lucreaza in propor?ie de 90% cu ofiteri ai fostei Securitati sau ai actualului SRI. Imperiul GELSOR s-a constituit dintr-un SRL, numit Societatea Generala de Investitii, condusa de colonelul Rudareanu.”

(citat de Europa libera)
Aceeasi structura de conducere, intesata de colonei de securitate s-a regasit si in cazul FNI. Directorul filialei Iasi era chiar fostul sef al Securitatii Roman, la care turna Vantu cand avea 28 de ani.
UPDATE
Realitatea TV raspunde “pe surse”
Mai tineti minte site-ul VoxPublica? Locul acela in care se intalnesc lingai de trust cu zmei rebeli, care stiu ca Vantu n-a pus in viata lui mana pe un calculator, deci nu le citeste compunerile? Acel site pe care se taie firul in patru si se dezbat pana si stiri despre chiloti pentru o farama de trafic in plus? Ei bine, e o tacere asurzitoare in privinta subiectului.
Stirea privind trecutul de turnator al lui Vantu nu a razbatut nici pe Realitatea TV nici pe site-ul televiziunii. Dupa o zi de tacere jenanta, televiziunea lui Hurezeanu a iesit buimaca la atac cu o replica aiuritoare, nici mai mult nici mai putin decat “pe surse”. Nu ni se spune daca “sursele” din interiorul CNSAS au forma unui poet volubil si cu strungareata, dar la cat de bine orientat financiar il stim pe Mircea Dinescu, nu e exclus sa ii sustina versiunea celui care il plateste de atatia ani.
UPDATE 2
Dupa un interval si mai mare de timp, subiectul razbate si pe Realitatea TV, dar exclusiv din punctul de vedere al lui Sorin Ovidiu Vantu, care neaga trecutul de turnator si se victimizeaza. Altfel spus, pentru un telespectator care s-a informat exclusiv de la postul Realitatea n-a existat o stire despre turnatoria lui Vantu si un drept la replica la o stire care n-a existat!
Si mai amuzant e ca, prins la stramtoare, Vantu uita sa mai nege si ca si-a petrecut cativa ani in puscarie, ci doar partea cu turnatul la Securitate. Incet, incet isi mai aduce el aminte detalii.

Sorin Ovidiu Vantu isi traieste mai departe fantasmele de despot luminat al presei. Ar vrea sa ii iasa bani din media la fel de usor cum ii ies lui Sarbu din telenovelele cu coviltir si sa aiba acelasi succes la muncitorul de la saiba ca Badea si Ciutacu. Da, dar in acelasi timp sa fie apreciat si de publicul fin care degusta fraza eleganta a lui Hurezeanu sau scapararile ghiduse ale catavencilor. Daca nu ati realizat inca, SOV traieste o tragedie antica: e sfasiat intre un popor de tarani care nu-l merita, dar i-ar putea tine in viata imperiul media, si misia sa de protector al artelor. Cand militienii si procuratura anilor ’80 il bagau la puscarie pe tanarul contabil al unei tutungerii pentru probleme in gestiune, prea putin stiau ei ca in pieptul lui Vantu bate inima generoasa a lui Lorenzo de Medici.
Pentru moment, istoria e triviala cu Sorin Magnificul. N-are incotro si trebuie sa sustina un Prostanac, daca vrea sa mai aiba cu ce se juca de-a imperiul media. A transferat ziaristi de la Jurnalul national, a deschis larg portile pentru ciuvici, SeReSei si alti fanatici antibasesciei, si-a facut Cotidianul pres in fata unui Nistorescu inspumegat impotriva lui Basescu. Financiar, reteta ar putea da roade si banii sa curga de unde trebuie, daca nu de la telespectator, macar de la cei carora le inchiriezi televiziunea sa faca ce vor cu ea. Dar apar efecte adverse.
Dupa ce Nistorescu a intrat cu jeepul in libertatea de expresie, fostii analisti cu staif ai Cotidianului au plecat oripilati. Unii din incompatibilitate personala si orgoliu (Emil Hurezeanu, Robert Turcescu, Mircea Dinescu) altii pentru ca nu vroiau sa injure la Basescu (Ioan T Morar, Eugen Istodor, Cristian Teodorescu), altii poate pentru ca simteau ca ramanand si-ar fi tradat profesia (Costi Rogozanu, Simona Tache, Cristian Patrasconiu, Costin Ilie, Daniel Oanta, Mirela Corlatean, Pavel Lucescu). In fine, oricare ar fi fost motivele (amestecate, desigur), la momentul respectiv acele demisii au fost demne de aplaudat, insemnand de fapt refuzul de a fi mercenar in loc de gazetar.
Dar, cum spuneam, Vantu se imagineaza Lorenzo Magnifico, ii vrea in curtea sa cu papagali, fazani si vulturi si pe Adrian Paunescu si pe Mircea Dinescu. Pagina de media ne anunta induiosatorul sau gest de a le face un site si comentatorilor rebeli, care nu s-au putut alinia “noii politici a trustului”. Ma rog, daca as fi carcotas as spune ca lansand Vox Publica, Vantu nu a cheltuit macar 30 de euro pe un nume de domeniu, ci le-a facut comentatorilor amintiti un subdomeniu al site-ului Realitatea.net. Dar sa nu fim malitiosi, e criza si mustaciosul le plateste salariile.
O, intelept si darnic esti tu, Vantule, ca un pasa (n-am vrut sa zic mogul)! Si cat de bogata e curtea miracolelor pe care o conduci, acum mai bogata cu o ograda in care cocosii sa se poata plimba tantosi bucurandu-se de libertatea blogosferei, unde Rogozanu sa-si poarte tricoul guevarist anti-corporatist, in timp ce tatulicii si paunestii sa rame fericiti plescaind din troaca doldora de euroi, pe care le-o umpli in fiecare dimineata.

Pe site-ul Vox Publica vor publica opinii: Cosmin Alexandru, Liana Alexandru (fosta Patras), Alexandra Badicioiu, Doru Buscu, Laura Cernahoschi, Diana Coman, Lucian Davidescu, Mihai Dinu, Alin Fumurescu, Costin Ilie, Edwin Keleti, Ionel Lespuc, Adrian Lobontiu, Pavel Lucescu, Ioan T Morar, Daniel Oanta, Cristian Patrasconiu, Cosmin Popan, Costi Rogozanu, Daniel Spataru, Dragos Stanca, Filip Standavid, Cristian Teodorescu, Teodor Tita, Robert Turcescu, Razvan Vintilescu.
Site-ul a fost lansat de F5, divizia de New Media a trustului Realitatea Catavencu.

Media

Film

Muzica

Sport

Funny

Spiritualitate

Politica